Georgiana VRAȚIU – actriță a Teatrului „Tudor Vianu”- Giurgiu: „Acolo, pe scenă, mă simt binecuvântată!” ( Galerie FOTO)

Georgiana VRAȚIU – actriță a Teatrului „Tudor Vianu”- Giurgiu: „Acolo, pe scenă, mă simt binecuvântată!” ( Galerie FOTO)

(Interviu cu Georgiana VRAȚIU – actriță a  Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu ) 

Georgiana Vrațiu este așa cum ne mărturisea, înainte de toate, mamă…„Este ceva ce învăț și eu cu fiecare etapă din viața copilului meu” – spune actrița, precizându-ne că se străduiește să pătrundă în tainele acestei profesii deși este conștientă că nu există deocamdată o formulă  pentru cum trebuie să fie un  părinte complet.

Sperăm cu toții ca acolo unde greșim să fim iertați și ei, copiii noștri, să fie mai buni ca noi – ne mai spunea Georgiana Vrațiu.

Născută în București, după ce a terminat SNSPA,  – Administrație Publică, Georgiana Vrațiu a studiat arta actoricească la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Ulterior, printr-un concurs de împrejurări , a ajuns să joace pe scena  teatrului din Giurgiu, unde a legat prietenii, având, a-a cum ne declara,  o relație foarte bună cu ceilalți colegi ai săi.

Pentru că nu este frumos să întrebi niciodată o femeie ce vârstă are, am ezitat acest amănunt, intrând direct în dialog cu invitatul nostru…

 

 

Reporter: Ce vârstă aveați când ați decis să vă deveniți actriță?

Georgiana VRAȚIU: Aveam 24 de ani, imediat după ce am terminat prima facultate…

Rep: Ce v-a determinat să urcați pe „scândură”, cum se zice la dvs. în teatru? Când și în ce împrejurări?

G.V: Am făcut niște cursuri pentru amatori și la finalul acelor cursuri am simțit că nu mă pot opri acolo, că era abia doar un prim pas până să ajung în vârful icebergului.

Rep: Ce visați să ajungeți,  când erați mică…?

G.V: Cel mai des îmi imaginam că voi ajunge o persoană importantă care îi ajută pe oamenii săraci și bolnavi. În ceea ce privește meseria, credeam că voi ajunge avocat.

Rep: Ce-au spus părinții de alegerea dvs.? Au fost de acord de la început?

G.V: Când m-am apucat de teatru lucram deja și eram independentă financiar, așa că nu au avut ce să mai zică. Îmi amintesc că nu au fost prea încântați, dar nu aveau nicio șansă să oprească „revoluția” ce se declanșase în mine.

 

Rep: Ați avut un mentor profesional, un coleg, profesor care să vă îndrume, să vă inspire și să vă determine să îmbrățișați cariera de ACTRIȚĂ?

G.V: Da! Profesoara mea de teatru, Anamaria Pîslaru. Este prima persoană care a avut încredere în mine și m-a făcut să am la rândul meu, încredere în posibilitățile mele. Au urmat apoi și alții care m-au inspirat și continuă să o facă și astăzi…

Rep: Ce simțiți atunci  când urcați pe scenă, în fața publicului?

G.V: De multe ori, acolo, față în față cu aceștia, mă simt mai în largul meu decât în alte  situații din afara scenei. În viața de zi cu zi se poate întâmpla să fiu introvertită sau emotivă, dar acolo există un sentiment de siguranță. Indiferent de cum este actul artistic, pentru că niciun spectacol nu seamănă cu celălalt, niciodată nu am avut sentimentul că nu trebuie să fiu acolo sau că e ceva greșit. Pe scenă mă simt binecuvântată!

Rep:  Cum  vă  dați seama că vă aflați în fața unui public bun sau a unor spectatori mai puțin avizați  pentru acest gen de act artistic?

G.V: În general, până acum, am avut parte de un public bun. De multe ori pot avea mult mai multă satisfacție jucând pentru un public simplu, care se bucură de actul artistic fără să-l analizeze prea mult. Eu văd teatrul ca pe un schimb de energii, între public și actorii din scenă… Așa că tot ce contează este ca cei pentru care jucăm să intre în poveste cu noi, să împărtășim o emoție împreună…restul nu mai contează!

 

Rep: Aveți trac atunci când urcați pe scenă? Cum scăpați de el? Este el benefic pentru un ACTOR ?

