By:
On:
In: Legea 544/2004 contencios, Oug 59/2017, OUG nr. 114/2018
Altfel, nu ar fi scris enormitățile din Intâmpinarea la o cauză la CA Ploiești, în care reclamantul  a făcut imprudența să cheme în fața instanței de contencios administrativ împotriva Guvernului si Casa Sectorială.
Acțiunea împotriva Guvernului în care se invocă vătamări de drepturi produse direct prin ordonanțe de guvern, însoțită de excepția de neconstituționalitate a ordonanței sau a unei dispoziții de ordonanțe, nu are termen de prescripție, nu nesesită procedura prealabilă, se judecă cu celeritate de instanțe si de CCR, obligația de despăgubire revenind direct guvernului.
Ignoranța juriștilor de la casele Sectoriale provine și de la faptul că rezerviștii și structurile asociative nu au  folosit procedura specială împotriva ordonanțelor de urgență care au afectat groaznic drepturile pensionarilor militari. 
Dacă nu au avut timp să aprofundeze art. 9 din Legea nr. 554/2004, juriștilor caselor Sectoriale  le pun la dispoziție materialul documentar, publicat pe blog la începutul anului, despre Decizia CCR nr. 95/2018.
Vezi:     https://www.huhurez.com/2023/01/decizia-ccr-nr-952018-privind.html 
Cum să ridici excepția prescripției dreptului la acțiune în această procedură specială?
Din cerbicia întâmpinării  se poate concluziona  că pentru a obține despăgubiri este nevoie si de formularea de excepții, fie în procedura litigiilor de Asigurări sociale, fie în procedura specială a contenciosului administrativ,  împotriva art. 84 al OUG 114/2018 .
Cei 69 de reclamanți care așteaptă decizia CCR privitoare la neconstituționalitatea OUG nr. 59/2017 pot formula excepția de neconstituționalitate a art. 84 al OUG 114/2018 la repunerea pe rol a proceselor prin care au cerut despăgubiri  și neconstituționalitatea OUG nr. 59/2017.
Nici vorbă ca art. 84 din OUG nr. 114/2018 să fi abrogat OUG nr. 59/2017, cum diletant se susține în Intâmpinare… dar și în alte documente emise de Casa Sectorială a MApN. 
Acel articol a modificat și completat art. 60 din Legea nr. 223/2015, așa cum el fusese modificat prin OUG nr. 59/2017. 
De altfel, CPS a MApN a emis mii de decizii de pensii, după intrarea în vigoare a OUG nr. 114/2018,  în care a invocat OUG nr. 59/2017 ca temei legal pentru plafonarea pensiilor la cuantumul net al bazei de calcul.

 

Citeste pe larg

By:
On:
In: Exceptii, Oug 59/2017, OUG nr. 114/2018

Cei interesați de modul de acțiune înainte și după admiterea excepțiilor extrinseci de neconstituționalitate a OUG nr. 59/2017 pot citi  decizia CCR de mai jos, sub rezerva că niciunul din dosarele în care se va pronunța CCR pe data de 20 aprilie nu a urmat procedura specială împotriva ordonanțelor de urgență, art. 9 din L 554/2004, dreptul de a solicita despăgubiri oprindu-se la data publicării. deciziei CCR în MO. Pentru viitor admiterea excepției acționează erga omnes.

Amânarea pronunțării poate să folosească tuturor celor care până în prezent au stat în expectativă.

Am recomandat ca, pentru celeritate,  formularea de acțiuni împotriva ordonantei nr. 59/2017 să urmeze procedura specială împotriva Guvernului, nu a Caselor Sectoriale, la Curțile de Apel, în baza  art. 9 din L 554/2004, excepția extrinsecă privind OUG 59/2017 fiind completată de exceptia art. 84 punctul 2 din OUG nr. 114/2018, articol care reia   și completează modificările pe care art. VII din OUG nr. 59/2017 le-a  adus art. 60  din Legea nr. 223/2015. Pentru motivarea excepției împotriva art. 84 punctul 2 se vor folosi argumentele din Materialul documentar al lui Benke Karoly, publicat pe blog, și se va invoca încălcarea dispozițiilor articolelor 1 alin (5), 61 alin(1) si 115 alin (6). 

