Pentru cine mai este despăgubire Bucovina de Nord dacă Federația Rusă, succesoarea de drept internațional a URSS, nu mai stăpânește nici Basarabia și nici Ucraina? Aici este porțița prin care diplomația română ar putea încolți Ucraina.

Pe 26 iunie 1940, Guvernul Regatului României primea prima notă ultimativă din partea reprezentanților URSS, în ceea ce privește cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Iată textul trimis de ministrul de externe sovietic, Molotov:

„În anul 1918, România folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica sovietică ucraineană.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către URSS a acelei părți a Bucovinei a cărei populație este legată în marea sa majoritate de Ucraina sovietică prin comunitatea sorții istorice cât și prin comunitatea de limbă și compoziție națională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părții de nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS-ului și populației Basarabiei prin dominația de 22 de ani a României în Basarabia.

Uniunea sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forța a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi. Acum când slăbiciunea militară a URSS este de domeniul trecutului iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca în interesul restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei la Uniunea Sovietică.

Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României:

1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii sovietice Basarabia;

2. Să transmită Uniunii sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată.

Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile de față ale URSS și că aceasta va da posibilitatea a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România.

Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.”


Comentariu al ziarului timpul.md în 26 iunie 2021

„Este de remarcat că nota ultimativă a sovieticilor nu are niciun fel de susținere în realitate, din mai multe motive. În primul rând, în Basarabia nu a existat niciodată o majoritate ucraineană și nici nu a avut vreo „unitate seculară” cu Ucraina. Dimpotrivă, încă de la anexarea din 1812 de către Imperiul Rus, majoritatea etnică a fost mereu românească. Aceeași situație este valabilă și în cazul Bucovinei.

În al doilea rând, Basarabia și-a declarat independența în 1918 față de Republica Federativă Rusia. URSS a fost creată în 1922. Așadar, România nu putea să „desfacă” de la URSS Basarabia pentru simplul motiv că Rusia și/sau Uniunea Sovietică nu existau.

Dacă cineva trebuia să primească o compensație, acela era Regatul României, pentru cei 107 ani de ocupație rusească, nicidecum URSS.

Din păcate, Regatul României era prăbușit în interior, de facto, așa că nu a avut cine să răspundă cum se cuvine acestei note ultimative batjocoritoare din partea URSS. Răspunsul părții române a fost după cum urmează:

„Guvernul U.R.S.S. a adresat guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, la ora 10 seara, de către excelența sa d-l Molotov, președintele Comisarilor Poporului și Uniunii Sovietice, comisar al poporului pentru afacerile străine, excelenței sale d-l Davidescu, ministrul României la Moscova.

Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între U.R.S.S. și România, guvernul regal declară că este gata să procedeze imediat și în spiritul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic.

În consecință, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop.De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovietic, guvernul român își va desemna delegații și nădăjduiește că conversațiunile cu reprezentanții guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România”.

Ce a urmat este deja istorie. Cauzele acestei prăbușiri – în doar trei luni -, trebuie însă căutate în interior, nu în exterior. Cu alte cuvinte, ultimatumurile sovietice și dictatul german din august reprezintă efectele unei crize interne masive, care s-a manifestat prin distrugerea instituției Parlamentului, a credibilității partidelor și a oamenilor politici, aleși și plasarea puterii în mâinile unei singure persoane, sprijinită de instituțiile de forță.

Iată ce scria la 1 martie 1942, corespondentul lui „The Times” în România, Archie Gibson (sublinierile ne aparțin):

„Această situație în care se găsește România astăzi derivă dintr-o succesiune de evenimente care își au originea în decăderea sistemului parlamentar. Obosiți de convulsiile politice și confuzionati de succesul regimurilor totalitare în Germania și Italia, românii au renunțat de bună voie la libertățile lor, acordînd puteri nelimitate regelui Carol al II-lea prin plebiscitul din februarie 1938.