G.V: Am de fiecare dată! Știu că o să sune a clișeu, dar o să spun treaba aia cu „emoțiile constructive” și chiar așa este pentru că nu sunt genul acela de emoții care să mă încurce. Cum spuneam și anterior…scena îți oferă o libertate pe care de multe ori nu o avem în viața reală.

Rep: Cum este Georgiana Vrațiu dincolo de scenă, acasă, pe stradă, cu familia, cu prietenii,  dar și în adâncul personalității sale, când rămâne singură cu ea…

G.V: Georgiana se străduiește (râde). Mă străduiesc, ca noi toți să fiu cât mai bine sub toate aspectele vieții. Nu reușesc mereu, bineînțeles, dar fac tot ce pot. La sfârșitul zilei știu că există în mine această tendință  de a vedea partea bună a lucrurilor și asta mă face să mă „ridic” de fiecare dată deasupra tuturor acestor griji… În „adâncul personalității”? ( moment de repaus). Asta dacă ajungem vreodată să ne cunoaștem pe deplin… Cred că  este nevoie  de trăiri puternice, alternate cu momente de liniște, iar teatrul dă sens acestei nevoi.

Rep: Ați avut vreodată un moment în care profesia aceasta v-a dezamăgit, când ați fost la un pas de a renunța la ea?

G.V: Se zice că nu ești actor dacă nu vrei să te lași de această profesie, măcar o dată pe an! (râde). Da, am avut! Nu sunt vremuri tocmai bune pentru actori sau pentru unii dintre noi, dar dincolo de toate astea există o bucurie pe care nu o aș avea-o în nicio altă meserie. Cel puțin asta cred acum…Căci nu se știe niciodată.

Înainte de teatru am lucrat în alt domeniu și știu ce înseamnă să nu te simți împlinit de ceea ce faci, așa că sunt conștientă că mă aflu printre cei norocoși ai acestei profesii.

 

Rep: Ce vă dă și ce vă ia/fură profesia de actor?

G.V: În momentul acesta nu îmi trec prin cap decât lucrurile pe care mi le-a dat teatrul. Sigur, sunt zile în care sunt furioasă, și în care  aș putea să înșir multe din lucrurile pe care mi le ia teatrul…dar astăzi nu este una din acele zile (râde). În ceea ce privește meseria, în cazul meu nu am simțit că m-a ținut pe loc, ba chiar mi-a dat o mai mare stabilitate și mai multă rezistență.

Rep: Pe cine admirați în profesia dvs, ca actor/ actriță,  fie el/ea român sau străin?

G.V: Admir mai mulți actori, dar dacă ar fi să aleg o singură persoană… aceasta ar fi Ofelia Popi.

Rep: V-a tentat vreodată să jucați în filme?

G.V: Am avut câteva experiențe timide, dar nu am căutat neapărat asta. Sigur că dacă aș avea șansa unui film bun și la un anumit nivel, m-aș bucura, dar prefer teatrul, tocmai pentru unicitatea lui, tocmai pentru că, oricât de pregătit ar fi un spectacol, așa cum precizam anterior, nicio reprezentație nu seamănă cu alta.

Rep:  Cu ce actor ați dori să jucați?

G.V: Sunt mai mulți, dar în profesia asta întâlnirile sunt mai importante sau succesul unui proiect. În mod paradoxal, am învățat lucruri extraordinare despre teatru și despre viață, de la oameni pe care nu îi cunoaște nimeni.

Rep: Dacă nu ați fi făcut actorie ce profesie v-ar fi plăcut să aveți?

G.V: Nu știu exact ce să spun pentru că mi-am dorit chestii diferite, în etape diferite ale vieții, în funcție de cum am evoluat și eu. Probabil mi-ar fi plăcut să fiu medic…

Rep: Credeți că generația care vine din urmă, obișnuită să stea să butoneze mobilul pe Tik-Tok are vreo șansă de a mai dori să intre într-o sală de spectacol?

Rep: Eu cred că da! Vremurile sunt altele, dar  nevoile sunt și vor fi mereu aceleași, iar teatrul este un catalizator bun. Am jucat pentru adolescenți și au fost un public grozav. Poate e mai greu să-i aducem la teatru, dar odată ajunși, îți dai seama că nu sunt atât de diferiți. Nu pot să spun că nu mă sperie și pe mine ce văd, mai ales că sunt mamă, dar așa cum vă spuneam…la sfârșitul zilei sunt un om optimist (râde). Dacă noi am răzbit, cu siguranță că se vor descurca și ei.

