Documentul a fost aprobat astazi in sedinta reunita a celor doua Camere ale Parlamentului Romaniei.
In contextul amenintarilor dinspre Est, Forta de Intrerventie /reactie NATO trebuie sa fie operativa in 72 de ore. De aceea este necesara preexistenta aprobarii pentru tot anul 2024
Ascultati mai intai melodia „Ничего, ничего не бойся”
Versurile refrernului noii melodii lansate de trupa Piknik pe 7 martie a.c. suna ca o profetie dupa masacrul din seara zile de 22 martie, in care ISIS a ucis, prin 4 radicalizati din Tadjikistan, aproape 150 de oameni care asteptau inceperea concertului faimoasei trupe rock din Rusia, in molul CROCUS din Moscova.
Amplasarea trupelor dealungul frontierei cu Belarus ar avea rolul să securizeze Kievul.
Colonelul a mai precizat că președintele Franței are în atribuții trimiterea de trupe în Ucraina fără consultarea Parlamentului.
Analistul de politica externa, mapnistul-sri-st , col(r) Tudor Pacuraru prezinta consecitele sumbre ale posibilei retrageri a SUA din Europa.
Pe directia Orkhiv-Tokmak-Melitopol, ucrainienii au strapuns apararea rusa pe o distanta care le permite sa ameninte direct importantul punct strategic Tokmak, inainte de Melitopol.
O alta directie de atac se contureaza de-a lungul raului Mokrîe Iali, de la Velika Novosilka spre Mariupol.
Asa arata astazi harta actiunilor militare in zona.
.png)
Pe directia Orkhiv-Tokmak-Melitopol, ucrainienii au strapuns apararea rusa pe o distanta care le permite sa ameninte direct importantul punct strategic Tokmak, inainte de Melitopol.
O alta directie de atac se contureaza de-a lungul raului Mokrîe Iali, de la Velika Novosilka spre Mariupol.
Asa arata astazi harta actiunilor militare in zona.
La sfârșitul ședinței de guvern de astăzi, purtătorul de cuvânt Dan Cărbunaru a prezentat în cifre sugestive în ce a constat și cum se va contunua ajutorul umanitar acordat de România pentru cetățenii ucrainieni refugiați din cauza agresiunii barbare a Federației Ruse asupra unei țări vecine independente, recunoscută internațional în urma Acordului de destrămare a fostului URSS.
PCUS îşi pierde în martie 1990 rolul de partid conducător, iar în decembrie 1991 este dizolvat. Implozia lui a determinat şi căderea Uniunii Sovietice.
În urma tentativei de lovitură de stat din 19 august 1991, republicile unionale una după alta şi-au proclamat
independenţa. Preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei au semnat la data de 08 12 1991 acordul de
înfiinţare a Comunităţii Statelor Independente (CSI) şi au proclamat încetarea existenţei URSS. Statele membre
ale CSI au adoptat programe de tranziţie la economia de piaţă şi democratizarea societăţii.
„Continui și cu un act așteptat, vă amintiți, în urmă cu câteva săptămâni, guvernul a adoptat ordonanța de urgență care viza noul cadru prin care România va asigura continuitate demersurilor de sprijinire a refugiaților ucraineni care se află pe teritoriul României.
Pot să vă informez, doar cu titlu de background, că, până la acest moment, din 10 februarie 2022, cu puține zile înainte de declanșarea agresinii militare ruse asupra Ucrainei, ilegale și ilegitime, până în prezent, în țara noastră au intrat peste patru milioane de cetățeni ucraineni, numărul exact este de 4.071.311, din care puțin sub 100.000, mai exact, 99.939 cetățeni ucraineni au rămas în țara noastră. Dintre aceștia, 4.405 au solicitat până la acest moment o formă de protecție din partea statului român, în condițiile în care capacitatea de care dispune țara noastră din perspectiva asigurării locurilor de cazare pentru refugiați se ridică la 400.000 de locuri de cazare.
Din perspectiva accesului la servicii de sănătate pentru refugiații ucraineni, datele pe care le am arată că au fost internați 1.099 de refugiați; este vorba de perioada de la începutul acestui an.
