DREPTUL LA BUN SIMŢ

Text Box: •	ATITUDINE
 administratoriunie 29, 20170
articole din Giurgiu, Dreptul la bun-simţ, Gelu Brebenel, giurgiuvencii

Citesc de la o
vreme tot felul de articole scrise de colegii ziarişti din generaţiile mai noi,
articole din care nu înţeleg mare lucru. Mă crucesc şi nu înţeleg ceva nici măcar din titlu. Atât sunt de subtile,
sau de şui. Şi de fiecare dată îmi amintesc de un aforism care spune că unii au
devenit atât de subtili, încât până la urmă nici măcar ei nu mai ştiu ce au
vrut să spună.

Nu mă refer la postacii de rând de pe Facebook, cei care
cred că pot scrie ce vor ei, că e pagina lor. Fac o paranteză şi spun că şi pe
FB trebuie să ai bun-simţ, fiind vorba despre apartenenţa la o comunitate
umană, oamenii având dreptul (din păcate nu şi obligaţia!) la o valoare precum
bunul-simţ.

Unele
dintre postările electronice la care fac
referire- că hârtia ziarului a devenit floare rară…- cică sunt
pamflete sau editoriale! E bine că unii
pun un fel de marcă care anunţă una ca asta, că altfel ai putea crede că este
vorba despre vreo culegere de perle de la bacalaureat- deşi alea chiar sunt
hazlii. Culmea este că, pe asemenea postări, unii/unele ( …mai mult unele- e
greu ca un angajator să rabde un EL care scrie atât de prost!) chiar iau
şi bani, pentru că sunt angajaţi pe ici-colo să ţină tira, cum vrea stăpânirea.

Bine-bine!, o înţeleg şi pe asta. Am mai scris părerea
mea: majoritatea postacilor de care vorbesc sunt angajaţi ai unor instituţii/
grupări/ partide şi servesc politica firmei. O pot face mai bine sau mai rău,
mai cu talent sau mai afon, mai echilibrat sau mai puţin. Unii chiar au minte
şi ştiu să limiteze pagubele, împăcând şi capra şi varza şi reuşind să producă,
dacă nu cel mai mare efect, măcar cele mai mici daune. Este o chestiune de
atitudine, nu neapărat faţă de ziaristică ci chiar faţă de viaţă. Când albul
devine negru sau toate sunt gri la unii ziarişti, e o chestiune care ţine chiar
de noroc. Pentru că nu mulţi au norocul de a înţelege ce li se întâmplă pe
acest pământ…

Una peste alta, las discuţia despre atitudinea postacilor-ziarişti
faţă de diferitele subiecte şi mă refer, în final, la atitudinea lor faţă de
comunicare. Şi întreb: mai înseamnă ceva stilul clar, concis, comunicarea care
nu lasă loc la interpretări, venite în sprijinul receptării mesajului? Mai
valorează ceva eleganţa simplităţii, poezia ideilor complex elaborate dar clar
prezentate? Bunul simţ, esteticul? Despre părerea ambelor/ tuturor/ părți(lor)
implicate, Dumnezeu cu mila…

Se pare că nu. Pentru că prea puţini dintre cei mulţi au
pus vreodată vreun preţ pe aşa ceva.

Gelu
BREBENEL



Sursa: http://giurgiu-tribune.ro/
Articol sursa: DREPTUL LA BUN SIMŢ

Comentarii

comentarii

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.