Corneliu VLAD
Fostul președinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, acum vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, acuză cât se poate de direct și de responsabil că Berlinul a declarat „un război hibrid” Rusiei. „Germania se comportă ca un dușman al Rusiei”, afirmă tranșant înaltul demnitar rus. “Occidentul joacă șah cu moartea”, a avertizat Medvedev.
În arealul extins al focarului ucrainean, relațiile dintre Germania și Rusia sunt zona cea mai sensibilă și mai imprevizibilă.
Un politolog american remarca în urma cu câțiva ani că în ultimul secol niciun format de relații bilaterale dintre doua imperii/mari puteri nu a fost atât de complexă, de neprevazută și de incendiară ca aceea dintre Berlin și Moscova.
Actuala înfruntare geopolitică, economică, militară dintre Rusia și Occidentul colectiv (cum i se spune mai nou blocului euroatlantic și al Europei Unite), surprinde cele două capitale într-o configurație apropiată de conformația fraților siamezi.
Relațiile dintre cei doi sunt mai strânse și mai interdependente ca niciodată în trecutul lor comun. Nu au divergențe acute politice sau ideologice, dar au relații economice de o importanță considerabilă pentru fiecare dintre ele.
Ghinionul lor istoric este însă că se află situate în contact direct la limesul care desparte lumea geopolitica euroatlantică de cea euroasiatica. Ceea ce complică imens ecuația, căci Statele Unite, pentru care Germania este principalul lor aliat european, are coșmaruri că Berlinul și Moscova ar putea conveni pe o arhitectură europeană reciproc avantajoasă care să excludă Washingtonul dintr-un posibil aranjament exclusiv european.
Criza ucraineană va amesteca derutant cărțile de joc în acest spațiu. Pentru America, ea este un test, un experiment: mai rezistă Rusia la o noua extindere a influenței euroatlantice (de fapt americane) spre Est?
Pentru Germania, este ultima bătaie de cap de care avea nevoie în acest moment. Guvernul Scholz, relativ recent instalat, are de gestionat mari probleme în această „întorsătură a vremurilor”, cum a numit-o cancelarul la trei zile după ce Rusia a început operațiunea militară specială în Ucraina.
Berlinul se afla probabil în momentul de răscruce cel mai solicitant de la reunificarea Germaniei. În fața statului german se afla opțiuni fundamentale, care comportă deopotrivă oportunități și riscuri considerabile.
Germania proiectează să devina prima putere militară nenucleara a Europei, dar în același timp va trebui să preia greul efortului militar al NATO pe continent și va intra în relații sensibile cu Franța, dar și cu Marea Britanie. Și raporturile cu Varșovia vor avea de trecut un examen dificil.
Își normalizează relațiile cu Washingtonul, dar își înrăutățește relațiile cu Moscova.
Va avea mari preocupări în perspectiva deplasării centrului de greutate al politicii de apărare a SUA din Europa în Asia.
Iar prin ostilizarea relațiilor cu Rusia, va fi supusă unor mari solicitări pentru a-și putea asigura potențialul energetic necesar menținerii statutului de principală putere economică europeană.
Ar putea fi confruntată cu mari probleme în menținerea viabilității și coeziunii guvernului de coaliție, ținând seama că partidele componente au poziții diferite, uneori divergente, în privința politicii sale interne, economice, externe și de apărare.
Criza ucraineană găsește Berlinul într-un moment dificil, cu un guvern relativ nou, care are de decis asupra unor opțiuni istorice.
Sursa Read More