10 ani mai târziu

În doar câteva zile, România va comemora un deceniu de la una dintre cele mai grele nopți din istoria recentă a țării: incendiul din clubul Colectiv, tragedie care a marcat profund o generație întreagă. 30 octombrie 2015 a devenit o zi simbol — nu doar a durerii, ci și a neputinței unui sistem care a eșuat în fața propriei populații.
Și, ca în fiecare an, vom vedea aceleași imagini în jurnalele TV, aceleași declarații ale autorităților și aceleași promisiuni: „nu vom uita niciodată”, „am învățat din greșeli”, „sistemul e mai pregătit acum”. Dar adevărul este mult mai complicat.
Era vineri seara. Un concert al trupei Goodbye to Gravity adunase sute de tineri în club. O scânteie a transformat totul într-un infern. În doar câteva secunde, focul a cuprins tavanul, fumul gros a înghițit sala, iar ieșirea — singura ieșire — a devenit o capcană mortală. O țară întreagă a văzut, în direct, cum statul român nu știe să reacționeze. Ambulanțe nepregătite, spitale fără locuri, secții de arși inexistente, medici epuizați, echipamente lipsă. Mulți dintre cei care ar fi putut fi salvați au murit din cauza infecțiilor din spitalele românești. Nu din cauza focului. Din cauza sistemului.
Tragedia Colectiv a dus la un proces istoric, dar și la un parcurs juridic lung, obositor, presărat cu amânări și frustrări. Au fost condamnați patronii clubului, funcționari publici, fostul primar, oameni care aveau obligația de a verifica și opri pericolul din timp. Dar, pentru multe familii, dreptatea nu a fost deplină. După 10 ani, statul încă nu a fost capabilă să ofere tuturor victimelor și familiilor lor sentimentul că statul a făcut tot ce trebuie.
După Colectiv, guvernele care s-au succedat au făcut promisiuni ferme: construirea de spitale moderne, dotări pentru secțiile de arși, protocoale rapide pentru intervenții în cazuri de urgență. Au trecut zece ani și România încă nu are un centru complet funcțional de mari arși. Transferurile în străinătate au rămas soluția de avarie. Infrastructura medicală este și astăzi firavă, iar scandalurile privind infecțiile nosocomiale sunt la ordinea zilei. Pandemia a arătat din nou slăbiciunile sistemului sanitar. Iar tragedii precum cea de la Spitalul de Boli Infecțioase Constanța sau Spitalul Județean Neamț, unde au ars pacienți neputincioși în saloane, au reamintit României că lecția Colectiv nu a fost învățată.

După 2015, autoritățile au anunțat un val de controale, reguli noi, autorizații de securitate la incendiu obligatorii. Realitatea din teren este, însă, mult mai gri. Multe localuri funcționează în continuare fără autorizație completă, unele cu avize provizorii, altele prin portițe birocratice. Pompierii dau amenzi, dar nu pot opri activitatea fără o decizie finală. Iar în lipsa unei culturi a prevenției, nu a sancțiunii, România rămâne vulnerabilă. Sute de localuri sunt bombe cu ceas, iar tragedia poate lovi din nou oricând.
Colectiv a fost momentul în care societatea civilă a explodat. Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă, guvernul a căzut, s-au cerut reforme, s-a strigat „Corupția ucide!”. A fost un moment de cotitură.
Dar la 10 ani distanță, entuziasmul acela a fost înlocuit de neîncredere. Mulți români simt că nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Corupția nu a dispărut, birocrația e aceeași, iar instituțiile par mai preocupate să se protejeze pe ele însele decât să protejeze cetățenii.

În fiecare an, în fața clubului Colectiv se aprind lumânări. Se aud rugăciuni, lacrimi, tăceri grele. În fiecare an, oficialii vin, depun coroane și rostesc aceleași fraze. În fiecare an, România își amintește. Dar prea puțin se schimbă. Tragedia Colectiv nu e doar despre trecut. E despre un prezent care rămâne periculos și un viitor care poate repeta greșelile dacă nu e înțeles cu adevărat. Este o rană care nu s-a închis și, probabil, nu se va închide până când lecțiile nu vor fi cu adevărat învățate.
Dar întrebarea care apasă, la 10 ani distanță, este una simplă: „Ce s-a schimbat cu adevărat?”

Știre redactată în contextul împlinirii a 10 ani de la tragedia din Colectiv – o comemorare care nu este doar despre trecut, ci și despre un prezent care continuă să doară.
Surse Foto: Digi24, G4Media,

Autorul articolului Mircea Alexandru
Sursa articol si detinatorul dreptului de autor: https://saptamanagiurgiuveana.ro/wp/2025/10/24/10-ani-mai-tarziu/
Articol preluat automat prin functia rss pusa la dinpozitie de autor la adresa http://saptamanagiurgiuveana.ro/wp/feed/
Titlu original SĂPTĂMÂNA GIURGIUVEANĂ
Data originala articol 24 octombrie 2025 22:14