În ora fatală care a lovit România în iunie 1940, regele și-a aplecat capul în fața presiunii rusești, în timp ce un regim parlamentar, responsabil în fața electoratului, n-ar fi făcut probabil același lucru. Cedarea Basarabiei și Bucovinei a fost primul dintr-o serie de dezastre care a rupt coloana vertebrală a României și a tîrît-o în alianță cu Germania,o țară cu care ea nu avea nimic în comun. Politicienii și presa de partid sînt primii de blamat pentru compromiterea sistemului parlamentar și pentru tîrîrea populației românești spre totalitarism, în Camera Deputaților și chiar în Senat reprezentanții națiunii n-au făcut altceva decît să se injurieze unul pe altul, iar uneori au ajuns la bătaie.

Principala preocupare a presei a fost să proclame cu glas tare bănuiala de corupție a miniștrilor, senatorilor și deputaților. Parlamentul și presa au reușit să creeze o falsă imagine a administrațiilor succesive prin exagerarea defectelor unor persoane care,deși departe de a fi ireproșabile, reușiseră totuși să facă ceva pentru țară”. (Conform Dennis Deletant, Studies in Romanian History, București, Editura Enciclopedică, 1991, p.243)

Citeste pe larg

Arhiepiscopul Mihai Longhin, Bănceni, Herța

Părintele Longhin: Bă, ce mult am dorit să vă văd, să văd cum arată și cum vorbește un român. Aștept o zi când toți vom fi acasă!

APEL

Date fiind dezbaterile din ultima perioadă privind drepturile românilor ortodocși din Ucraina (regiunile Transcarpatică, Cernăuți și Odesa), precum și deciziile autorităților de la Kiev privind organizațiile (asociațiile) religioase care fac parte din structura unei organizații (asociații) religioase, al cărei centru de conducere se află în afara Ucrainei, într-un stat recunoscut prin lege drept stat agresor împotriva Ucrainei și/sau ocupă provizoriu o parte a teritoriului Ucrainei;

Luând act de existența paralelismului jurisdicțional-canonic ortodox din Ucraina

(1. Biserica Ortodoxă Ucraineană, derivată a Patriarhiei Ruse de la Moscova, în frunte cu mitropolitul Onufrie (Berezovski),

2. Biserica Ortodoxă a Ucrainei în comuniune cu Patriarhia de Constantinopol, în frunte cu mitropolitul Epifaniei (Didenko),

3. Patriarhia Kievului, în afara comuniunii cu alte Biserici Ortodoxe, în frunte cu patriarhul Filaret (Denisenko),

4. Exarhatul Ucrainenan al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol în frunte cu arhiepiscopul Daniil (Zelinski),

5. Mitropolia Basarabiei, în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, în frunte cu mitropolitul Petru (Păduraru));

Constatând existența în cuprinsul Ucrainei a 121 de parohii și ortodoxe cu limba de slujire română, dintre care 110 în regiunile Cernăuți și Odesa, cu afiliere moscovită, 7 în regiunea Transcarpatică, ieșite din comuniunea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, derivată a Patriarhiei Ruse de la Moscova, și 4 parohii din regiunea Odesa afiliate canonic Mitropoliei Basarabiei – Patriarhia Română;

Subliniind că românii reprezintă cea mai numeroasă minoritate neslavă în Ucraina (circa 500 de mii de persoane) și că istoric aceștia, în cea mai mare parte a lor, au făcut parte din Biserica Ortodoxă Română, fiind incorporați forțat Bisericii Ortodoxe Ruse – Patriarhia Moscovei, urmare a ocupației sovietice a Basarabiei, Nordului Bucovinei și ținutului Herța;

Ținând cont de criteriul etnic de organizare a Bisericilor Ortodoxe Locale, consfințit prin canonul 34 apostolic;