Până la publicarea Deciziei CCR în MO, OUG 59/2017 se bucură de prezumția de constituționalitate si nu folosiți în excepția împotriva art. 84 punctul 2 din OUG 114/2018.   argumentația  de la punctul 6 din Materialul documentar. 


Fragment din DECIZIA  CCR nr. 402 din 10 iunie 2021

 „Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 8 mai 2017, Decizia nr. 95 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 august 2018, și Decizia nr. 402 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 22 iulie 2021, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

19. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, precitată, Curtea a reținut că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate fac parte din art. 9 al Legii nr. 554/2004, cu denumirea marginală „Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului“, și reprezintă norma cu caracter special care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate în raport cu Legea fundamentală.

20. Pentru a reliefa caracterul de normă specială al dispozițiilor de lege criticate, Curtea a realizat o analiză comparativă a acestora cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Astfel, prin Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, Curtea a făcut o delimitare a cadrului legislativ care permite justițiabililor să acționeze împotriva ordonanțelor Guvernului, prin prisma efectelor produse de acestea. Instanța de contencios constituțional a reținut că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general în care persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, respectiv în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede altul, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Din economia textelor legale menționate, Curtea a constatat că art. 8 din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general pentru înlăturarea vătămării provocate prin acte administrative cu caracter individual, acțiuni sau omisiuni ale organelor administrative, admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ fiind condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din lege și de respectarea unor termene legale.

21. În temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ individual, putând invoca oricând pe parcursul procedurii desfășurate în fața instanței de contencios administrativ excepția de neconstituționalitate a oricăror dispoziții din legi sau ordonanțe ale Guvernului, care au legătură cu soluționarea cauzei, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deci inclusiv cele în baza cărora au fost emise actele administrative. Într-o atare situație, instanța va sesiza Curtea Constituțională, fără a suspenda cauza, litigiul continuând să se judece și, eventual, urmând să primească o soluție definitivă. În cazul în care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea actului normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ, care poate fi inclusiv o ordonanță simplă sau de urgență a Guvernului, după soluționarea definitivă a cauzei, decizia Curții Constituționale poate constitui temei al revizuirii, remediu procesual prevăzut de art. 509 din Codul de procedură civilă. Scopul reglementării căii de atac a revizuirii hotărârii judecătorești definitive pronunțate în cauza în care a fost ulterior admisă o excepție de neconstituționalitate este tocmai acela de a garanta mijloacele de apărare necesare realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției, ca expresie a dreptului la un proces echitabil.

22. Referitor la calea extraordinară de atac a revizuirii, Curtea a constatat că posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional este circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control anterior momentului publicării deciziei, în condițiile prevăzute de lege. În aceste condiții, având în vedere importanța principiului autorității de lucru judecat, Curtea a reținut că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocată anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

23. De asemenea, analizând dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea a reținut că acestea reglementează o situație diferită de cea prevăzută de art. 8 din același act normativ și au o incidență limitată, circumstanțiată situației în care ordonanța simplă sau de urgență a Guvernului vatămă în mod direct un drept ori un interes legitim.

24. Curtea, în jurisprudența sa, a stabilit cu valoare de principiu că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (6) teza a doua, potrivit cărora „Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale“, și reglementează o procedură specială, determinată de natura actelor adoptate de Guvern pe calea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015). Prin art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale. Cu alte cuvinte, art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizează situațiile în care o persoană se consideră vătămată în mod direct printr-o ordonanță a Guvernului, actul administrativ individual adoptat în baza ordonanței ori refuzul privind emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operațiuni administrative constituind doar materializarea formală a vătămării persoanei în cauză. Atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului.

