Caine vagabond

Pe sosea sunt acum                              
caini mai ageri si noi.
Mai mancand ce gasesc,
fara apa un strop.
Numai el ,negasind
nici un drum inapoi.
A ajuns trei perechi
de manusi, intr-un shop.
( A. Paunescu- Caine vagabond )

Natasha a aparut la noi in curte de nicaieri.Era o metisa cu gena foarte bine ancorata intr-un lung sir de schnauzeri uriasi.La ea se strecurase pe linie paterna probabil vreo cotarla autohtona, dar numai atat cat sa nu fie schnauzer urias, ea era de talie medie, neagra, mustacioasa si simpatica ,asa cum sunt toti schnauzerii.
N-am reusit s-o prindem si s-o legam, desi am incercat de multe ori, iar dupa cativa ani, Natasha a plecat asa cum a venit, pe neasteptate . Ne-a lasat perplecsi cu disparitia ei ciudata si ne-a mai lasat ceva……, pe Creanga.
Creanga a fost unicul pui al Natashei si trebuie sa fi avut un tata complet lipsit de personalitate , pentru ca daca lasai deoparte faptul ca era mascul, era copie fidela a mamei lui cu care semana leit.
Nici pe Creanga n-a reusit sa-l prinda si sa-l lege nimeni, numele de Creanga ,dat de fratele meu, s-a dovedit a fi foarte simbolic, Creanga umbland ,,creanga” toata ziua,iar acasa aparand numai seara inainte de masa.
Intr-o zi tata a descoperit motivul disparitiei catorva gaini,rate, si curci de prin batatura. Motivul era patruped, negru, mustacios si raspundea la numele de Creanga.
Doua cozi de lopata incasata pe spinare in timp ce-si savura osul, l-au facut pe Creanga sa renunte la trufandalele cu pene din batatura si sa fuga in via din spatele gradinii noastre, unde a trait tot restul vietii, nimeni nemaireusind vreodata sa-l faca sa mai intre in curte.
De-acolo din vie Creanga latra toata noaptea, iar tata plesnea de bucurie ca spatele casei noastre e pazit de eventuali hoti, asa ca avea grija sa-i duca mancare lu’ Creanga de 3 ori pe zi , desi tot el, tata, fusese cel care-l altoise cu lopata.
La un moment dat,Creanga n-a mai latrat noaptea.Tata a venit posomorat intr-o zi de la unchiu’ Costica ,un var de-al lui si vecin al nostru.
-Stii ba Titi cainele-ala negru si flocos care latra la noi in gradina ?
Tata i-a raspuns ca da, il stie,dar nu si l-a asumat ca fiind al lui, de teama sa nu fi facut Creanga vreo nazbatie,
-L-am omorat eu .
A continuat unchiu’ Costica mandru.
-I-am bagat vreo zece pastile de hidrazida intr-o bucata de carne si l-am terminat.
Tata a fost foarte afectat,i-a parut mult timp rau pentru faptul ca nu si l-a asumat pe Creanga, flocosul din fundu’ gradinii…..
Mi-a venit in minte povestea lui Creanga, dupa ce, de ceva timp, asist la un cor de latraturi vesele ,din partea unor colegi de-ai mei de partid,care n-au fost nici prinsi mancand gaini,prin urmare nici n-au fost corectati cu lopata pe spinare, numai au asa ei senzatia ca le-a pitit cineva osu’.
Osu’ lor pe care-l primise de la stapanul oaselor. Asa mic,metatarsian si fara pic de carne, da’  oscioru’ lor.
Colegii mei ,,sifonari”, iesiti shifonati dupa alegerile interne de asta primavara, m-au facut sa inteleg ca bietul Creanga nu latra la hoti, latra la curtea care nu-l mai primea si care-l aruncase afara cu mangaieri de lopata.
Baieti ! Lasati-l dracu’ de latrat si intrati in curte pana nu se gaseste vreun unchi Costica sa va momeasca la ciolan cu garnitura de hidrazida.
Voi fi foarte afectat,dar nu va mai fi nimic de facut,asa ca …..mars acasa !



Sursa: http://giurgiu-tribune.ro/
Articol sursa: Caine vagabond

Comentarii

comentarii

GiurgiuOnline.com

Related Posts

Create Account



Log In Your Account