 

Rep:  Ce v-ați dori în următoarea perioadă a carierei dvs. să se întâmple?  Ce rol ați dori să jucați, în mod deosebit?

G.V: Sunt într-o perioadă în care îmi doresc să joc orice. Dintr-un anumit punct de vedere mă simt mai pregătită decât am fost vreodată… Așa că,  roluri să fie…!

Rep: Ce ar trebui să știe, să facă și să își dorească un tânăr care ar  dori să devină actor?

G.V: Să fie conștient că nu e ușor, că notorietatea și valoarea nu înseamnă mereu același lucru și că rezistența este una din principalele calități pentru a face meseria asta.

Cunosc oameni talentați care sunt acolo unde trebuie, pe merit. Fiecare cu șansa lui, așa că,  oricât de greu ar părea, nu aș putea sfătui pe nimeni să nu încerce în această profesie, dacă asta simte.

Rep: La ce nivel credeți că se află teatrul românesc la acest moment, în context european?

G.V: Nu știu cum să vă răspund la această întrebare. Am văzut  doar vreo 2-3 spectacole în afara țării și de aceea nu pot face o comparație. Dacă ne referim la bugetele pentru producții, probabil că stăm rău. În rest, nu mai cred de mult că „peste gard” e mereu mai bine. Cu siguranță nu ducem lipsă de talent…altele sunt problemele noastre.

Rep: Ce ați  spune publicului giurgiuvean pentru a-i convinge  să vină mai des la teatru?

G.V:  Că este suficient să încerce odată, pentru că cei ce au făcut acest lucru, în majoritatea lor, au revenit. Sunt foarte multe spectacole la un nivel foarte bun, comparabile cu unele ce se joacă în București. Noi iubim teatrul și ne străduim,  iar dacă ei, spectatorii, vin la spectacolele noastre, cred că o să facem o echipă bună! (râde). Giurgiu are nevoie de teatru!

 

Rep: Povestiți-ne cea mai nostimă intâmplare din cariera dvs. de actriță?

G.V: Jucam alături de unul din profesorii mei, care urma să intre în scenă, după o replică de a mea și am constatat că nu a mai intrat. A stat și m-a urmărit din culise cum am improvizat minute bune, după care a intrat zâmbind, în scenă. Atunci nu mi s-a părut deloc amuzant, dar acum mi se pare una dintre cele mai frumoase experiențe. A fost un test extrem de util…

Rep: Care dintre actorii cunoscuți de noi, v-au fost colegi la Institut…?

G.V: Dintre cei cu care joc la Giurgiu, niciunul.

Rep: Cu ce se deosebește profesia de actor de toate celelalte profesii?   

G.V: Este la fel ca oricare altă meserie pe care o faci din pasiune. Cu frustrările și bucuriile ei, cu nedreptățile și împlinirile ei. Dar odată ce îți asumi  toate aceste lucruri ( și recunosc că asta nu este deloc ușor )  totul devine o luptă continuă, iar teatrul poate fi cea mai frumoasă meserie din lume.

 

Carmen JIPA

Articolul Georgiana VRAȚIU – actriță a Teatrului „Tudor Vianu”- Giurgiu: „Acolo, pe scenă, mă simt binecuvântată!” ( Galerie FOTO) apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.

(Interviu cu Georgiana VRAȚIU – actriță a  Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu )  Georgiana Vrațiu este așa cum ne mărturisea, înainte de toate, mamă…„Este ceva ce învăț și eu cu fiecare etapă din viața copilului meu” – spune actrița, precizându-ne că se străduiește să pătrundă în tainele acestei profesii deși este conștientă că nu există […]

Articolul Georgiana VRAȚIU – actriță a Teatrului „Tudor Vianu”- Giurgiu: „Acolo, pe scenă, mă simt binecuvântată!” ( Galerie FOTO) apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.


Autorul articolului Jurnal
Sursa articol si detinatorul dreptului de autor: https://jurnalgiurgiuvean.ro/georgiana-vratiu-actrita-a-teatrului-tudor-vianu-giurgiu-acolo-pe-scena-ma-simt-binecuvantata-galerie-foto/
Articol preluat automat prin functia rss pusa la dinpozitie de autor la adresa http://jurnalgiurgiuvean.ro/feed/
Titlu original Jurnal Giurgiuvean
Data originala articol 17 iulie 2024 16:11

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.