25. Analizând conținutul normativ al art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea a observat că alin. (1) prevede posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe de a introduce acțiune la instanța de contencios administrativ. Obiectul acțiunii este cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege și poate viza acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Acțiunea poate fi formulată oricând pe perioada de activitate a actului normativ (cât timp acesta continuă să producă efecte juridice), începând cu data intrării sale în vigoare. Acțiunea principală va fi însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor ordonanței Guvernului. Potrivit art. 9 alin. (2), instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. După pronunțarea Curții Constituționale, potrivit art. 9 alin. (3), instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei, în caz contrar acțiunea respingându-se ca inadmisibilă. Astfel, soluția pronunțată în urma efectuării controlului de constituționalitate este, în mod invariabil, o condiție de admisibilitate a acțiunii adresate instanței de fond: o soluție de admitere a excepției de neconstituționalitate privind o ordonanță sau o dispoziție dintr-o ordonanță a Guvernului permite instanței analizarea pe fond a pretențiilor reclamantului, în vreme ce soluția de respingere a criticii de neconstituționalitate constituie un fine de neprimire, ce obligă instanța de contencios administrativ la respingerea acțiunii. Cu alte cuvinte, în această materie, decizia Curții are efecte asupra înseși admisibilității acțiunii principale, astfel că măsura suspendării de drept a acesteia din urmă, pe durata desfășurării procedurii în fața instanței de contencios constituțional, constituie o condiție mai mult decât necesară, fiind decisivă pentru continuarea litigiului (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010).

26. Totodată, Curtea a observat că alin. (4) al art. 9 din Legea nr. 554/2004, dispoziție criticată prin prezenta excepție de neconstituționalitate, prevede că, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea ce are obiectul prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

27. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 544/2004, Curtea a constatat că ordonanța simplă sau de urgență, care reprezintă sursa vătămării într-un drept ori întrun interes legitim al persoanei, poate constitui temei al acțiunii în contencios administrativ în două situații. Prima este cea reglementată de art. 9 alin. (1) din lege, atunci când persoana vătămată formulează acțiunea principală, însoțind această cerere de excepția de neconstituționalitate a ordonanței simple sau de urgență a Guvernului. Într-o atare situație, acțiunea de chemare în judecată nu este condiționată de parcurgerea procedurii administrative prealabile sau de respectarea unor termene. A doua situație este cea reglementată de art. 9 alin. (4) din lege și este posibilă doar în cazul în care persoana vătămată a rămas în pasivitate, neformulând acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1), situație în care legiuitorul îi pune la dispoziție acțiunea principală cu același obiect, care va fi însoțită, de data aceasta, de decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea actului normativ emis de Guvern. În această ipoteză, legiuitorul condiționează însă admisibilitatea acțiunii de respectarea unui termen care începe să curgă de la data publicării actului jurisdicțional al Curții Constituționale. Acțiunea reglementată de art. 9 alin. (4) nu constituie nicidecum o repunere în termen a persoanei vătămate, așa cum susține autorul sesizării [de altfel, acțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) nici nu este condiționată de respectarea unui termen], sau o aplicare retroactivă a deciziei Curții Constituționale, ci are scopul de a disciplina conduita procesuală a persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului, sub aspectul termenului în care acestea pot formula acțiunea în contencios administrativ în vederea remedierii vătămării produse prin actul declarat neconstituțional. Legiuitorul nu face decât să limiteze dreptul la acțiune al persoanei vătămate sub aspect temporal, tocmai ca expresie a principiului securității și stabilității raporturilor juridice, în lipsa dispozițiilor art. 9 alin. (4), acțiunea în contencios administrativ împotriva ordonanțelor Guvernului întemeindu-se exclusiv pe norma cuprinsă în art. 9 alin. (1), deci putând fi admisibilă oricând. Or, tocmai o astfel de situație a evitat legiuitorul, condiționând remedierea prejudiciilor cauzate prin actele normative cu caracter de reglementare primară adoptate de Guvern de exercitarea dreptului la acțiune în termenul de un an de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

28. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile decât în ipoteza în care vătămarea este rezultatul înseși adoptării ordonanței Guvernului, iar nu și în ipotezele în care vătămarea este mediată prin actul/acțiunea/omisiunea autorității administrative, cazuri în care sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și, implicit, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, referitoare la revizuirea hotărârii pronunțate, dacă instanța constituțională a declarat neconstituțională prevederea ce a făcut obiectul excepției invocate în acea cauză. Așa fiind, Curtea a reținut că sfera de incidență a celor două norme legale – art. 8, respectiv art. 9 – este diferită, legiuitorul distingând, prin ipoteza de aplicare a acestora, situațiile juridice care sunt guvernate de fiecare dintre ele.

