România, 1 octombrie 2021: componentele „furtunii perfecte“ – pandemie, penurie energetică, indice ridicat de instabilitate a deciziei politice

De ele nu se ocupă nimeni sau, pentru a fi drepţi, doar câţiva membri ai unui guvern Cîţu aflat în dilemele menţinerii pe scaun…dar şi aceştia neştiind şi, cel mai grav, nemaiavând curajul de a impune măsuri finale, devenind astfel „nepopulari“ şi contribuind la pătarea promisei imagini de competenţi şi la căderea continuă în sondaje a Partidului şi Conducătorului. Dacă aşa stau lucrurile, chiar nu are sens să critici ceva sau să dai atenţie unor discursuri tip „planuri de măsuri urgente“, indiferent de la cine sau de la ce nivel ar veni ele, ştiind că poate în câteva ore, oricum în câteva zile, totul se va întoarce graţios şi ferm cu fundul în sus şi regulile vor fi schimbate cu totul.

Este o problemă sau, mai bine spus, ar fi o problemă în cazul unei ţări care ar avea o guvernare profesionistă şi bazată pe ceea ce, la alţii, se numeşte „climat politic previzibil“.

În lipsă, măcar să ne uităm la ce datele care se dau pe piaţa europeană despre domeniul energetic, acolo unde preţurile au explodat şi continuă să crească absolut incontrolabil, ducând o parte însemnată a populaţiei din ţări sărace şi impotente politic ca România în pragul falimentului personal. Întărind astfel în mod considerabil efectele şi aşa dramatice ale pandemiei şi ridicând un semn de întrebare foarte serios şi credibil asupra sustenabilităţii economiei naţionale. Şi să nu vă gândiţi la soluţia clasică de tipul „ne tragem noi nişte bani din PNRR“, căci nu va ţine.

Aşa că doesc să vă reamintesc existenţa unei diagrame care este acum inclusă în cursurile de guvernare la şcolile de reale înalte studii politice. A fost elaborată acum peste un deceniu de profesorul John Humprey de la Institutul de studii de dezvoltare de la Brighton şi descrie condiţiile în care se poate naşte combinaţia mortală care să ducă la formarea „furtunii perfecte“:

Aşa că îmi fac datoria de a întreba din nou (ştiu că e inutil dar speranţa moare de frig ultima) dacă există disponibilă, ca o dovadă minimală de respect pentru cetăţeni, datele centralizate privind stocurile de combustibil, inclusiv cele de rezervă. Cele care pot fi folosite pentru a acoperi cererile pe o perioadă de iarnă care se anunţă grea şi complicată.

Este una dintre zecile de reprezentări grafice care circulă în atenţia unor şefi de state şi guverne şi la nivelul instituţiilor europene care lucrează pe baza unor statistici în funcţie de care se calculează gradul de risc cu care se vor confrunta diversele State Membre ale UE şi, în definitiv, cel care va putea afecta sau modifica nişte orientări politice sau decizii strategice pe termen scurt şi mediu. De obicei, la noi, discuţia asta se termină scurt, alcătuită cum este ea pe cele două paliere tradiţionale:

1. Acuzaţiile la adresa Rusiei.

2. Speranţa că şi în acest domeniu vor veni americanii care, eventual, să acopere totalul găurilor de aprovizionare existente şi, în orice caz, să ne ajute pe noi şi Europa în general să treacă iarna, bazându-ne pe promisiunea deja făcută public că vor „acorda un ajutor solid“ europenilor an aprovizionarea cu energie.

Sunt convins că vor începe coperaţiunile de salvare cu noi, onorând parteneriatul strategic indisolubil ce leagă de câţiva ani naţiunile şi ţările noastre. Caz în care e firesc ca pe ai noştri să nu-i preocupe problemele rezervelor de consum şi a celor strategice,

Dar europenii, oare de ce sunt ei îngrijoraţi?

