Citesc pe Giurgiu–Net și mă minunez: Anton, demis și cu înlocuitor trimis, convoacă BPJ-ul ca să-l demită pe finu Costel Dumitru, pus, ce e drept, de el, secretar executiv!

De fapt n-ar trebui să ne mai mire nimic fiindcă PNL a devenit o sursă inepuizabilă de umor, ca să nu spun de-a dreptul de râs. Așa că ce mai contează una!

Pentru că Anton  este un fel de …azi îl vedem, dar nu e…ne putem închipui și ultimul dialog pe care acesta l-a avut cu Costel, așa, ca un Monte Cristo hotărât să se răzbune:

PAMFLET

Costel Dumitru:

Aievea e ce văd, sau mintea-mi joacă feste?

Pentru că tu, Antoane, acum esti doar poveste!

 

Marin Anton:

Credeai că scapi, Costele, iudă necredincioasă

Ce m-ai trădat amarnic, deși te-am luat la ”masă”?

Nu, n-o să mor, tâlhare, de cupa-ți otrăvită,

Pân’ nu te destitui, așa, într-o clipită!

Și, ține minte, eu mor de-abia când mi se termină banu’

Și nu când vreți voi, schimbându-mă cu Motreanu!

V-ați pus în contră-mi toți, uitând cine-i jupânul,

Deci, nu vă las, vă termin, unul câte unul!

Căci zvonuri rele mi-ajunseră-n urechi

Că m-ați trădat, mișele, pe multe milioane din leii cei vechi.

V-am încălzit, ca șarpele la sân

Ca să mă vindeți voi, acum la alt stăpân?

Lu’ Danciu, cel cu gura ca troaca de la casă,

I-am pus muierea jupâneasă, deși nu era-n stare măcar de fată-n casă!

Pe Nicușor, cel mic, cel bleg și cam prostuț,

L-am scos din lac de milă, iar el m-aruncă-n puț!

V-am dat măriri și funcții… atât cât am putut,

Că… ăsta e partidu’ știți bine că  PSD ne-a rupt în cur de la atât….bătut!

Spune-voi  asta, negreșit, și lui musiu Motreanu,

Să nu-și facă iluzii, că nu-l apucă anu’!

C-a devenit cutumă la Giurgiu-n filială

Ca președinții toți să fie scoși din schemă c-o bruscă-njunghială!

 Tocmai de asta zic, să nu-și facă iluzii

Și, mai ales, să creadă perversele aluzii:

C-ar fi el cel mai bun, frumos și mai deștept

Că eu așa m-am păcălit și n-a fost înțelept!

                                  *

Deci spuneți nu, speranțelor deșarte

Că mă veți face să plec cât mai departe.

Fiindcă nu vroi nici mort ca io, io, Marin Anton,

Cel ce-a făcut pe unde-a fost trimis mereu bănet beton,

Și-a fost mereu  al traseismului maistru,

Să plec cu-n șut în cur în timp ce Bădălău e în guvern ministru!

Deci țineți toți de-acum încolo minte,

Anton nu pleacă din partid decât cu cracii înainte!

P.S

Pe cuvânt de onoare că este prima poezie pe care am scris-o în viața mea și, de aceea, domnule Marin Anton, vă declar muza mea! Și ce mă fac acum, dacă plecați? Rămân fără muză? Sau nu plecați?  Eu zic să rămâneți și dumneavoastră președinte și cădeți la înțelegere cu Motreanu că, vorba aceea, unde-s doi puterea crește, nu? Zic și eu, părerea mea!

M.B



Sursa: giurgiu-acum.ro
Articol sursa: Elegie în metru…pătrat pentru Marin Anton (ultima discuție avută cu Costel Dumitru)

Elegie în metru…pătrat pentru Marin Anton (ultima discuție avută cu Costel Dumitru)

Comentarii

comentarii

Etichetat pe:                        

 

Citesc pe Giurgiu–Net și mă minunez: Anton, demis și cu înlocuitor trimis, convoacă BPJ-ul ca să-l demită pe finu Costel Dumitru, pus, ce e drept, de el, secretar executiv!