29. Pentru toate aceste argumente, Curtea a considerat neîntemeiată critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit căreia incidența deciziei de admitere pronunțate de instanța de contencios constituțional într-o cauză soluționată de instanța judecătorească definitiv, până la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate având același obiect ar echivala cu atribuirea unor efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive, întrucât, prin ipoteza de incidență a dispoziției art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, o asemenea situație este exclusă.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.”

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, Contestatii OUG 57, Jalon 215, Oug 59/2017, OUG nr. 114/2018, PNRR

 Reiau publicarea acestui material documentar publicat pe site-ul CCR de simpaticul Benke Károly, magistrat asistent al CCR și formator al Institutului Național al Magistraturii. 

Uzerul @Mircea, cel care a semnalat materialul, ne-a asigurat că are și el pe rolul CCR o excepție formulată  în spiritul acestui material  împotriva OUG 59/2017.

In cazul în care instanțele vor respinge acțiunile principale aflate pe rol, în așteptarea Deciziei CCR din 21 03 2023, pe motiv că aceleași dispoziții din art. VII al OUG 59/2017 sunt reluate în art. 84 al OUG nr. 114/2018, materialul documentar, la care se adaugă motivările din topicul „Art. 84 din OUG nr. 114/2018, fiind dispoziție modificatoare și de completare a textelor introduse de OUG 59/2017 în Legea nr. 223/2015, este și el lovit de neconstituționalitate”  va putea fi folosit pentru a formula excepții de neconstituționalitate a acelui articol de ordonanță care, ca și OUG nr.59/2017, zădărnicește aplicarea unei dispoziții din Legea nr. 223/2015, articol  care reglementa  actualizarea pensiilor militare. 

Cei care au un interes, în sens procedural, pot folosi acest material și pentru a formula excepții împotriva unor dispoziții din art. 40 al OUG nr. 57/2015 care au zădărnicit aplicarea formei inițiale a L 223/2015. Nu trebuie atacat, la grămadă, întreg art. 40, pentru că unele precizări din el, cu referire la actualizarea elementelor salariale la momentul recalculării, nu la momentul trecerii în rezervă, a se vedea articolele 109 și 110, au fost necesare.

Structurile asociative care și-au făcut un merit din revendicările gălăgioase în privința aducerii L 223/2015 la forma inițială au avut acest instrument constituțional la îndemână și nu au știut să-l folosească.

Din câteva comentarii de pe blog, sau de pe alte site-uri, am observat că se încearcă bagatelizarea acestui excelent material documentar.

Prezentul topic este încă un semnal pentru instituțiile militare că trebuie să gândească rapid o reglementare reformatoare a pensiilor militare, înainte de a suporta tăvălugul deciziilor CCR.

Benke Károly, magistrat asistent al CCR

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, decizii ccr, OUG nr. 114/2018

Incă o dată să menționam elementele de identificare ale dosarului pentru a aduce mulțumire  domnului pensionar al Casei de Pensii Sectoriale a MAI, domnul Sebănoiu V Bogdan, și avocatului său, pentru că, în premieră,  au formulat această excepție de neconstituționalitate motivată pe nerespectarea de către Guvern a procedurii de adoptare a unei ordonanțe de urgență, respectiv nesolicitarea avizului Consiliului Legistativ, înainte de a adopta OUG  nr. 59 din 04 08 2017. O armată de asociații ale rezerviștilor nu a fost capabilă să descopere acea lipsă de procedură, deși era vizibilă din documentele de la Fisa actului normativ de la Senat și Camera Deputaților – Pl x 310/2017. 

Lista dosarelor care se judecă pe data de 23 februarie 2023.

Nu-mi venea să cred că exista o asemenea dovadă de neconstituționalitate a acelei ordonanțe când, pe 01 12 2022, de Ziua Națională a României, autorul excepției a anunțat în premieră pe blog ca are pe rolul CCR  un dosar în care atacă extrinsec OUG 59/2017. Comentariul pe care-l prezint mai jos,  pentru a fi citit și recitit, l-am ținut cap de afiș, spre disperarea celor care  au impus eliminarea actualizării pensiilor militare, până când și câteva asociații asociative au ajuns să dea comunicate despre evenimentul de azi de la CCR. 

