Cum arăta ziua 23 august în vremea comunistă… Vă prezentăm amintirile unui organizator de paradă din acele vremuri

Unul dintre organizatorii paradelor de 23 August, dinainte de anii ‘90, ne povestește cum arăta o astfel de zi, la Giurgiu.
Am stat zilele trecute de vorbă cu unul dintre participanții și totodată dintre organizatorii paradelor din zilele de 1 Mai și 23 August la Giurgiu, în perioada dinainte de anii ‘89, care ne-a rememorat câteva aspecte despre modul în care aveau loc manifestările dedicate acestor evenimente.
De precizat că din anul 1948 şi până în 1990, ziua de 23 august a fost sărbătorită ca zi naţională.
Din punct de vedere istoric, la această dată, în 1944, România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Armata sovietică aflându-se deja în Moldova de nord încă din luna martie, regele Mihai îşi dădea acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Ion Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite.
Provocat de noi, interlocutorul nostru, un fost activist de partid din acea perioadă,  ne povestea:
„…Înainte de ziua sărbătorii propriu zise cei ce se ocupau de organizarea întregului eveniment, erau înștiințați de către Serviciul Propagandă al Comitetului Județean de Partid Giurgiu care mobiliza un număr de cetățeni din fiecare localitate a județului, evident în funcție de numărul de locuitori de care dispuneau acestea. Erau membri cooperatori, șefi de instituții publice de pe raza comunelor respective, șefi din cadrul Consiliilor Unice Agroindustriale de Stat și Cooperatiste ( CUASC-uri). Acestora le erau repartizate pancarte și stegulețe de către aceeași secție de Propagandă a Comitetului județean de Partid sau confecționate de către liderii comunei respective. Obligatoriu,  participanții din mediul rural aduceau cu ei o pancartă mare, pe care era scrisă  denumirea comunei.
Oamenii nu veneau cu mâna goală la eveniment, ci de cele mai multe ori ei defilau cu coșuri de nuiele în care îndesau în general  produse alimentare, de panificație…pâine sub diferite forme și mărimi, fructe, legume…
Participanții la parada organizată în centrul Municipiului Giurgiu erau obligați să se îmbrace în costume naționale, să poarte cocarde cu însemnele acestei zile și evident drapelele naționale să fie fluturate de câte un reprezentant al localității, atunci când se ajungea în fața tribunei oficiale.
De obicei aceasta se amenaja în fața magazinului Romarta, coloana desfășurându-se din fața Fabricii de țesături Dunăreana, unde astăzi parchează TIR-urile ce urmează să treacă frontiera cu Bulgaria și se terminau tocmai în zona Parcului Alei, unde coloana cu oameni ieșeau din rânduri.
Cei ce își încheiau defilarea erau invitați de organizatori în Piața Centrală, la un carton cu 3 mititei, pâine proaspătă, muștar și câteva sticle de bere ( multă vreme berea a fost de producție proprie, bere de Giurgiu – n.red.).
În Tribuna oficială se aflau reprezentantul Comitetului Central al PCR, care răspundea de județul nostru, sosit de la București, alți membri ai CC, reprezentanți din conducerea Comitetului Municipal și Județean de Partid, fruntași în „întrecerea socialistă” – cum era denumirea pe atunci-  cei ce obținuseră rezultate notabile la sfârșitul ”Cincinalului”, care la noi se încheia ( era Lege!) în 4 ani și jumătate, cu producții record realizate la finalul anului agricol.
Cu toții astăzi știm că cifrele erau bine umflate pentru a demonstra „exploatatorilor! occidentali ce țară bogată avem. Lucru care a generat în acea perioadă o sumedenie de bancuri pe această temă.
 Fiecare CUASC avea locul său stabilit în coloana de participanți la defilare și fiecare știa când trebuia să intre în rol. Comunele mai participau și cu programe artistice, cu rapsozi și formații de muzică populară, acolo unde acestea se bucurau de așa ceva…
CUASC-urile își aduceau oamenii cu mijloace de transport pe care le aveau la îndemână…autobuze, mașinile CAP-urilor…
Ziua de 23 August și zilele de 1 și 2 Mai, erau zile dedicate celor trei  sărbători: 1 Mai – ziua Muncii; 2 mai – ziua Tineretului; 23 August… Miliția, la acel timp lua măsurile necesare pentru ca la eveniment să nu se întâmple vreun incident nedorit. Milițianul făcea asta alături de președintele CUASC-ului și de primarul comunei…Nu se punea însă atunci problema ca cineva să îndrăznească  să facă scandal sau să ne strice pregătirile… Trebuie menționat totodată că organizatorul de partid era și președintele CUASC-ului.
La finalul paradei, giurgiuvenii mergeau acasă și la puțin timp printre blocuri, în ciuda faptului că ne aflam într-o acută criză la capitolul carne, începeau să fumege grătarele pe care fiecare punea ce avea prin frigidere…Era o atmosferă de petrecere de familie, dacă vreți, între locatarii scărilor…Beau împreună bere, vin, ciuguleau câte ceva, ca și astăzi spărgeau semințe, discutau , dar nu se iscau, așa, ca astăzi conflicte între ei. Sectoristul era tatăl ordinii publice din acel sector pe care îl coordona.
Un reprezentant cu propaganda avea la parada din acea zi  câte un număr de comune de care răspundea. Acesta mergea și le dădea participanților la defilare lozincile pe care urmau să le strige când ajungeau în fața tribunei oficiale. Repetițiile se făceau pe drumul către tribună. Era suficient timp, căci de la intrarea în Giurgiu și până în Centrul orașului era ceva cale de străbătut.
Plata pentru consumurile participanților la defilare, erau trecute pe niște liste, ca stimulent, fiind suportate de către Comitetul județean de Partid și de CUASC-uri, niciodată de participanți. La finalul paradei, așa cum vă spuneam, cei din oraș se retrăgeau acasă sau la vreo terasă de vară, la tradiționala halbă cu bere la butoi, care abia ajungea pentru gurile însetate ale celor ce făceau comandă după comandă…”
Cam așa arăta o zi de „23 august”, la Giurgiu, din notele unui vechi activist de partid, astăzi pensionar,  în anii în care cetățenii chiar se bucurau de o zi liberă, deși unii dintre ei( ne referim aici, la prima parte a zilei) și-o petreceau ( așa cum interlocutorul nostru descria în rândurile de mai sus),  pe stradă, sub soarele lunii lui cuptor.
Oamenii se bucurau ca niște copii, mai ales că în acea perioadă săptămâna de lucru era de 5  zile și jumătate, iar de multe ori salariații erau obligați să vină și duminica la servici pentru a asigura serviciul de pază al instituției.
(Jurnal)

Sursa: jurnalgiurgiuvean.ro
Articol sursa: Cum arăta ziua 23 august în vremea comunistă… Vă prezentăm amintirile unui organizator de paradă din acele vremuri

Comentarii

comentarii

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.