Din perspectiva educației, în acest moment, elevi sau preșcolari refugiați din Ucraina sunt înscriși ca audienți 4.151, din care 1.596 preșcolari și 2.555 elevi, în timp ce 1.133 de copii sunt înmatriculați în școlile din țara noastră, din care 405 preșcolari și 728 de elevi. Numărul elevilor înscriși în activități extrașcolare este de 1.122, în timp ce, de-a lungul timpului scurs de la momentul declanșării agresiunii militare ruse din Ucraina și momentului în care refugiații ucraineni au început să vină în țara noastră, la serviciile, la direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, au fost înregistrați 5.567 de copii.
În ceea ce privește încadrarea în muncă pe teritoriul României, fără să fie necesară obținerea de la misiunile diplomatice ale României din Ucraina a unei vize de ședere în scop de muncă, de la începutul războiului din Ucraina și până în prezent, numărul contractelor de muncă înregistrate în Revisal, sistemul național, s-a dublat, chiar a depășit dublul, în condițiile în care acest număr a crescut de la 2.666 de contracte înregistrate la 24 februarie, anul trecut, la 7.885 de contracte de muncă înregistrate la 26 aprilie, anul curent. Este vorba de cetățeni ucraineni care lucrează în acest moment în țara noastră.
Revenind, așadar, în acest context pe care vi l-am descris, la hotărârea de guvern care vine să detalieze modul în care se stabilește cuantumul, modul în care sunt îndeplinite condițiile, dar și mecanismul de acordare a sumelor forfetare potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 15 din 2022 pentru acordarea de sprijin și asistență umanitară de către statul român cetățenilor străini sau apatrizilor aflați în situații deosebite, care provin din zona conflictului armat din Ucraina, prin modificările aduse de hotărârea de guvern aprobată astăzi, sunt introduse următoarele modificări, condiții și mecanisme de acordare.
În primele patru luni consecutive, suma va fi compusă din acoperirea cheltuielilor de cazare în cuantum diferențiat, respectiv 750 lei pe lună pentru persoana singură și 2.000 lei pe lună pentru o familie, precum și dintr-o sumă pentru acoperirea cheltuielilor de hrană în cuantum de 600 lei pe lună pentru fiecare persoană.
Începând cu luna a cincea și până la finalul acestui an, până la 31 decembrie 2023, beneficiile vor fi compuse dintr-o sumă pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, după același model, 750 lei pe lună pentru persoana singură și 2.000 lei pe lună pentru o familie. În privința condițiilor de acordare a acestor sume forfetare, desigur, Ministerul Afacerilor Interne va fi pregătit să vă ofere mai multe detalii legate de noile condiții, dar aș vrea doar să adaug câteva elemente privind condițiile în care sunt acordate aceste sume. Pentru prima lună, singura condiție impusă este ca cetățeanul străin să fie beneficiar al protecției temporare, după care, în următoarele trei luni, din intervalul celor patru despre care v-am vorbit, interval în interiorul căruia o persoană singură poate primi, pentru cazare, 750 lei pe lună, în timp ce familiile 2.000 lei pe lună, la care se adaugă cheltuielile de hrană de 600 lei pe lună pentru fiecare membru al familiei sau persoană singură. Pentru următoarele trei luni, așadar, solicitantul și membrii familiei acestuia care îndeplinesc condițiile pentru a fi încadrați în muncă pe teritoriul României, să fie înregistrați la una dintre agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă sau a municipiului București, după caz, să fie încadrați în muncă pe teritoriul României; deci, fie să fie înregistrați la o agenție județeană pentru ocuparea forței de muncă, fie să fie încadrați în muncă pe teritoriul României. O a doua condiție pentru situația în care sunt și copii în aceste familii. Acești copii minori, care îndeplinesc condițiile pentru a frecventa o formă de învățământ preuniversitar în grupe, clase sau formațiuni de studiu din unitățile de învățământ preuniversitar, să fie implicați într-una dintre următoarele modalități în calitate de ante-preșcolari, preșcolari sau elevi în calitate de audienți sau să frecventeze activități educaționale din ofertele altor instituții, organizații, hub-uri, centre educaționale care sunt organizate în unități de învățământ de către autoritățile administrației publice locale sau de către organizațiile neguvernamentale din zonele cu un număr mare de beneficiari ai protecției temporare, centre UNICEF, Blue Dot, deschise pe teritoriul țării în parteneriat cu Ministerul Familiei, palate, cluburi ale copiilor, centre comunitare de învățare permanentă sau centre educaționale pentru preșcolari, școli de arte sau centre culturale.