Poate că dacă alt user, @Camaradul, nu-mi semnala atunci excelentul material documentar al magistratului asistent al CCR, Benke Károly, și nu anunța că are pe rolul unei instanțe din București o excepție deja admisă pentru înaintare la CCR, excepție motivată în baza recomandărilor din acel material,  nici @Skoda nu se grăbea să facă publică isprava sa. Ii mulțumesc și sunt încrezător în reușita sa.


Skoda 4×4 noreply-comment@blogger.com
1 dec. 2022, 13:53
către eu
Skoda 4×4 a adăugat un comentariu nou la postarea dvs. „Americanii de la Deveselu vor defila la Monumentul eroilor romanațeni ”:

La multi ani ROMANIA , si tuturor militarilor indiferent de arma ,nu am vrut sa mai comentez dar ce spune,,Camaradul” ma face sa cred ca mai exista luptatori pentru drepturile privind pensiile militare : personal am dosar la CCR, trimis de Tribunal din luna mai 2021 privind neconstitutionalitatea OUG.59/2017-nu pe articole,capitole,etc. ci INTEGRAL. Daca macar unul dintre noi(am aflat ca mai sunt dosare la CCR ptr.oug.59/2017)va avea castig, am impresia ca va urma o mare,,nucleara” in domeniul pensiilor militare .Cu stima

Postare de Skoda 4×4 pe huhurez.com la 1 dec. 2022, 13:53


Singura sincopă care s-ar putea întâmpla astăzi la CCR nu ar fi respingerea excepției, respingere imposibilă… după jurisprudența CCR,  ci amânarea judecării dosarului din lipsă de timp, având  numărul de ordine  204 pe Lista dosarelor ședinței de astăzi. 
Ca un castel de nisip se va dărâma și iluzia că neconstituționala OUG 59/2017 se va perpetua prin. art. 84 din OUG 114/2018.
Responsabilii cu inițierea proiectelor de acte normative din sistemul de  apărare ar trebui să se grăbească să pună L 223/2015  în acord cu decizia CCR, cât timp este în dezbatere la Senat proiectul L4/2023.

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, decizii ccr, Oug 59/2017, OUG nr. 114/2018
Topic dedicat domnului  sindicalist Emil Pascuț, contestatar al acestui blog.


Soluția este deja dată de Curtea Constituțională și a fost teoretizată chiar de un magistrat al Curții Constituționale.
Relevant pentru interacțiunea dintre OUG nr. 59/2017, care va fi declarată neconstituțională, și art. 84 punctul 2 din OUG nr. 114/2018 este punctul 6 din materialul documentar publicat de magistratul asistent al CCR, domnul Benke Károly, material intitulat „Limitele de care este ținut Guvernul în adoptarea ordonanțelor de urgență potrivit jurisprudenței Curții Constituționale”
Limita dezvoltată la punctul 6 al materialului documentar este rezumată astfel de autor:

– interdicţia confirmării/ reluării unor soluţii legislative

neconstituţionale intrinseci sau extrinseci prin acte de modificare sau completare, în caz contrar, neconstituţionalitatea lovind şi actul succesiv de confirmare.

 31 „În decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea acelor prevederi din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 care au reaşezat sistemul de calcul al salariului în domeniul învăţământului prin includerea unor sporuri în salariul de bază, deşi Guvernul nu avea o abilitare legală în acest sens. Modificările nesemnificative aduse prin ordonanţele de urgenţă succesive, care, practic, reluau textul neconstituţional, sunt şi ele lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate, întrucât, în acest caz, ordonanţele de urgenţă sunt acte de modificare, şi nu principale, astfel încât se aplică principiul de sorginte latină accesorium sequitur principale.” 
***************************************

Pentru studiul întregului material, cei care nu aveți încredere în soluțiile juridice găzduite de acest blog și nu numai ei   dați click AICI

Extras din considerentele CCR în Decizia nr. 983/2009:
„Curtea reţine că nici modificarea sau completarea dispoziţiei legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluţie se impune şi pentru că viciul de neconstituţionalitate stabilit de instanţa de contencios constituţional trebuie eliminat, şi nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare şi completare.„


Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, decizii ccr, Exceptii, Legea nr.223/2015-pensii militare, Oug 59/2017, OUG nr. 114/2018

 
S-au ivit multe descuții cu privire la efectele pe care le-ar produce constatarea neconstituționalității OUG 59/2017 asupra textelor din Legea nr. 223/2017 pe care le-a modificat sau completat. Trebuie să vedem dacă și în acest caz operează principiul din art. 64 din Legea nr. 24/2000 potrivit căruia un text de lege abrogat este definitiv abrogat.

