Scenetă într-un act (penal) la PNL: ”Judecatul, arestatul și condamnatul”

Personaje: Marin Anton, președintele PNL Giurgiu, Costel Dumitru, secretar general, Ionel Dinu, secretar executiv (apariție scurtă și fără replici), Mihnea Boerescu, consilier județean.

Acțiune are loc în biroul lui Marin Anton, președintele PNL Giurgiu, imediat după ce s-a aflat despre arestul la domiciliu al lui Mihnea Boerescu.

Anton a convocat șefii partidului, Dumitru Costel și Ionel Dinu. Au absentat Măroiu, nemotivat, Meclea, motivat, iar Danciu habar n-a avut că oricum pe ea n-o chema nimeni.

 

Așezat la birou, Anton formează numărul lui Boerescu și pune telefonul pe speaker:

Marin Anton: Mihneo, trebuie să-ți dai demisia!

Boerescu: De ce, bre?

Anton: D-aia, că e groasă!

Boerescu: Păi, de ce, bre, doar la mine e groasă, ce mata nu ești trimis în judecată că ai luat mită? Și, să nu mai zic și suma….că mi se-mbăloșează gura, zău, să moară Bibi!

Anton: Bă, la mine nu se pune, ai auzit? Că eu am vorbit cu Orban și mi-a zis că pot să rămân că eu sunt ca el, doar judecat nu și condamnat sau arestat, ai înțeles?

Uite, nici la el nu se pune, zise Anton făcând un gest scurt cu capul spre Costel Dumitru care, așezat într-un colț al biroului se chinuia să-și acordeze chitara, făcându-și de lucru cu o coardă rebelă.

Costel Dumitru: Ce? Ce-ai zis? spuse Costel surprins și care probabil că și compunea ceva fiindcă își sterse, în grabă, câteva picături de sudoare prelinse pe fruntea-i pleșuvă.

Anton: Am zis că nici tu nu trebuie să-ți dai demisia chiar dacă ești condamnat fiindcă gata, s-au dus trei ani cât ai avut restricție pă niște drepturi…

Auzi? se opri deodată, Marin Anton, ca și când ar fi avut o reveleție! Mă, stai așa, că tu nu ești ca noi, arestat sau judecat, tu ești condamnat! De ce n-ai demisionat?

Costel Dumitru: Hai, șefu, mă lași cu asta, ce dracu! Suntem între noi! Mă găsiși pe mine să reperez onoarea filialei! Și, până la urmă ce, am făcut pușcărie? Am luat cu suspendare, adică, dacă sunt cuminte și nu mai fac prostii sunt un om liber toată viața! Și, la urma urmei, ce-am făcut? Crimă de om? I-am dat și io lu frate-meu o amărâtă de lucrare când eram primar, ca să nu se ducă banii floreștenilor prin străini, spuse Costel, spărgând, ca o concluzie, cu un acord în La Major, atmosfera încărcată din biroul lui Anton.

Boerescu: Bre, eu demisionez, dacă trebuie, da nu e corect! Dacă tot n-avem niciunul o sentință definitivă, se cheamă că suntem egali, adică la fel! Adică…într-un fel egali că…banii lu mata….ce dracu, nu i-a luat nimeni!

În timp ce îl asculta, lui Anton începuseră să i se bulbuce ochii iar chelia i se făcu roșie ca focul.

Anton: (nervos, izbind cu pumnul în masă) Bă… bă…! Voi vedeți ce sacrificii fac eu mă, pentru voi? Pentru organizația voastră de rahat, că mai bine rămâneam la PMP sau la UNPR…nu, că ăla nu mai există…mă rog, la oricare, că am fost la toate și le știu! Da…. eu nu, să vin să vă scot pe voi din rahat! Ce credeați că faceți dacă l-ați gonit pe Iliescu? Ați aruncat aracul, bă,  că tot partidul era cocoțat ca fasolea pe arac pe Iliescu, mă! Și Mustățea și Beianu și toți șefuții voștri au fost creația lui, mă, toți, tot partidul! Fără el peneleul era amintire de mult! L-ați gonit pe nea Luci, că sunteți voi deștepți, și uite unde-ați ajuns, la unșpe la sută în alegeri! Nici nu vreau să mă gândesc dacă s-ar face un sondaj acum…cred c-am trecut pe minus deja!

Și vin eu să vă salvez, să mă sacrific pentru voi, că nici în hectar nu mă durea de liniștit ce eram, și cu ce mă aleg? Să-mi spuneți acum că suntem pe picior de egalitate, da? Să plec! Să am onoare și bărbăție și să plec, da?

Nu pot, bă, nu pot, nici măcar să fac ce vreau eu nu pot, că nu vreau să le dau satisfacție la pesediști, ați înțeles? Că asta așteaptă Bădălău! Să plec io! Da, nu plec! D-aia mă sacrific pentru voi, mă, că și noaptea mă trezesc și plâng de necaz că mi-a luat ăsta tot: procente, primari…și acum și onoarea, că din cauza lui nu pot nici să demisionez din partid! Până și bărbăția mi-a luat-o ăsta, mă, spuse într-un final, Anton, prăbușindu-se, sfârșit de efort, în scaun, sub privirile speriate ale lui Ionel Dinu care tocmai ce intrase în birou după ce, cîteva secunde ascultase la ușă.

Cade cortina….

P.S Acest dialog este unul imaginar și este un pamflet

M.B



Sursa: giurgiu-acum.ro
Articol sursa: Scenetă într-un act (penal) la PNL: ”Judecatul, arestatul și condamnatul”

Comentarii

comentarii