Iacob Negruzzi, 178 de ani de la naștere Iacob…

Biblioteca Judeteana I.A. Bassarabescu

Iacob Negruzzi, 178 de ani de la naștere

Iacob Negruzzi (n. 31 decembrie 1842, Iași – d. 6 ianuarie 1932, București) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române.
Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi și al Mariei Gane. În anul 1853 este trimis de tatăl său în Germania, la studii. Aici face liceul, împreună cu fratele său, Leon, iar din anul 1859 studiază dreptul, obținând doctoratul …în anul1863. Revenit în țară, devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iași, unde va preda până în anul 1884 când, după moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de Drept a Universității din București, unde profesează până la pensionare, în 1897.
În anul 1863, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Theodor Rosetti, pune bazele societății culturale „Junimea” și ale revistei sale „Convorbiri literare”, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 – 1895). Revista își propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care să răspândească idei, cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze noi valori din cultura românească. Iacob Negruzzi a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură.
Ca scriitor, debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila „Miron și Florica” (1870), satire, epistole, schițe, romanul „Mihai Vereanu” (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv „Amintiri de la Junimea” (1921).
Este inițiat în anul 1866, în Loja masonică ieșeană Steaua României, unde primește în anul următor gradele de Companion și Maestru. Iacob Negruzzi a fost Venerabilul acestei loji în 1886.
Ca membru al Partidul Conservator a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iași, dar nu s-a remarcat în această calitate, este memorabilă doar intervenția sa din anul 1888 pentru acordarea unei pensii viagere poetului Mihai Eminescu. Membru titular (1881) al Academiei Române, a fost de mai multe ori vicepreședinte al acestei prestigioase instituții, de două ori conducând-o în calitate de președinte (25 mai 1910 – 25 mai 1913; 6 iunie 1923 – 12 iunie 1926) și secretar general (28 mai 1915 – 6 iunie 1925).
Acest „gospodar al vieții culturale”, după cum îl numea Eugen Lovinescu, a contribuit la răspândirea ideologiei junimiste prin toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai adepților proaspăt recrutați, făcând din ei scriitori de o importantă valoare.

Sursă :
https://culturainiasi.ro/iacob-negruzzi/
https://www.facebook.com/lumea.poeziilor/
Foto : Internet
Any Strîcnă, bibliotecar

Vezi mai multEste posibil ca imaginea să conţină: 1 persoanăEste posibil ca imaginea să conţină: text care spune „Cântec De voiți pe-a vieții cale Fără dor și fără jale Lin și pacinic să pășiți, Nu iubiți! De nu vreți ca în suspinuri Și în lacrimi chinuri Soarta voastră s'o jăliți, Nu iubiți! Și cuprinși de desperare Żile lungi și nopți amare Moartea neagră s'o doriți, Nu iubiți! Dar de vreți şi'n desperare Să cântați cu inspirare Dorul jalnic ce simțiți, 0 iubiți! Și uitând atunci pe sine Fericirile divine Ca prin vis să 'ntrezăriți, 0 iubiți! Sacob Negruzzi”

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.