Ar fi vorba de articolul 3 literele l) și m) privind definirea cuantumului brut și net al pensiei militare, de articolul 59 prin care gulerații au redenumit indexarea ca actualizare și au eliminat indexarea din anul deschiderii dreptului de pensie și de articolul 60 prin care au eliminat actualizarea pensiilor militare și au introdus un text care reglementează plafonarea cuantumului net al pensiei militare, calculat potrivit articolelor 28-30 și 108, la plafonul maxim dat de media soldelor nete din baza de calcul.

Răspunsul la această legitimă întrebare este dat chiar de Curtea Constituțională în Decizia nr. 206/2013 în ale cărei considerațiuni  se rețin următoarele:

” 3. Efectul specific al deciziilor Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea normelor abrogatoare

Dispoziţiile legale de abrogare nu sunt exceptate de la controlul de constituţionalitate. Instanţa de contencios constituţional poate decide în legătură cu constituţionalitatea unei norme de abrogare, în condiţiile în care, pe de o parte, prezumţia de constituţionalitate a legii este o prezumţie relativă, iar, pe de altă parte, prevederile art.64 alin.(3) teza a doua din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – potrivit cărora „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial” -, se adresează legiuitorului, vizând activitatea de legiferare. În acest sens, Curtea s-a pronunţat atât prin Decizia nr.62/2007, cât şi prin alte decizii [de exemplu, Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, Decizia nr.778 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.465 din 6 iulie 2009, Decizia nr.783 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.404 din 15 iunie 2009, Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010, Decizia nr.694 din 20 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.392 din 14 iunie 2010, şi Decizia nr.1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.61 din 29 ianuarie 2013].

Curtea a reţinut, de principiu, că „art.146 lit.d) din Constituţie nu exceptează de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale de abrogare şi că, în cazul constatării neconstituţionalităţii lor, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art.147 alin.(1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte”.

Efectele deciziilor Curţii Constituţionale sunt consacrate expres prin prevederile art.147 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora: „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

Efectul specific al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale de abrogare, precizat de Curtea Constituţională în considerentele deciziilor menţionate, dă expresie şi eficienţă – în situaţia particulară a constatării neconstituţionalităţii actului abrogator şi a lipsei intervenţiei Parlamentului sau Guvernului pentru punerea de acord a prevederilor neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei – normelor constituţionale cuprinse în art.142 alin.(1) care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi în art.147 alin.(4) care statuează că deciziile Curţii sunt general obligatorii.

Prin Decizia nr.62/2007, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, partea referitoare la abrogarea art.205, 206 şi 207 din Codul penal, sunt neconstituţionale, deoarece, în esenţă, „prin abrogarea dispoziţiilor legale menţionate s-a creat un inadmisibil vid de reglementare, contrar dispoziţiei constituţionale care garantează demnitatea omului ca valoare supremă. În absenţa ocrotirii juridice prevăzute de art.205, 206 şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi adecvată.” Or, a accepta că singurul efect al deciziei Curţii Constituţionale este acela al încetării efectelor juridice ale textului constatat ca fiind neconstituţional, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, înseamnă a accepta că decizia Curţii Constituţionale nu are, în realitate, niciun efect, deoarece situaţia care a determinat constatarea neconstituţionalităţii va continua să subziste, respectiv demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu vor beneficia, în continuare, de nicio formă de ocrotire juridică reală şi adecvată.

Curtea constată că în astfel de cazuri nu intervine o „abrogare a abrogării”, pentru a se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art.64 alin.(3) teza a doua din Legea nr.24/2000 potrivit cărora „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial” – dispoziţii opozabile legiuitorului în activitatea de legiferare -, ci este vorba de un efect specific al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii unei norme abrogatoare, efect întemeiat pe prevederile constituţionale ale art.142 alin.(1) care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi ale art.147 alin.(4), potrivit cărora deciziile Curţii sunt general obligatorii. De altfel, Curtea a evidenţiat în mod expres această distincţie în cuprinsul deciziilor nr.414/2010 şi nr.1.039/2012, reţinând că „acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale […], sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ”.

