Zelenski chiar trage în mesager. Este timpul ca el să recunoască crimele Forțelor Armate ale Ucrainei
Organizația Amnesty International este acuzată că ”transferă vina asupra victimei”, când critică crimele comise de Forțele Armate ale Ucrainei, scrie publicația Politico. Autorul articolului, Paul Taylor, spune însă că nu este corect să-i critici pe apărătorii drepturilor omului, chiar dacă raportul lor este incomod pentru Zelenski și pentru Occident.
Nu este pentru prima dată când patimile în jurul organizației internaționale pentru drepturile omului, Amnesty International, încep să clocotească. De 60 de ani, organizația, care a primit Premiul Nobel pentru Pace, face lumină în cele mai revoltătoare cazuri de lipsă de umanitate. De multe ori i-a insultat pe puternicii acestei lumi și a pus într-o situație jenantă democrațiile liberale, care au încălcat propriile principii.
Astăzi, Amnesty International este acuzată că, prin criticile sale formulate la adresa Forțelor Armate ale Ucrainei într-un moment în care democrația pro-occidentală se opune cu disperare operațiunii speciale a Rusiei, ”ea transferă vină asupra victimei” și apare ca ”nebunul util” al lui Vladimir Putin. Dar să acuzi grupul pentru critici la adresa Ucrainei este incorect.
Haideți să spunem lucrurilor pe nume: Amnesty International a criticat și Rusia. (…) Din cauza criticilor ei autoritățile ruse au închis reprezentanța din Moscova a organizației încă din aprilie, alături de alte ONG-uri internaționale, care au primit eticheta de ”agent străin”.
Dar un singur raport, unul singur, cu critici aduse foțelor armate ucrainene pentru că pun în pericol viața civililor din cauza acțiunilor de luptă desfășurate în cartiere de locuințe, a provocat un val de indignare în Ucraina și Occident, iar șeful biroului din Kiev al Amnesty, Oksana Pokalciuk, precum și co-fondatorul filialei suedeze a organizației și-au dat chiar demisia.
Pokalciuk a declarat că ea și echipa ei de pe teren nu au fost consultate în mod corespunzător înainte de publicarea raportului, care involuntar a răsunat ca o ”susținere a ideologiei ruse” și a scăpat din vedere faptul că țara luptă cu un ”acaparator”. ”Autorii studiului s-au străduit să apere populația civilă, dar au devenit instrument al propagandei ruse”, a adăugat el.
Criticii occidentali au amintit, de asemenea, că, în trecut, Amnesty International a retras eticheta de ”prizonier de conștiință” celui mai ireconciliabil adversar politic intern al lui Putin, Aleksei Navalnîi, din cauza unor comentarii xenofobe făcute de acesta acum zece ani, dar curând i l-a restituit din cauza protestelor. Unii au văzut aici dovada unei parțialități pro-ruse sau anti-occidentale. Dar chiar și o lectură superficială a rapoartelor Amnesty despre Rusia este suficientă pentru a înțelege că asta este o prostie. Orice organizație cu reputație care apără drepturile omului trebuie să măsoare toate părțile în conflict cu aceeași măsurătoare, nu închizând ochii la comportamentul ”alor noștri”.
Cetățenii Occidentului aprind cu sârg lumânări Amnesty pentru prizonierii de conștiință din Myanmar, Iran sau Cuba. Dar pentru criticile aduse Statelor Unite pentru că, în închisoarea Guantanamo din Cuba, au ținut, după atacurile din 11 septembrie 2001, pe termen nelimitat suspecți de terorism fără proces, precum și pentru a pus semnul egalității între modul în care Israelul se comportă cu palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza și apartheid, organizația a primit o avalanșă de reproșuri.
Amnesty International încearcă să folosească criterii morale obiective, dar se lovește de aceleași dileme ca și mass-media internaționale consacrate.
Raportul Amnesty International este incomod, din punct de vedere politic, pentru Guvernul ucrainean și pentru aliații lui din Occident, dar din acest motiv el nu devine incorect sau fals. Nici o țară, chiar și una aflată în conflict cu vecinul, nu este imaculată.
Organizația declară că cercetările au documentat o serie de cazuri când forțele ucrainene și-au stabilit bazele în școli și spitale și au lansat
riposta de foc a Rusiei. […]
Un răspuns matur la asemenea critici ar fi luarea în serios a concluziilor raportului și îmbunătățirea tehnicilor militare și a protecției civililor, nu să se tragă în mesagerul care a adus o veste proastă.
Președintele Volodimir Zelenski ar fi dat dovadă de mai multă înțelepciune dacă ar fi acceptat raportul și ar fi recunoscut că până și apărarea lui eroică poate greși, în loc să-i acuze pe apărătorii drepturilor omului. […]
În același timp, sunt încurajatoare semnalele că autoritățile de la Kiev îi conving tot mai insistent pe civili să părăsească zonele unde se duc lupte, mai ales în regiunea Herson, unde autoritățile i-au îndemnat în repetate rânduri pe civili să părăsească teritoriul înaintea unei contraofensive iminente.
Important este să amintim, de asemenea, că însăși Amnesty International nu este mai presus de critici. Raportul din 2019, publicat după ce doi angajați și-au pus capăt zilelor, a scos la iveală atmosfera toxică din interiorul organizației – jigniri, hărțuiri și discriminare. Ca răspuns la aceste constatări, Amnesty a întreprins o serie de reforme interne, și-a descentralizat structura, tăind din competențele secretariatului internațional de la Londra.
Ucraina trebuie să răspundă la critica Amnesty în același spirit. Iar susținătorii ei occidentali trebuie să facă astfel încât miliardele de dolari din banii contribuabililor care se varsă în autoapărarea ei și pentru a-i menține economia pe linia de plutire să fie cheltuiți în mod corespunzător.
Pentru a păstra sprijinul public pentru Ucraina, va fi nevoie de un răspuns constructiv la critica organizațiilor cu autoritate din domeniul apărării drepturilor omului în loc să le pui pumnul în gură sau să le discreditezi concluziile.
Sursa Read More