Pentru cea de-a cincea lună și până la finalul anului acestuia, condițiile pentru a fi primită acea sumă și, revin, 750 lei pentru cazare pentru persoanele singure, respectiv 2.000 lei pe lună pentru familii, pentru cazare e necesar ca solicitantul și membrii de familie ai acestuia să fie încadrați în muncă și să aibă înscriși copiii minori, potrivit modalităților descrise mai sus. Este vorba de zona școlară sau preșcolară. În ceea ce privește mecanismul pentru decontarea – detaliez toate aceste chestiuni, pentru că ele au fost în ultima perioadă solicitate ca atare și știu că și dumneavoastră, ca jurnaliști acreditați la guvern, ați așteptat aceste detalii, iată că ele se regăsesc în interiorul acestei hotărâri de guvern.
Așadar, decontarea acestei sume forfetare, care acoperă cheltuielile de cazare, respectiv hrană în alte locații stabilite de comitetele județene sau cel al municipiului București pentru situații de urgență pentru cazare se întâmplă după următoarea procedură: solicitanții trebuie să depună o cerere la primărie, primăria este cea care verifică, prin aplicația informatică, dacă persoana este beneficiar de protecție temporară și îndeplinește condițiile referitoare la înregistrarea sau încadrarea în muncă și, acolo unde este cazul, înscrierea copiilor în unități de învățământ și, ulterior, îi repartizează în locațiile prin hotărârile comitetelor județene a municipiului București pentru situații de urgență. Este situația în care beneficiarii acestui mecanism locuiesc în locații sau merg în locații care sunt stabilite de comitetele județene sau cel al municipiului București pentru situații de urgență.
O altă condiție este ca unitățile care asigură cazarea să transmită primăriilor, în primele cinci zile lucrătoare ale lunii în curs pentru luna anterioară, solicitarea de decontare. Acestea sunt principalele repere pe care am vrut să vi le prezint în legătură cu modul în care va funcționa acest mecanism. În continuare, pentru mai multe detalii, Ministerul Afacerilor Interne va putea să vă prezinte, eventual, într-o formă exhaustivă, derularea acestui proces.”
David Nagy, analist politic, expert în politica de securitate și apărare. A studiat la Universitatea Națională a Serviciului Public din Budapesta și la Universitatea din Haifa. După ce a absolvit Politica Internațională de Securitate și Apărare, a început să lucreze la Institutul Dunării ca cercetător. În prezent, lucrează ca analist senior la EuroAtlantic Consulting & Investment Plc. Principalele sale domenii de cercetare includ geopolitica și politica de securitate în Europa Centrală și în Orientul Mijlociu, cu un accent special pe Israel. A publicat pe un ton neutru articolul de mai jos, în „Hungarian Conservative„.
Atrage atenția asupra propunerii premierului polonez Mateuz Morawiecki ca Polonia, România și Ucraina să formeze o comunitate economică.
„Cu un program de achiziții de arme la scară largă și o cooperare mai strânsă a SUA, România va deveni unul dintre cele mai puternice bastioane de pe flancul estic al NATO.
Războiul pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei a marcat un punct de cotitură istoric, așa-numitul „Zeitenwende”, pentru Europa Centrală și de Est în multe zone. Din cauza agresiunii Moscovei, regiunea nu mai este capabilă să-și mențină rolul de legătură de decenii între Europa de Vest și Rusia. În schimb, țările care alcătuiesc flancul estic al NATO s-au angajat în programe majore de modernizare și achiziție de arme și caută să devină gardienii de descurajare militare ai Europei. În cursa înarmărilor declanșată de agresiunea rusă în Europa, regiunea a decolat cu mare avânt și, deși Polonia ia lumina reflectoarelor în acest sens, și România depune eforturi serioase pentru a-și spori consolidarea apărării la un nivel superior.
