Fără categorie

Regina Mamă ELENA a fost înmormântată alături de fiul ei. Regelui Mihai i s-a îndeplinit ultima dorință

„Îmi doresc să îmi dorm somnul de veci alături de mama mea, Regina Elena, sfetnic și protector al meu”…așa a sunat ultima dorință a Regelui Mihai I, rege al României. 
De astăzi, 19 octombrie, Regina Mamă Elena își doarme somnul de veci alături de ceilalți membri ai familiei regale înmormântați la Curtea de Argeș: Regele Carol, Regina Ana, Regele Mihai I al României.

Cu onoruri militare, rămășițele pământești ale Reginei Elena au poposit, în sfârșit, alături de cei dragi inimii ei…
Cine a fost Regina Elena și de ce i se spune Regina-Mamă
Regina-Mamă Elena a României, mama Regelui Mihai I, s-a născut pe 3 mai 1896, la Palatul Tatoi, lângă Atena. A fost fiica Regelui Constantin I al elenilor şi a Reginei Sofia (născută Principesă Imperială a Prusiei). De asemenea, a fost sora Regilor George al II-lea, Alexandru şi Pavlos ai Greciei.
Alteţa Sa Regală Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei s-a căsătorit la Atena, pe 10 martie 1921, cu Principele Moştenitor Carol, dar a divorțat pe 21 iunie 1928.
La scurt timp după ce Mihai a devenit principe moștenitor, prin actul de la 4 ianuarie 1926, Elena a primit titlul de principesă mamă, printr-o ordonanță specială, stabilindu-i-se și o listă civilă, privilegiu rezervat în genere regelui și principelui moștenitor.
În 1940 a devenit regina-mamă a României. Alteţa Sa Regală Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei a murit pe 28 noiembrie 1982, în exil, la Lausanne. Spre deosebire de Regele Mihai I, Regina Elena nu și-a mai revăzut niciodată țara. Regimul comunist a făcut tot posibilul să denigreze Familia Regală, în încercarea de a o șterge din cărțile de istorie a României.
Publicația Illustrierte Newe Welt a reușit să suprindă momentul în care Regele Mihai a ajuns la mormântul mamei sale, în ziua în care a fost înhumată.
La 71 de ani de la plecarea în exil și la 37 de ani de la decesul Reginei Elena, Principesa Margareta, Custodele Coroanei, a decis să aducă rămășitețe pământești ale Reginei-Mamă la Curtea de Argeș.

Conform wikipedia.ro, Regina mamă Elena a României (la naștere principesă a Elenilor și de Danemarca, n. 3 mai 1896, Atena – d. 28 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția) a fost soția principelui moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și mama regelui Mihai I al României.Născută în familia regală a Greciei, s-a căsătorit cu principele moștenitor Carol al României în 1921, dând în același an naștere principelui Mihai al României. După ce la sfârșitul anului 1925 Carol a rămas în străinătate cu amanta sa, Lupescu, principesa Elena s-a ocupat de educația fiului ei, devenit moștenitor al tronului. În timpul primei domnii a regelui Mihai (1927-1930), Elena a divorțat de Carol. Odată cu reîntoarcerea lui Carol din străinătate și uzurparea tronului fiului său (la 8 iunie 1930), Elena a pierdut controlul legal asupra sorții copilului său, fiind supusă unei campanii de șicane din partea lui Carol. În cele din urmă, principesa Elena a preferat să părăsească România (1932), fiindu-i permis să își vadă fiul timp de 2 luni în fiecare an și stabilindu-se la Vila Sparta din Florența.
Odată cu abdicarea lui Carol al II-lea, dictatorul Ion Antonescu i-a cerut să se întoarcă în țară, Elena revenind în septembrie 1940 în România și primind titlul de Regină mamă și apelativul Majestate. A devenit cel mai apropiat consilier și confident al Regelui Mihai. Puterea în stat era deținută în totalitate de Ion Antonescu, care în prima parte a guvernării sale a dezlănțuit un genocid împotriva minorității evreiești, dar Regina Elena a reușit prin intervenții pe lângă acesta să amelioreze soarta multor persoane, meritul fiindu-i recunoscut mai târziu de Institutul Yad Vashem, care i-a conferit titlul de „Drept între popoare”.
În urma loviturii de stat de la 23 august 1944, dictatura antonesciană a fost înlocuită (după trei scurte guverne constituționale) de dictatura Partidului Comunist din România, monarhia fiind tot mai izolată și în imposibilitatea de a se opune comunizării țării. După abdicarea forțată a Regelui Mihai, Elena a împărtășit soarta fiului ei, trăindu-și restul vieții în exil, la Florența. În ultimii ani s-a mutat, din cauza sănătății, la Lausanne, apoi la Versoix. Regina Elena a ținut un jurnal, care nu a fost publicat până în prezent.
Primul exil și Primul Război Mondial
La vârsta de 14 ani, Elena a ajuns pentru prima dată în exil, după o tentativă de lovitură militară menită a-l pune pe tron pe tatăl ei în dauna bunicului; s-a hotărât ca principele Constantin să petreacă un an cu familia sa în exil. După ce a luat capăt această perioadă și familia s-a întors la Atena, capitala s-a preschimbat într-un centru de activități militare, odată cu războiul cu Turcia: principele Constantin s-a remarcat în calitatea de conducător victorios, însă în cursul evenimentelor a avut loc asasinarea regelui George, la Salonic.

