Comparația corpului social cu trupul uman este veche de când lumea.
D’aia, azi nu voi vorbi despre medicină, viruși sau tratamente medicale, subiecte despre care se vor grăbi mulți să spună că nu am competențe și cădere de a mă exprima, ci vă voi spune doar despre capul social în care eu însumi sunt un umil și neînsemnat mădular.
Și vă voi vorbi de cea mai mare și mai plăcută surpriză pe care mi-a oferit-o viața: rezistența, conservatorismul și calitatea excepțională a neamului din care fac parte. Și o spun fără exaltare, fără a pica în capcana mitologizarii istoriei sau a glorificării culturii noastre – ambele absolut remarcabile, dar nici pe departe pe măsura faptelor de vitejie și a statutului intelectual și moral pe care l-am dovedit la nivel de masă în ultimii 2 ani.
În scurta analiză pe care voi încerca să o schițez, va trebui să plecăm de la o constatare: dacă anul 2020 a fost un an cu totul “special”, în cel mai rău sens posibil, prin apariția pandemiei și a măsurilor dictatoriale la nivel global, anul 2021 a fost un an cu totul “excepțional” prin impunerea vaccinării la nivel global și prin instituirea la nivel planetar al unui apartheid medical. Restricționarea dreptului la muncă, la deplasare și la liberă exprimare au devenit practici “corecte politic” la nivel planetar. De remarcat că deși am mai avut epidemii incomparabil mai ucigașe de-a lungul istoriei umanității, NICIODATĂ, subliniez încă odată – NICIODATĂ nu au fost luate asemenea măsuri. De unde suspiciunea rezonabilă (pentru români, obișnuiți cu capcanele istoriei) că altceva este la mijloc.
Până acum Românii au trecut impecabil, exemplar prin aceste două mari examene ale istoriei universale. În anul 2020 după primele 2 săptămâni de șoc și groază cauzate de tancurile de pe străzi și teroarea media instituționalizată, românii au început să facă ce știu ei mai bine: să se strecoare printre abuzuri și prostie, să evite contondențele legilor antidemocratice, să facă mișto de pandemie și de arafați, să vorbească pe la colțuri. Timid, să și manifesteze. Timid, dar suficient pentru ca guvernul să nu aibă curajul să strângă prea tare șurubul. La fel și în 2021, odată campania de înțepare începută, românii s-au adaptat: mulți, s-au înțepat pe-alături, alții s-au “îmbolnăvit” a n-a oară, însă, cei mai mulți s-au opus! Nu “au pus botu’”, cum se spune popular, la propaganda, la “harneala”, covidista. Și s-a dovedit că au dreptate: suntem poporul din Europa (și probabil printre foarte puținele din lume!) cel mai puțin injegtat și cel mai puțin infectat la această dată. Iar asta dovedește curaj și inteligență. Să reușești să te opui smintelii globale cu îndârjirea și totodată lejeritatea și eleganța cu care au făcut-o românii, asta dovedește excelență intelectuală nativă.
Încă odată, nu exagerez cu nimic, iar această constatare a excelenței intelectuale a poporului român este dată de faptul că noi, românii, în imensa noastră majoritate, indiferent de locul unde ne-am afla în lume, am reacționat la fel: am respins ferm, și, cu îndreptățire, așa cum se va dovedi din ce în ce mai mult cu fiecare zi ce trece, propaganda covidista. Oriunde ne-am afla în lume, în majoritatea nostră, am reacționat la fel: din Statele Unite în Vietnam, din Anglia până în Italia, din Suedia până în Australia… indiferent de metodele de propagandă, a terorii sau șantajului de stat, peste tot am rămas la fel de reticenți și rezistenți la minciună și îndoctrinare.
Căci da, aceste generații mult blamate, ale decrețeilor, ale “generației pro”, ba chiar și ale “Snow-flake generation”, fără osebire, toate generațiile post decembriste au dat dovadă de o rezistență incredibilă la sminteala și șantajul CoVidisto-Globalist. Am văzut atitudini ferme “negaționiste” și păreri iremediabil “conspiraționiste” de la venerabili de 70+ până la puștani aflați încă pe băncile facultății, de la profesori universitari la muncitori necalificați, de la doctori în medicină până la somități în economie sau poeți și artiști. Toți, indiferent de vârsta sau