Rezultatele a trei luni de operațiune specială în Ucraina. Comentariul expertului militar Aleksei Leonkov

Dacă este să vorbim despre rezultate intermediare, se poate spune că întregul sistem de apărare construit de armata ucraineană în Donbass este acum distrus, practic, scrie expertul militar Aleksei Leonkov, redactorul revistei ”Arsenal Otecestva”, pentru cotidianul Rossiiskaia gazeta.

Expertul militar Aleksei Leonkov/ Foto: svpressa.ru

Când a început să pompeze arme în Ucraina, Occidentul a crezut cu tărie că acest lucru va epuiza Rusia. Dar nu a fost să fie. În schimb, s-a întâmplat ca însuși Occidentul să înceapă, încet, să se epuizeze. Dacă privim la cifrele care arată câtă tehnică a fost distrusă în Ucraina pe parcursul operațiunii militare speciale, se poate trage concluzia că arsenalul propriu al armatei Ucrainei s-a epuizat încă de acum o lună. Ceea ce înseamnă că în Ucraina a fost mult mai mult armament decât s-a anunțat oficial. Acest lucru ne demonstrează odată în plus că Ucraina era pregătită de alții pentru o ofensivă în Donbass. Forțele Armate ale Ucrainei ar fi trebuit să spulbere rapid întreaga apărare a Republicilor Populare Donețk și Lugansk și să ajungă la granițele ruse. Nivelul de pregătire a trupelor ucrainene aflate în acest scop lângă Donețk și Lugansk a fost destul de ridicat. Trebuie să recunoaștem acest lucru. Pentru că o bună perioadă de timp, frontul Donețk, unde au luptat în special subunitățile DNR, a rămas, practic, nemișcat. Puternicul dispozitiv de apărare, plus unitățile bine antrenate și motivate nu au permis trupelor DNR să avanseze.

În avanpostul din Donețk, trupele ucrainene aveau o concentrare masivă de artilerie, țintele fiind bine stabilite. De aceea s-a putut trage de pe poziții închise, a fost bine organizată activitatea de recunoaștere, mai ales că ei se ascundeau în spatele ”scutului uman”, stabindu-și pozițiile în apropierea blocurilor de locuințe și a obiectivelor sociale. În primele zile ale operațiunii speciale, armata rusă și-a îndeplinit propriile ei misiuni. Misiunea strategică a fost de a elibera teritorii, de a crea avanposturi. Una dintre cele mai importante misiuni a fost obținerea de informații că operațiunea împotriva Donbassului a fost într-adevăr, pregătită de Ucraina și de protectorii ei occidentali, a doua misiune a fost de a afla ce anume se pregătea în laboratoarele biologice ucrainene, precum și de împiedica Ucraina să dezvolte componente pentru o armă nucleară. De aceea au fost aplicate lovituri fulger lângă Kiev și Harkov, care au permis Rusiei să obțină datele necesare. Pe baza documentelor obținute am putut deja să arătăm cât de reale au fost temerile noastre. Când am făcut publice această informație, am înțeles că țările Occidentului o vor ignora. Dar noi am făcut acest lucru nu pentru ei, ci pentru acele țări care sunt aliații și partenerii noștri. Sunt țări din Asia, America Latină și din Africa. Și a dat rezultate. Blocada mondială pe care Occidentul a încercat să o organizeze nu a funcționat.

Dacă ne întoarcem la ceea ce s-a întâmplat în zona operațiunii speciale, se poate constata că ne-am confruntat acolo cu tactica ”scutului uman”, de aceea obiectivul nu era viteza, ci calitatea modului de îndeplinire a acestuia. Adică de a proteja viața civililor și pe soldații noștri. Ne-am confruntat, de asemenea, cu faptul că, retrăgându-se, inamicul a aplicat tactica așa-numitului pământ pârjolit, adică a lansat atacuri masive asupra așezărilor pe care le părăsea. Ne-am mai confruntat și cu faptul că toate acțiunile de luptă ale trupelor ucrainene au fost coordonate de ofițeri din blocul NATO. Pe lângă controlul direct, ei au oferit informații ale serviciilor speciale. În plus, s-au pus în mișcare livrările de tehnică occidentală și tehnică din perioada sovietică din țările Europei.

O altă nuanță a acestei operațiuni speciale a fost utilizarea de către Forțele Armate ale Ucrainei a unui număr mare de aparate de zbor fără pilot. Ei sperau că folosind numeroase drone militare vor crea un avantaj pentru armata ucraineană. Există informații că, pe anumite sectoare, a fost aplicată tactica roiului de drone, când concomitent cu acțiunile militare de la sol în aer se ridicau până la 100 de drone. Și această misiune a fost rezolvată de noi cu succes. Acum, numărul dronelor ucrainene distruse trece de o mie. Și este vorba numai despre drone de dimensiuni medii și mari.

Pe durata primei faze, trupele noastre au avut, de asemenea, misiunea de a răsfira cât mai mult trupele ucrainene și comunicațiile, pentru ca ei să activeze depozitele unde păstrau arme și tehnică de luptă. După identificarea lor, acele locuri erau imediat atacate. Acest lucru a împiedicat armata ucraineană să deplaseze rapid rezervele necesare în sectoarele amenințate. De asemenea, în mod metodic a fost distrusă infrastructura care se ocupa de repararea tehnicii și de readucerea ei pe câmpul de luptă. Datorită acestor lovituri, complexul militaro-industrial al Ucrainei și-a încetat, practic, existența. Au fost distruse aproape toate depozitele de combustibil și rafinăriile. Înțelegând logistica de redislocare a tehnicii din vestul Ucrainei, militarii noștri au început să atace releele electrice din zona căilor ferate. Pe fondul penuriei de combustibil și lubrifianți, locomotivele electrice au devenit principialul mijloc de transport. După loviturile noastre asupra substațiilor, activitatea căilor ferate a fost, practic, paralizată. În urma acestui set de măsuri, trupele ucrainene de lângă Donbass au rămas fără numărul necesar de muniții, arme și tehnică militară. Când am îndeplinit aceste misiuni, a început faza a doua a operțiunii – distrugerea punctelor mari de sprijin blocate și eliberarea orașelor. Drept exemplu de rezolvare cu succes a misiunilor de acest gen poate fi adus Mariupolul, unde a fost blocată și, într-un final, s-a predat o importantă grupare ucraineană.

Conform rapoartelor care circulă, în prezent, frontul din Donbass se rupe acum și se destramă. Adică acea concentrare de foc care se aplică acolo dă rezultate. Acum, noi folosim tactica așa-numitelor cazane mici (de încercuire – n.r.). Ca atare, inamicul este nevoit să-și deplaseze constant trupele pe direcțiile de amenințare, ceea ce epuizează și mai mult subunitățile lui și așa extenuate.

Sursa Read More

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.