Strigătul de disperare al tinerei care şi-a pierdut soţul în apele învolburate ale Jiului: „Anturajul a fost cheia“

Aceasta susţine că nu a aflat încă adevărul în legătură cu cele întâmplate şi cere ca prietenii soţului său care erau prezenţi în momentul producerii tragicului eveniment să fie testaţi cu detectorul de minciuni. 

Natalia a povestit, într-o postare pe Facebook, că soţul ei a plecat de acasă în mod neaşteptat: „Mi-e greu să scriu, dar nu mai am nopţi, zile de acum o lună şi ceva de zile, dar văd ca nu se face nimic în cazul soţului meu şi am decis să îmi scriu aici povestea. Aşa, poate cu ajutorul lui Dumnezeu, o să se facă dreptate, nu vreau sa fac pe nimeni vinovat de ce s-a întâmplat cu soţul meu, pentru că nu am fost prezentă, dar nu se leagă nimic. Pe 06.06.2021 soţul meu a plecat de acasă în jurul orei 13.30, iar de atunci nu am ştiut nimic de el. Am sunat prieteni şi rude să aflu dacă ştiu ceva de el, dar nimic. Pe la ora 22.00, dacă nu greşesc, am aflat că este cu aceşti trei băieţi, pe care, doi dintre ei, i-am văzut doar de 2 ori în trei ani de zile. Unul dintre ei, cel care a fost cu el în barcă, era frizerul soţului meu. Vorbeau, pentru că erau din acelaşi cartier şi au copilărit împreună, dar nu ştiam că sunt asa prieteni, cum ştiam de prietenii care ne vizitau şi ieşeam cu ei“. 

Nu a ştiut nimic de soţul ei până când, noaptea, doi poliţişti au mers la mama tânărului să o informeze cu privire la cele întâmplate: „Am încercat să vorbesc la ora 22.00 cu acel bărbat care era cu soţul meu în acel moment, dar fără răspuns. Am insistat, la fel nimic. La ora 01.30, am aflat că soţul meu este de negăsit şi că a picat dintr-o barcă. Nu am ştiut că soţul meu este într-o barcă pe Jiu. Asta am aflat când doi poliţişti au mers acasă la soacra mea. M-am dus mai mult inconştientă decât conştientă. Am ajuns la spital, între timp, pentru că am crezut ca soţul meu este unul din cei salvaţi. După câteva ore de stat în spital, pe la 5 dimineaţa, am fost la Rovinari, la poliţia de acolo, pentru că se întâmplase pe acea raza şi, surpriză, era închis. Am sunat la 112, spunând că este închis şi vreau să aflu ce s-a întâmplat cu soţul meu şi mi s-a zis spus să aştept să îmi facă legătura la pompieri pentru că ei se ocupă. Am vorbit şi cu ei, i-am rugat să meargă odată să îl găsească şi au spus că la ora 7 încep căutările, că aşa este procedura“.

Mihai a fost găsit după şase zile de la producerea înecului. Natalia spune că s-a interesat mereu de cum se desfăşoară ancheta, pentru că aşteaptă răspunsuri la multe întrebări. Ea cere ca cei care se aflau cu soţul ei să fie supuşi unui testcu detectorul de minciuni: „După ce am născut, am mers din nou la poliţie, am sunat poliţistul de caz. Nu a spus mai nimic. Nu mi s-a legat. Am sunat pe fiecare zi, până când mi-a răspuns că ce tot sun. I-am răspuns frumos pentru că vreau să aflu adevărul şi l-am întrebat la ce ora au plecat cu barca şi mi s-a răspuns: «Nu ştiu, doamnă, aproximativ ora 13 – 14. Deci dacă soţul meu a plecat la 13,30 de acasă, cum să fie acolo la 13 – 14. I-am explicat că am găsit o rovineta plătită în acea zi la ora 15,58 şi nimic … Vreau doar să se facă dreptate, pentru că văd că nu le pasă şi  l-am mai întrebat dacă acei bărbaţi au fost puşi la un test cu detectorul de minciuni, la care mi s-a răspuns că numai dacă vor acei bărbaţi, că aşa este legea … Pai cum, cineva moare şi îi rogi dacă vor ei să fie supuşi…

Ea spune că deţine o filmare din care reiese că barca s-ar fi spart şi a fost lipită. Ea nu înţelege cum celălalt tânăr aflat în barcă s-a salvat, iar soţul ei nu a putut, deşi era un înotător foarte bun. 

„Eu nu învinovăţesc pe nimeni, dar vreau să aflu adevărul, pentru că unii zic ceva, alţii cu totul diferit şi mi se pare ciudat tot. Cum în acei curenţi un om se poate ţine de un fier o oră şi jumate? E imposibil! Cam atât ştiu eu şi am încercat să aflu adevărul, să fiu liniştită cu mine. Sunt conştientă că nu mai pot face nimic ca soţul meu să se întoarcă la mine şi la fetiţa noastră. 

Am o filmare înainte ca soţul meu să se înece. Acei trei bărbaţi încercau să lipească barca. După ce au reuşit acest lucru, au mers mai departe. Cum poţi lipi o aşa zisa barca dacă eşti pe Jiu? De pe acel dig e imposibil să nu vezi ce te aşteaptă, deşi, ei spun, că nu ştiau că e periculos… Lucrul ăsta e imposibil. Din 4 persoane să nu vadă unul din ei ce îi aştepta. Nu se ştia ce este acolo, dar doi din ei s-au dat jos că le-a fost frică. Păi cum să îţi fie frică, dacă nu ştii ce e acolo? Soţul meu era un om mai fricos de fel şi sigur dacă era singur nu trecea niciodată prin acel baraj. Anturajul a fost cheia, dar asta nu mai contează. Dar vreau să se facă ceva în acest caz, de aceea am scris. Durerea mea e prea mare să o pot explica la cineva, numai cine nu are suflet şi nu trece prin aşa ceva nu mă poate înţelege…Dorul e mare, suferinţă mea e prea puternică“. Nu doresc la nimeni sa treacă prin aceste lucruri, momente grele care nu ar fi trebuit sa existe.“