Fără categorie

„Moartea domnului Lăzărescu” în variantă giurgiuveană. O bătrână din Comana, imobilizată la pat, așteaptă să moară cineva pentru a beneficia de îngrijiri la un centru medical privat din municipiu

Cu puține zile în urmă, am fost contactați, la redacție, de un locuitor al comunei Comana, ce ne-a relatat un fapt absolut înfiorător: țintuită la pat, mama acestuia este refuzată la internare la Centrul de Îngrijiri Paliative din Giurgiu, de mai bine de trei săptămâni. În tot acest interval, de bătrână s-au ocupat (și se ocupă în continuare) fiul (atunci când nu este în Capitală, la muncă), sau un „om bun la toate”, care, pe lângă lucrul prin curte și grădină, o schimbă pe bătrâna imobilizată la pat.
„De trei săptămâni sunt într-o permanentă discuție cu cei de la Spitalul Quality Compas, mai exact de pe data de 14 iulie, de când am primit, de la medicul de familie din localitate, un bilet de trimitere pentru internare în centrul de îngrijiri paliative. Inițial, am început discuțiile cu două doamne angajate ale Centrului, care mi-au spus că, pentru o săptămână, au salvarea în service și că nu pot veni să preia pacientul. Vă reamintesc faptul că mama mea este IMOBILIZATĂ la pat, deci nu am cum să o aduc eu cu mașina proprie…Aș fi făcut-o, credeți-mă! După această săptămână, mi-au comunicat că, pentru a putea fi primită în centru, trebuie să facă testul COVID, dar…că le este imposibil! Nu mai au eprubete la Institutul Cantacuzino, unitatea sanitară cu care ei au contract încheiat. Mi-au spus că mă vor anunța dumnealor când le vor veni aceste eprubete…Au mai trecut șapte zile, și…nimic! În tot acest interval, pentru că mama nu a fost îngrijită într-un mod profesionist, escarele (inevitabile la un om imobilizat la pat) au trecut de la gradul I la gradul IV. Chiar am ajuns cu ea la Urgențe, cu Salvarea, dar, inițial, pe data de 3 august, medicul de gardă de pe Chirurgie mi-a retrimis-o acasă. Astăzi (n.r. 5 august) am revenit la Spital, unde mama a fost oprită pentru câteva zile, pentru îngrijiri…Am încercat să iau legătura cu managerul centrului, am reușit, într-un final, să fac acest lucru pe facebook, dar răspunsul dumnealui mi-a dat de gândit: „Bună ziua! Am fost informat, dar din păcate suntem full. Pentru moment nu putem să vă onorăm cererea. Vă țnem la curent! Trimiterea e valabilă 90 zile. Mulțumim pentru înțelegere!”. Acest răspuns a venit ca un trăznet…Dacă mama mea nu mai apucă să trăiască cele 90 de zile? Cine s-ar face vinovat? Recunosc, de aproape trei săptămâni, parcă trăiesc scene din filmul „Moartea domnului Lăzărescu”, astfel sună apelul cetățeanului din Comana.  
Contactat telefonic, directorul Centrului de Îngrijiri Paliative, Emilian Costaș, a declarat, pentru „Jurnal giurgiuvean”:
„Cunosc cazul, acest domn ne tot sună de trei săptămâni. Dar dacă eu nu am locuri, unde să i-o primesc pe mama dumnealui? Și, în altă ordine de idei, noi nu primim bolnavi de Alzheimer. Ori mama lui exact acest diagnostic îl are. La noi vin oameni în faze terminale, care nu mai au mult de trăit…”, spunea Emilian Costaș.
Întrebat de situația (și, totodată, condiția esențială) existenței unui test COVID 19, directorul Centrului s-a încurcat, puțin, în explicații:
„Da, este necesar…Dar noi avem contract doar cu Institutul Cantacuzino, care ne prelucrează 20 de teste lunar…Și în loc să primesc rezultatul în 24 de ore, ajung în 48 de ore! Dar dacă domnul vrea, poate să facă în regie proprie testul, dar să nu vină cu rezultate de acum nu știu cât timp…să fie cât mai apropiat în timp, pentru că nu riscăm”.
Apoi, vădit iritat de insistențele noastre, directorul Costaș a mai declarat:
„Eu sunt full! FULL! Am varianta să îl primesc în regim privat, dar costă mult, peste 300 de lei pe zi…Cei primiți pe locurile bugetate de la Casa de Sănătate sunt ținuți în centrul nostru maxim 19 zile în medie…Singura variantă să iau un alt pacient este să moară un pacient sau să se împlinească cele 19 zile. Asta este decizia Casei de Asigurări de Sănătate, asta este…Vă mai spun ceva. Biletul de trimitere este valabil în orice Spital de paliative, sunt și în București, care primesc, din ce știu, cancere. Și mă trezesc eu la Giurgiu că mă reclamă că nu vreau să îl primesc…Eu nu comentez. Sunt cinstit și onest. După ce se duce și mă reclamă, acuma eu să-i bag pacientul în spital? O să o fac, că mă doare sufletul de maică-sa, de el nici nu vreau să aud! Și dacă nu făcea valuri, ce? Până la urmă, e spital privat! Nu sunt nici spital de urgență, sunt PRIVAT…Important este să acordăm îngrijiri celor care au reală nevoie! Escara nu mi se datorează mie, este un deficit de îngrijire! Întâmplarea face că e la el în curte!”
În cele din urmă, directorul Emilian Costaș a acceptat ca, pe viitor, să găsească o soluție pentru a interna bătrâna din Comana, dar…atunci când mai moare un alt pacient din Spitalul de Îngrijiri Paliative Giurgiu…
Și, ca și cum nu a fost de ajuns, nici măcar medicul de familie din localitate, nici asistenta medicală, se pare că nu și-au găsit timp, în cele aproximativ trei săptămâni de când femeia zace la pat, să vină măcar să o viziteze și, eventual, să îi administreze un tratament.
(Jurnal)
 
 

Sursa: jurnalgiurgiuvean.ro
Articol sursa: „Moartea domnului Lăzărescu” în variantă giurgiuveană. O bătrână din Comana, imobilizată la pat, așteaptă să moară cineva pentru a beneficia de îngrijiri la un centru medical privat din municipiu

Comentarii

comentarii