După încoronarea tatălui ei, Elena a vizitat pentru prima dată țara, din care până atunci cunoscuse doar Atena, Corfu și câteva orașe mai mari. Împreună cu regele și principele Alexandru a vizitat câmpurile de luptă macedonene.
În mai 1915, regele Constantin s-a îmbolnăvit foarte grav, fiind pentru mult timp în stare septică și inconștient; la insistențele poporului, icoana făcătoare de minuni de pe insula Tinos a fost adusă la palat, Elenei revenindu-i să o țină în apropierea bolnavului; într-adevăr tatăl ei și-a revenit la conștiință, evenimentul lăsând o amprentă puternică asupra principesei, a cărei credință avusese până atunci  — în relatarea biografului ei Gould Lee  — un caracter mai degrabă formal decât profund.
De la începutul Primului Război Mondial, regele Constantin se poziționase împotriva ideii ca Grecia să pornească într-o întreprindere aventurieră, cum dorise premierul Eleftherios Venizelos. Cu sănătatea slăbită de boala recentă, regele a intrat pe mâna propagandei de război a englezilor și francezilor, care puneau ținuta sa pe așa-zisa lui simpatie pro-germană, dorind cu orice preț atragerea Greciei de partea lor în război. Această campaniei a avut un efect dublu asupra principesei, punând-o în primul rând în fața adevărului că viața nu este ordonată după concepții etice despre bine și rău, iar în al doilea rând prin faptul că a întărit solidaritatea în sânul familiei. Familia regală primea adesea scrisori de amenințare, care s-au materializat în incendiul care a distrus reședința de la Tatoi, produs de mână umană; Elena și Alexandru nu au fost de față, întorcându-se de pe insula Spetzai.
În august 1916 Venizelos a început cu ajutor francez războiul civil, ocupând orașul Salonic și punându-se în fruntea unui guvern provizoriu. La 1 decembrie 1916, un contingent francez de cca. 3000 de soldați a debarcat la Pireu, cu scopul de a prelua controlul Atenei.Într-un incident care a avut loc în Parcul Zappeion din fața palatului, principesa Elena a fost în primejdie de moarte: în fața palatului avusese loc o bătălie între trupele loiale regelui și francezi; aceștia din urmă înconjurați, regele a dat ordinul ca focul să înceteze. Ieșind să verifice ce se întâmpla, au izbucnit din nou focurile, iar principesa a deschis ușa către grădină, speriată că tatăl ei este în pericol, însă în jurul ei zburau gloanțe, ea fiind salvată de garda personală de corp a regelui, care a luat-o pe sus înapoi în clădire.
Al doilea exil
Atena a fost bombardată de flota franceză, familia regală aflându-se în pericol de moarte când obuzele au început să lovească în palat și în curtea palatului. S-a impus un embargou economic, care deși a înfometat populația, nu a reușit să diminueze simpatia populației față de familia regală. În cele din urmă, la 11 iunie 1917, regele Constantin a fost forțat să abdice sub presiunea unui nou bombardament asupra Atenei, rege fiind numit fiul său Alexandru. Astfel a început al doilea exil al principesei Elena, familia regală a Greciei stabilindu-se în Elveția, Lucerna
În exil, viața Elenei și a familiei regale grecești a fost marcată de atitudinea rece față de fostul rege, pe de o parte, și de lipsurile financiare, pe de alta. În 1918, în timp ce regele Alexandru era în Paris în legătură cu negocierile de pace, Elena a încercat să îi telefoneze, însă a fost refuzată de unul din ofițerii din anturaj.
Întâlnirea cu principele moștenitor Carol al II-lea al României (1920)
Anul 1920 a fost bogat în evenimente, principele George, fratele Elenei, avea să se căsătorească cu principesa Elisabeta a României. Principele moștenitor Carol, care se întorcea dintr-o călătorie în jurul lumii, aranjată de mama lui după anularea mariajului său morganatic cu Zizi Lambrino, urma să îl însoțească pe George în România, iar Elena și Irina au fost invitate de regina Maria a României să viziteze Bucureștiul, întrezărindu-se posibilitatea unui mariaj cu Carol.  Deși Elena nu și ar fi dorit de fapt să răspundă invitației „Exilul ne silise să trăim foarte izolați și nu ne era ușor să ieșim în lume și să ne facem prieteni”  regele Constantin a hotărât ca fiica lui să accepte „Vreau să te duci ca să vadă lumea că, deși eu sunt tratat ca un paria, copiii mei sunt bine văzuți.” În timpul călătoriei, Carol a fost discret, rezervat, nu arata vreun interes special față de principesă.
Într-o scrisoare de la Marea Ducesă Maria Alexandrovna, bunica lui Carol și mama reginei Maria, va scrie de la Zürich:

„Pare foarte fericit aici (cu referire la Carol), s-a împrietenit cu George, care a petrecut câteva zile cu noi și este foarte fericit că va merge la tine. Ai avut o idee foarte bună să le înviți și pe surorile lui, dar sunt uimită că li s-a permis să meargă, căci îmi imaginam că vor întâmpina opoziție. Dar faptul că se plictiseau de moarte la Lucerna și își doreau să scape de acolo a fost, cred un bun pretext să le lase să călătorească după aproximativ trei ani în care au fost închise în Elveția. Dacă pe Carol l-ar interesa fermecătoarea Sitta, ar fi un adevărat noroc, dar nu trebuie să îndrăznim prea mult.”

De asemena momentul întâlnirii cu principele moștenitor va fi consemnat în jurnalul politicianului Constantin Argetoianu: „Debarcat în Europa, prințul s-a oprit la Lucerna să facă o vizită Familiei Regale Grecești- vizită pusă la cale de Regina Maria în scop de <vedere> căci fetele Regelui Tino (apelativul regelui Constantin I) erau una mai frumoasă ca alta și așa de bine crescute și așa de bine înrudite cu toate casele domnitoare. Stătut cum era, Carol s-a aruncat pe Elena și după trei zile a <carambolat-o>.”  De altfel politicianul mai adaugă că prințul o uitase pe Zizi Lambrino și că de la Lucerna îi va scrie într-o scrisoare de adio: „Întorc o pagină nouă în cartea vieții mele„.  
În toamna anului 1920 a fost pentru prima oară când principesa Elena a vizitat România împreună cu sora ei, unde au fost foarte bine primite de către regele Ferdinand și regina Maria. Elena era prezentabilă, înaltă, brunetă, cu o fire plăcută, cu gropițe în obraji și un zâmbet fermecător care îi atrăgea pe cei din jur. A stârnit imaginația artistică a prințesei Martha Bibescu care, după ce le-a întâlnit pe ea și pe sora ei, a scris că: „fețele și trupurile lor aminteau întocmai de statuile celui mai frumos muzeu din lume, cel de pe Acropole.”