Uitaţi aici ce cifre dau cei de la EUROSTAT şi s-ar putea să le înţelegem urgenţele care, repet, nu sunt şi nici nu pot fi ale noastre.

Şi acest este contextul general de evoluţie:

Poate ce avem ca rezerve pentru piaţa de consum şi ca rezerve de urgenţă să fie ultra-suficient. Poate chiar să putem exporta, cum s-a întâmplat în cazul vaccinurilor. Dar cine ştie exact?

Iată de ce mă întreb din ce cauză nu avem analiza noastră oficială, publică, asupra nivelului de stocuri, măcar pentru perioada de iarnă şi, în funcţie de acesta, un calcul privind limitele probabile în care se va duce ridicarea facturilor la energie. S-ar putea să existe şi la noi – dacă nu, ceea ce este foarte probabil, atunci cu siguranţă există în alte ţări din UE – instituţii specializate în elaborarea de scenarii de risc, în cazul acesta fiind extrem de interesant să vedem care ar fi rezultatul unei suprapuneri între datele prezentate până acum şi cele privind evoluţia pandemiei în România, deja ajunsă în zona de risc foarte ridicat, inclusiv, după cum ştiţi, din cauza eşecului total şi tragic al campaniei de vaccinare, prost concepută şi prost condusă, inclusiv în ce a însemnat campania de comunicare.

Iată cele mai recente date europene:

Country

Cases

Deaths

Date of data collection

Austria

737400

10762

30/09/2021

Belgium

1242726

25595

28/09/2021

Bulgaria

500112

20812

30/09/2021

Croatia

403080

8628

30/09/2021

Cyprus

120143

552

30/09/2021

Czechia

1691489

30459

30/09/2021

Denmark

358369

2654

30/09/2021

Estonia

156257

1357

30/09/2021

Finland

140889

1072

30/09/2021

France

7008228

116657

30/09/2021

Germany

4227501

93638

30/09/2021

Greece

653535

14795

30/09/2021

Hungary

822705

30190

30/09/2021

Iceland

11781

33

30/09/2021

Ireland

388665

5249

30/09/2021

Italy

4668261

130870

30/09/2021

Latvia

157083

2706

30/09/2021

Liechtenstein

3447

60

29/09/2021

Lithuania

331683

4993

30/09/2021

Luxembourg

78130

835

30/09/2021

Malta

37127

457

30/09/2021

Netherlands

2001347

18168

30/09/2021

Norway

188293

861

30/09/2021

Poland

2905866

75623

30/09/2021

Portugal

1068530

17968

30/09/2021

Romania

1221636

36865

30/09/2021

Slovakia

798921

12596

27/09/2021

Slovenia

293364

4876

30/09/2021

Spain

4956691

86397

29/09/2021

Sweden

1152027

14856

28/09/2021

Nu ştiu cine ar trebui să fie preocupat de asemenea studii şi de statisticile pe care se bazează. Cred că pe nimeni, chiar dacă sursele sunt oficiale UE şi NATO. În consecinţă, iată, cu titlul de exemplu, analiza din ianuarie 2012 semnată de Sir John Beddington, UK Government Chief Scientist într-un studiu publicat sub egida NATO. La orizontul anului 2030, prevedea constituirea unei asemenea „furtuni perfecte“, analiză perfect valabilă şi acum, plus efectele pandemiei pe care britanicul n-o pusese în ecuaţie:

Poate, în final, cineva va fi atent şi la aceste semnale.

Fireşte, după ce se va lămuri, acolo la vârf, care este rezultatul târguielii pe noua împărţire a scaunelor şi se ştie cine are ce şi, mai presus de toate, cine-i datorează cui şi ce.

După asta, îi aşteptăm pe americani să dea un OK final şi să ne dea combustibilul de supravieţuire. Ca între aliaţi. Dar aşa va fi?

SURSĂ ARTICOL

Read More
Reflectorul de Sud

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.