De asemenea, Curtea reţine că, în afară de Decizia nr.62/2007, toate celelalte decizii ale sale prin care au fost constatate ca fiind neconstituţionale norme abrogatoare au avut ca efect imediat repunerea în vigoare a normelor abrogate, consecinţă necontestată nici în jurisprudenţa instanţei supreme.”


NOTĂ

Prin eliminarea din Legea  nr. 223/2015 a textelor introduse  prin OUG nr. 59/2017 reintră în vigoare dispozițiile inițiale ale articolelor 59 și 60 iar modificările și completările aduse acelor articole prin art. 84 al OUG nr. 114/2018 rămân fără obiect. 

Pensiile stabilite după 15 09 2017 nu vor mai fi plafonate la media soldelor nete din baza de calcul. Dacă guvernanții vor să mențină acel plafon trebuie să se grăbească să-l reglementeze prin lege, nu prin ordonanțe.

Citeste pe larg

By:
On:
In: indexari, Oug 59/2017, OUG nr. 114/2018

 Calculul de mai jos corespunde modului cum interpretez eu art. 84 din OUG 114/2018 privind  indexarea succesivă a pensiilor militare stabilite după 15 09 2017.

Nu am avut posibilitatea  să verific cum indexează cele trei case sectoriale aceste pensii. Nu aș fi surprins dacă  și în acest caz legea este aplicată diferit, cum a rezultat din câteva cometarii de pe blog.

Celor care sunteți pensionați după 15 09 2017 vă las posibilitatea să confruntați calculul de mai jos cu calculul dedus  din cupoanele de pensii militare primite pe luna ianuarie.


 

OUG  nr. 114/2018

ART. 84 Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 59 va avea următorul cuprins: 

„ART. 59 

(1) Cuantumul pensiilor militare de stat aflate în plată la 31 decembrie a anului anterior se indexează, din oficiu, începând cu 1 ianuarie a anului în curs, cu ultima rată medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la această dată și comunicat de Institutul Național de Statistică. (

2) Cuantumul pensiilor militare de stat nu se indexează dacă rata medie anuală a inflației menționată la alin. (1) înregistrează valori negative.” 

2. Articolul 60 va avea următorul cuprins: „

ART. 60 

(1) La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei. 

(2) Dacă în urma indexării pensiei militare de stat stabilite potrivit alin. (1) rezultă un cuantum al pensiei nete mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, se acordă acest cuantum rezultat, fără a depăși suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflației, în condițiile art. 59 alin. (1), asupra mediei soldelor/salariilor lunare nete în cauză. 

(3) În cazul indexărilor succesive, cuantumul acordat nu poate depăși suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflației, în condițiile art. 59 alin. (1), asupra mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei la care se adaugă suma reprezentând intervenția ratei medii anuale a inflației, în aceleași condiții, din operațiunile de indexare anterioare. 

(4) Dispozițiile art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

********************************************

Pentru a înțelege operațiunea, să luăm ca exemplu un pensionar  militar care și-a deschis  dreptul de pensie  militară în luna septembrie  2021 pentru numai 10 ani  vechime în serviciu, în baza art. 19 din Legea nr. 223/2015.

Să presupunem că media soldelor brute  din baza de calcul actualizată  este 6 000 lei. Acestei medii brute îi corespunde o medie netă, după fiscalizarea veniturilor  brute cu 41,5%, de 3510 lei. 

Asta înseamnă, potrivit art. 60 alin(1), introdus în lege prin OUG  nr. 59/2017, reluat în art. 84 pct. 2 din OUG nr. 114/2018, că pensia netă calcultă potrivit articolelor 20-30  și 108 din Legea nr. 223/2015, după eventuala fiscalizare potrivit Codului Fiscal, va avea o valoare care nu poate fi  nu mai mare de 3510 lei.

Să calculăm cuantumul brut și net al pensiei  pentru situația în care pensionarul a avut numai 10 ani vechime în serviciu, fără spor pentru grupe de muncă,  știind că procentul de 65% se acordă pentru 25 ani vechime și că, în cazul art. 19 , calculul se face proporțional, nu prin scădere din 65.

Dacă pensionarul invocat ar fi lucrat 25 de ani, el ar fi avut o pensie brută de  6000 x 65%= 3 900 lei.

