Cum se desfășoară un concurs pentru ocuparea unei funcții publice în România și în UE!

Concursul pentru ocuparea a 37 de posturi de director general la Casele Județene de Asigurări de Sănătate, instituții care au pe mână, în 2021, un buget de aproape 45 de miliarde de lei, a stârnit discuții aprinse și controverse în mediul on-line. Nici Giurgiu nu a făcut excepție, iar notă obținută de candidatul la funcția de director general a constituit un subiect de presă.
Evident că selecția și organizarea concursurilor în România, ar trebui să devină un modus operandi, iar toți cei care conduc instituțiile statului să fie evaluați corect după nivelul de competență și profesionalism și nicidecum după carnetul de partid, gașcă de influență din care face parte și alte practici mioritice.
Până la un asemenea deziderat, puținele concursuri se dovedesc a fi uneori un eșec. Managementul funcției publice în statele Uniunii Europene, sunt bine reglementate, focusând-se pe abilități manageriale, criterii de performanță, o strategie pe care candidatul trebuie să o prezinte și alte criterii care dovedesc cu adevărat competențele manageriale și viziunea, strategia viitorului câștigător.
În România, viziunea, prezentarea unei strategii, capacitatea de analiză și sinteză, prezentarea unui portofoliu  sunt nesemnificative, prelevând tematică de mii de pagini, exercițiul memorării mecanice și cam atât.
Cum se procedează în altă state Europene?
În Marea Britanie, agențiile de recrutare şi autoritățile sau instituțiile publice colaborează cu organizații private, specializate în recrutarea și selecția funcționarilor publici. Pentru poziții importante, respectiv înalți funcționari publici, instituția responsabilă cu recrutarea este Comisia Serviciului Public, sau, după caz, Agenția de recrutare şi evaluare.
În toate țările membre UE, candidații care au cazier judiciar, nu pot fi recrutați pentru a ocupă o funcție publică. De asemenea, starea corespunzătoare fizică şi psihică reprezintă o condiție esențială pentru ocuparea unei funcții publice. În Olanda şi Suedia, mobilitatea între diverse sectoare ale serviciului public nu este posibilă. Orice persoană, indiferent dacă ocupă sau nu un post în sectorul public, trebuie să candideze pentru postul de care este interesată.
În Belgia, Danemarca, Germania, Portugalia şi Marea Britanie, transferul pe alt post este posibil la cererea funcționarului public, dar nu este şi garantat. Transferul fără acordul funcționarului public este posibil însă în Belgia.
În Danemarca, funcționarii publici au dreptul să ceară eliberarea din funcție în locul transferului, dacă postul ocupat nu mai există. În Grecia, Irlanda, Italia și Luxemburg, transferurile funcționarilor publici între autoritățile publice sau în cadrul acestora, pe o funcție de același nivel, sunt cel mai des întâlnite.
Irlanda are un program special de promovare a mobilității pe orizontală, pentru funcțiile manageriale de nivel mijlociu. Faptul că resursă umană este cea mai importantă bogăție pe care o are o instituție publică, ne determină să ne concentrăm atenția și în țara noastră pe modalitățile cele mai potrivite de transformare a ei în principalul motor al accelerării reformelor în sectorul public.
Sunt câteva exemple de bună practică pe care instituțiile europene o implementează, având o rată de succes evidență. La noi în România criteriile de selecție sunt din rândul lipitorilor de afișe, piciorușelor din campanie, tupeului și nesimțirii de care dai dovadă în a-ți umilii adversarul politic, banii și influență adusă partidului.
Concursurile sunt încă scenarii SF, iar atunci când se organizează sunt simple formalități sau metodologii de mii de pagini inutile care nu au nicio legătură cu mandatul pe criterii de performanța, strategii instituționale și un management al eficienței.

Sursa: jurnalgiurgiuvean.ro
Articol sursa: Cum se desfășoară un concurs pentru ocuparea unei funcții publice în România și în UE!

Comentarii

comentarii

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.