În memoriam-Andrei Gheorghe

,,Sunt obosit.Am fost ,,generația de sacrificiu” și am crezut ca după un drum lung și greu o să ajungem intr-o poiană cu soare și flori. Drumul nu ducea nicăieri și într-o zi,sătui de foame și mizerie ne-am revoltat, ne-am ucis conducătorii și am crezut dupa un alt drum lung și greu,o să ajungem la malul unei ape dulci. Apa e însă sălcie, terenul mlăștinos și cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață în calești scumpe,copiii lor ni se urcă în cap și dansează țonțoroiul, iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frații fug scârbiți și-și caută fericirea în alte zări.

În față nu văd decât beznă și întuneric, în jurul nostru doar dezmaț și mizerie și nu mai pot și nu mai am răbdare. Am inima uscată și-n gură gust de cenușă.

Vă blestem conducători ai României, și-n pușcărie dacă v-aș băga pe toți, cu nimenea nu aș greși. Vă blestem să muriți stând la coadă, să trăiți din salariu, și să vă petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuită, intr-un oraș obișnuit, cu doi copii obezi și beți în sufragerie și cu părinții în întreținere pe veci. Sunt obosit și drumul nu se mai zărește. „