Dacă pentru 25 ani ar avea pensia de 3900 lei, ce pensie brută va avea pentru  10 ani?

(3900 x 10) : 25= 1510  lei.

Pensia aceasta corespunde si cuantumului net calculat potrivit art. 3,  lit. m) din Legea 223/2015. O pensie brută de 1510 lei nu se impozitează.

Constatăm că acest cuantum net este mai mic decât media veniturilor nete din baza de calcul de 3 510 lei.

1 510 lei < 3 350 lei, deci poate rămâne în plată, pentru că nu depășește plafonul stabilit de art. 60 alin (1).

Această pensie de 1 510 lei a fost indexată în anul 2022 cu 10% potrivit art. XXV din OUG 130/2001.

Procedăm potrivit art. 60 alin. (2), având grijă să nu depăsim prin indexare  suma de      3 510 lei, media soldelor nete din baza de calcul.

1510 +10%/1 510 =1 661 lei unde 1 661< 3510 lei.  Suma de 1661 lei rămâne cuantum în plată.

Observație pentru situația în care pensia netă, calculată potrivit art. 3  literele  l) și m)  din L 223/2015, deci nu pensia netă în plată,  ar fi fost mai mare decât 3 510 lei, caz posibil când   pensionarul are vechime mai mare de 25 ani și spor pentru condiții de muncă.

Potrivit aceluiași art. 60 alin.(2) pensia indexată poate fi mai mare decât  media netă de 3510 lei, dar nu poate depăși  suma de 3510 lei plus  2,6% în anul 2022.  Cuantumul net  indexat în plată nu poate depăși suma de 3 601 lei. Intervenția indexării asupra bazei nete de calcul a fost de 91 lei.

Să revenim la pensionarul nostru care în anul  2023 are două indexări, dintre care prima de 5,1% și a doua de 7,4% potrivit OUG 168/2022.

Dacă indexăm cuantumul în plată de 1661 lei , cuantum care coincide și cu cuantumul calculat potrivit art. 3 literele l) și m) , cu 5,1% obținem  cuantumul în plată indexat de   1 661 +5,1% =1 746 lei . Fiind mai mic decât media soldelor nete din baza de calcul de  3510 lei, acest cuantum rămâne în plată. Nu e cazul aici să aplicăm aici art. 60 alin.(3) privind indexările succesive.

Este  cazul  să aplicăm regula indexărilor succesive la indexarea cu 5,1 % a cuantumului net fiscalizat, art. 3 lit. m) atunci când acesta depășește media soldelor nete de 3510 lei.   In acest caz, cuantumul net în plată nu va depăși suma provenind din indexarea cu 5,1% a  mediei soldelor nete din baza de calcul la care adăugăm intervenția de 91 lei din anul 2022 după indexarea cu 2,6% aceleiași medii  a soldelor lunare nete. 

3 510 + 5,1 x 3510 +91=3 780 lei

Față de calculul potrivit căruia cuantumul net în plată de la sfârșitul anuluii anterior este  indexat cu rata inflație, prin calculul efectuat în litera legii se obține un cuantum mai mic cu 5 lei. 

3501 + 2,6%= 3601

3601 +5,1% =3 785

De reținut că, dintr-o bază brută de calcul de 6 000 lei și o bază netă de calcul de 3 510 lei,  suma de 3 780 lei este limită maximă la care poate ajunge o pensie netă în plată după indexarea cu 2,6% în anul 2022  și cu 5,1% în anul 2023.

Im mod similar se procedează și pentru indexarea suplimentară din anul 2023.

Am luat două situații diferite, cu cuantumul net fiscalizat mai mic sau mai mare decât media soldelor nete din baza de calcul, pentru a sublinia că articolul 60 introdus prin ordonanțele nr. 59/2017 și 114/2018 stabilește doar limita maximă a cuantumului net fiscalizat, limită dată de media soldelor nete din baza de calcul. Cuantumul net în plată poate fi și mai mic decât media soldelor nete, așa cum am văzut în cazul militarilor cu stagii puține. 

In cazul indexărilor succesive, limitele maxime până la care poate ajunge cuantumul indexat sunt date de indexările anuale legale ale mediei soldelor nete din baza de calcul.

 

Citeste pe larg