Dezvoltarea Forțelor Române
La începutul lunii aprilie, Parlamentul României a aprobat cinci programe de achiziții de arme pentru Comisia Mixtă de Apărare a Ministerului Român al Apărării, cu un buget de cheltuieli combinat de aproximativ 10 miliarde de dolari.. Cea mai mare achiziție este pentru 41 de sisteme de rachete de apărare aeriană cu rază scurtă și foarte scurtă (SHORAD / VSHORAD), în valoare de 4,2 milioane de dolari. Forțele aeriene vor primi 16 baterii, trupele terestre 25 de baterii. Proiectul va fi derulat în două faze, prima dintre care se va derula din acest an până în 2031. Ministerul român al Apărării intenționează să cheltuiască 2,995 miliarde de euro pentru achiziționarea a 298 de vehicule de luptă blindate pe șenile, dintre care 246 vor ajunge în următorii patru ani. Programul de achiziții, cu un buget de 1,923 miliarde de dolari, ar oferi cinci batalioane de trupe terestre cu câte un tun autopropulsat de calibrul NATO de 155 mm fiecare.
Bucureștiul ar urma să achiziționeze, de asemenea, 186 de rachete aer-aer cu rază medie de acțiune, ghidate de radar AIM-120 AMRAAM pentru aeronava de luptă F-16 a Forțelor Aeriene, printr-un acord interguvernamental cu Statele Unite, pentru o sumă suplimentară de 372 de milioane de dolari . Acordul va include, de asemenea, achiziția a 299 de rachete aer-aer AIM-9X SIDEWINDER cu rază scurtă de acțiune, ghidate în infraroșu, în valoare de 239 de milioane de dolari.
General Teodor Incicaş, şeful Direcţiei Generale de Armamente a Ministerului Apărării, a indicat că. multe programe de achiziții se desfășoară în paralel pentru a spori capacitățile de apărare ale țării în umbra agresiunii ruse.
„În ceea ce privește programele de echipare, vorbim de 40-50 de programe live. Adică, dacă vorbim de achiziții și contracte în derulare, vorbim de 40 de programe care rulează în același timp: programe ale căror contracte sunt în derulare, programe care sunt în faza de achiziție și altele care fie sunt în așteptare. pentru aprobări suplimentare după aprobarea prealabilă de către Parlamentul României, sau care au fost aprobate și așteaptă să înceapă faza de achiziție ‘, a spus el.
Bucureștiul a lansat o inițiativă cuprinzătoare de apărare în 2017, în principal pentru achiziționarea de echipamente militare americane, cum ar fi avioane de luptă F-16, rachete Patriot și sistemul HIMARS. Ca răspuns la războiul din vecina Ucraina, parlamentul de la București a decis să majoreze bugetul de apărare al României de la 2% din PIB la 2,5% în acest an.
În luna martie, România a anunțat și achiziționarea a 54 de tancuri M-1 Abrams din Statele Unite pentru a înlocui tehnologia sovietică învechită. În plus, președintele Klaus Iohannis a anunțat în aprilie că va cumpăra F35 Joint Strike Fighters pentru a consolida securitatea aeriană a țării sale împotriva agresiunii. Într-o declarație postată pe site-ul său, președintele a scris: „A avea capacități operaționale de apărare aeriană robuste, credibile, interoperabile, flexibile și eficiente… ca parte a angajamentelor noastre ca stat NATO și UE este esențială pentru ca România să își atingă obiectivele politicii de apărare”. Nu se știe încă câte aparate din generația a cincea ar cumpăra Bucureștiul.
Solicitarea unei prezențe sporite a SUA
Mai mult, Bucureștiul și-ar aprofunda cooperarea în domeniul apărării cu Washingtonul, și nu exclusiv prin achiziții de arme. La 30 martie, ministrul apărării naționale, Angel Tilvar, a avut o întâlnire cu secretarul american al apărării, Lloyd J. Austin III, la Washington DC. În cadrul întâlnirii s-a abordat necesitatea unei strategii cuprinzătoare pentru securitatea Mării Negre, în care, după cum a spus ministrul român al apărării, Statele Unite ar trebui să aibă un rol de lider.