Principesa Elena și principele moștenitor Carol

Pe 25 octombrie, în timpul vizitei în România, Elena primește vestea morții fratelui său Alexandru la Atena, și este forțată să scurteze călătoria. În aceeași perioadă Marea Ducesă Maria Alexandrovna se stinge din viață la Zürich. Maria pleacă la înmormântare cu trenul regal și îi ia împreună cu ea pe George, Elena, Carol și Irina. Aici Carol începe să își arate adevăratele sentimente față de principesă.
În urma funeraliilor de la Coburg, la scurt timp după ce au revenit la Zürich, Carol îi cere mâna Elenei. Tatăl ei, regele Constantin, este de acord și mai degrabă chiar încurajează acest act, pe când mama Elenei, Sofia, rămâne rezervată. Elena va accepta această căsătorie: „A mă căsători cu Carol și a trăi în România…îmi părea, în acele zile de doliu, ca o eliberare.„ După cum scria Paul Quinlan, la acel moment „valoarea” lui Carol pe piața mariajelor regale era scăzută, în urma escapadei lui scandaloase, așa că regina Maria a fost încântată de aranjamentul realizat.De asemena, pentru Elena, revenirea în Grecia nu mai era un eveniment de care să se bucure odată cu moartea fratelui său, Alexandru I al Greciei.Toate amintirile din țara copilăriei sale, i-ar fi făcut mai mult rău decât bine. Așa că principesa, vulnerabilă așa cum era, se lasă prinsă în mrejele prințului Carol și poveștii de dragoste din trenul care gonea atunci spre Elveția. „Mă simțeam atrasă de el și în timp eram sigură că m-aș fi putut îndrăgosti de el.”
Din momentul în care principesa se logodește cu Carol, el îi va trimite lui Zizi Lambrino o telegramă acidă: „Da, biata mea micuță, este adevărat că m-am logodit și că logodnica mea este o prințesă. Asta este atât de potrivnic principiilor mele că eu însumi sunt cel mai mirat…Am găsit pe cineva care poate să mă înțeleagă și cu care împărtășesc aceleași idei despre viață. Ea a acceptat să fie consolarea unei inimi profund rănite.”

Principesă moștenitoare

 După moartea regelui Alexandru al Greciei, Venizelos a organizat un plebiscit, punând poporul grec să aleagă între el și Constantin. Rezultatul a fost copleșitor în favoarea fostului suveran, care s-a întors cu Elena și restul familiei la Atena. Nunta lui George cu Elisabeta și a lui Carol cu Elena au avut loc în Atena, în decurs de o săptămână, lucru pentru care s-a cerut o dispensă de la Biserica Ortodoxă, întrucât nunțile de frate și soră dintr-o familie cu o soră – respectiv un frate din altă familie trebuiau conform canonului ortodox să aibă loc simultan, însă regina Maria dorea să participe la amândouă. Mariajul a avut loc la 10 martie 1921.
În momentul căsătoriei, principesa Elena poartă pe cap tiara cu motive grecești, o piesă unicat cu o istorie interesantă. Tiara este o bijuterie rusească a Romanovilor și a aparținut inițial marii ducese Victoria Melita. Soțul ei, marele duce Kiril Vladimirovici al Rusiei, vărul țarului, i-a dăruit-o în momentul căsătoriei. După căderea Imperiului Rus și revoluția din 1917, Victoria a fost nevoită să fugă în exil și să își vândă bijuteria (împreună cu alte bijuterii de valoare). Tiara a fost cumpărată ulterior de regina Maria, sora Victoriei, care dorea să își completeze bijuteriile, un aranjament avantajos reciproc. La rândul său, Maria i-a dăruit-o nurorii sale. Apoi Elena a dăruit-o principesei Anna de Bourbon-Parma la căsătoria sa cu regele Mihai din 1948. Diadema grecească este una dintre ultimele bijuterii ale familiei regale române. În prezent este purtată de de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, atunci când reprezintă Casa Regală din România.



Sursa: jurnalgiurgiuvean.ro
Articol sursa: Regina Mamă ELENA a fost înmormântată alături de fiul ei. Regelui Mihai i s-a îndeplinit ultima dorință

Comentarii

comentarii