De fapt n-ar trebui să ne mai mire nimic fiindcă PNL a devenit o sursă inepuizabilă de umor, ca să nu spun de-a dreptul de râs. Așa că ce mai contează una!

Pentru că Anton  este un fel de …azi îl vedem, dar nu e…ne putem închipui și ultimul dialog pe care acesta l-a avut cu Costel, așa, ca un Monte Cristo hotărât să se răzbune:

PAMFLET

Costel Dumitru:

Aievea e ce văd, sau mintea-mi joacă feste?

Pentru că tu, Antoane, acum esti doar poveste!

 

Marin Anton:

Credeai că scapi, Costele, iudă necredincioasă

Ce m-ai trădat amarnic, deși te-am luat la ”masă”?

Nu, n-o să mor, tâlhare, de cupa-ți otrăvită,

Pân’ nu te destitui, așa, într-o clipită!

Și, ține minte, eu mor de-abia când mi se termină banu’

Și nu când vreți voi, schimbându-mă cu Motreanu!

V-ați pus în contră-mi toți, uitând cine-i jupânul,

Deci, nu vă las, vă termin, unul câte unul!

Căci zvonuri rele mi-ajunseră-n urechi

Că m-ați trădat, mișele, pe multe milioane din leii cei vechi.

V-am încălzit, ca șarpele la sân

Ca să mă vindeți voi, acum la alt stăpân?

Lu’ Danciu, cel cu gura ca troaca de la casă,

I-am pus muierea jupâneasă, deși nu era-n stare măcar de fată-n casă!

Pe Nicușor, cel mic, cel bleg și cam prostuț,

L-am scos din lac de milă, iar el m-aruncă-n puț!

V-am dat măriri și funcții… atât cât am putut,

Că… ăsta e partidu’ știți bine că  PSD ne-a rupt în cur de la atât….bătut!

Spune-voi  asta, negreșit, și lui musiu Motreanu,

Să nu-și facă iluzii, că nu-l apucă anu’!

C-a devenit cutumă la Giurgiu-n filială

Ca președinții toți să fie scoși din schemă c-o bruscă-njunghială!

 Tocmai de asta zic, să nu-și facă iluzii

Și, mai ales, să creadă perversele aluzii:

C-ar fi el cel mai bun, frumos și mai deștept

Că eu așa m-am păcălit și n-a fost înțelept!

                                  *

Deci spuneți nu, speranțelor deșarte

Că mă veți face să plec cât mai departe.

Fiindcă nu vroi nici mort ca io, io, Marin Anton,

Cel ce-a făcut pe unde-a fost trimis mereu bănet beton,

Și-a fost mereu  al traseismului maistru,

Să plec cu-n șut în cur în timp ce Bădălău e în guvern ministru!

Deci țineți toți de-acum încolo minte,

Anton nu pleacă din partid decât cu cracii înainte!

P.S

Pe cuvânt de onoare că este prima poezie pe care am scris-o în viața mea și, de aceea, domnule Marin Anton, vă declar muza mea! Și ce mă fac acum, dacă plecați? Rămân fără muză? Sau nu plecați?  Eu zic să rămâneți și dumneavoastră președinte și cădeți la înțelegere cu Motreanu că, vorba aceea, unde-s doi puterea crește, nu? Zic și eu, părerea mea!

M.B



Sursa: giurgiu-acum.ro
Articol sursa: Elegie în metru…pătrat pentru Marin Anton (ultima discuție avută cu Costel Dumitru)

Elegie în metru…pătrat pentru Marin Anton (ultima discuție avută cu Costel Dumitru)

Comentarii

comentarii

Etichetat pe:                        
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com