Readucând în actualitate Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 9 aprilie 1992, prin care s-a făcut publică ”poziția oficială a Patriarhiei Române privind situația bisericească din Basarabia și Bucovina de Nord. Și anume, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chișinău, și a Mitropoliei Bucovinei, cu sediul la Cernăuți. Patriarhia Română nu a acceptat și nu poate accepta niciodată consecințele nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov”;

Având în vedere că, prin articolul 8 al Legii Ucrainei cu privire la libertatea de conștiință și organizațiile religioase, ”Statul recunoaște dreptul unei comunități religioase la subordonarea ei canonică și organizatorică oricărui centru religios (conduceri religioase) din Ucraina și de peste hotare și schimbarea liberă a acestei subordonări prin efectuarea modificărilor corespunzătoare în Statutul (regulamentul) comunității religioase”,

Facem apel către toți creștinii ortodocși români din Ucraina – mireni, clerici și ierarhi – să inițieze consultări interne în comunitățile ortodoxe românești locale din Ucraina în vederea identificării celei mai bune căi de retragere din Biserica Ortodoxă Ucraineană derivată a Patriarhiei ruse de la Moscova și de revenire în comuniunea directă a Bisericii mame Ortodoxe Române – Patriarhia Română.

De asemenea, luând la cunoștință din mass-media de modul dramatic prin care este descrisă realitatea cu care se confruntă mitropolitul Longhin (Jar), aflat sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene, derivată a Patriarhiei ruse de la Moscova, facem apel la Înaltpreasfinția Sa să se pună neîntârziat în fruntea preoților și credincioșilor români din Ucraina și, împreună cu aceștia, să ceară reprimirea în jurisdicția canonică tradițională a Bisericii Ortodoxe Române.

Asociația „Răsăritul Românesc”

Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni

Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni

Asociația ROST

Asociația ProVita București

Asociația MORE, lista rămânănd deschisă.

Rostonline. ro., 20 01 2023

Citeste pe larg

 Predica din ziua de Crăciun pe stil vechi, 07 ianuarie 2023, a IPS Longhin, nume de mirean Mihail Jar, etnic român, întemeietor al Mânăstirii Bănceni, Tinutul Herța, localitate situată la 10 km de granița cu România, este o lecție de românism în fostele teritorii românești din Ucraina prin care clericii și credincioșii români rezistă împotriva prigoanei autorităților ucrainiene.

Mitropolitul Longhin este întemeietorul și starețul complexului monahal de la Bănceni care,  pe lângă mănăstirea cu același nume, găzduiește unul dintre cele mai mari orfelinate din Ucraina. Peste 400 de copii orfani, mulți dintre care sunt cu nevoi speciale, sunt găzduiți aici. Părintele Longhin a înfiat peste 30 dintre ei, iar restul se află sub tutela sa.

Ortodocșii români din Bucovina de Nord țin de Biserica Ucrainiană a Patriarhiei Ruse singura care a permis slujbele și în limba română.

In urmă cu câțiva ani, Zelensky l-a convins pe Bartolomeu, patriarhul Constantinopolului, să acorde autocefalie Bisericii Ucrainiene, tocmai pentru a rupe ortodoxia din Ucraina de ascultarea Patriarhiei Moscovei.

Clericii români de la Cernăuți preferă să fie acuzați de legături cu Biserica de la Moscova decât să fie asimilați de ucrainieni prin Biserica Ucrainiană autocefală. 

IPS Longhin a criticat dur blagoslovirea războiului lui Putin de către patriarhul Kiril al Moscovei și a contestat  decizia Patriarhiei Constantinopolului de a oferi dreptul de autocefalie Bisericii Ucrainene.


Autoritățile regimului Zelensky au declanșat o serie de percheziții la Mitropolia din Cernăuți și la mânăstirile din zonă.

BOR și autoritățile române ar face bine să intervină urgent în sprijinul bisericilor de credincioși români din Ucraina, concomitent cu solidaritatea împotriva agresiunii rusești în Ucraina.

Citeste pe larg