„Considerăm că este nevoie urgentă de o strategie cuprinzătoare pentru Marea Neagră, sub coordonarea SUA, care să implice actori cheie din regiune. Aceste eforturi vor crea o politică mai solidă, construită în jurul prezenței consecvente și persistente a SUA și a NATO și a unei conduceri active a SUA în regiune”, a menționat Tilvar.
Statele Unite și-au demonstrat deja angajamentul față de regiunea Mării Negre anul trecut, când și-au suplimentat trupele staționate în România cu soldați din Brigada 2 de pușcași a Diviziei 101 Aeropurtate, a adăugat Tilvar. România are aproximativ 3.000 de personal din Statele Unite dislocate în mai multe baze militare din toată țara. La Summit-ul NATO din iunie de la Madrid, Washington a anunțat, de asemenea, că va avea sediul unei echipe de luptă a brigadei rotative (BCT) în România.
Cooperarea militară româno-polonă
Bucureștiul ar întări și cooperarea în domeniul apărării cu Varșovia. Cele mai mari două țări din regiunea Europei Centrale și de Est construiesc cele mai puternice două armate, cu un accent puternic pe interoperabilitatea dintre forțele lor armate. F-16, F-35, Himars și Abrams, printre altele, vor oferi celor două armate mijloacele pentru exerciții comune, împărtășirea experienței și o cooperare mai profundă pe flancul estic al NATO. Acest lucru a fost discutat și de viceprim-ministrul polonez Mariusz Blaszczak și Angel Tilvar la 28 martie, la București, în cadrul consultărilor interguvernamentale polono-române.
‘În ceea ce privește trupele terestre, polonezii și românii le echipează și ei cu echipamente foarte asemănătoare. Am comandat HIMARS. Așa au făcut-o și românii, motiv pentru care discutăm despre utilizarea în comun a acestor arme tocmai prin cooperare între forțele noastre armate. Cazul este destul de asemănător în privința Patrioților. Și românii au decis să cumpere Abrams. Și îl vom avea pe Abrams pe echipamentul armatei poloneze deja anul acesta’, a subliniat viceprim-ministrul polonez.
La același eveniment, pe lângă aprofundarea cooperării militare, premierul polonez Mateusz Morawiecki a cerut și dezvoltarea unei noi comunități economice.
Premierul polonez ar stimula cooperarea economică cu România și Ucraina pentru a face mai bine auzită vocea regiunii.
Noua comunitate economică din Europa Centrală și de Est pe care Morawiecki are în vedere nu numai că ar ajuta la reconstrucția și integrarea Ucrainei, dar ar putea echilibra centrul de greutate economic din Europa între Est și Vest”
400.000 de jeepuri și camioane, 14.000 de avioane, 13.000 de tancuri, 8.000 de tractoare, 15.000.000 de bocanci militari, 107.000 tone de bumbac, 4.5 milioane de tone de hrană, arme, muniție, tehnică militară, echipamente de comunicații, radare, medicamente, pături, încălțăminte, îmbrăcăminte și produse petroliere, toate în valoare de 11,3 miliarde de dolari (180 de miliarde la valoarea din 2016). 
Cine este generalul german în retragere care pe data de 18 ianuarie 2023 a acordat un exploziv interviu publicației elvețiene Zeitgeschehen im Fokus”?
Generalul Harald Kujat a fost inspector general al Forțelor Armate Germane și a ocupat cea mai înaltă poziție militară din NATO, în calitate de președinte al Comitetului Militar NATO. De asemenea, prin funcțiile deținute, de președinte al Consiliului NATO-Rusia și al Comisiei NATO-Ucraina, are una dintre cele mai înalte expertize în legătură cu războiul din Ucraina.
Harald Kujat a fost criticat sau cenzurat de presa main-stream din Germania atunci când a încercat să-și exprime opiniile de expert militar NATO.
Presa main-stream este cea aliniată trendului majoritar de opinii sau presa politically correct.
 |
| Harald Kujat este distins cu Legiunea de Merit de către Richard Myers, SUA. |
Conflictul din Ucraina: „Acum ar fi momentul potrivit pentru a relua negocierile întrerupte”
„Livrările de arme înseamnă că războiul va fi prelungit inutil”
Interviu cu generalul A. D. Harald Kujat*
Actualitate în atenție: Apreciați acoperirea Ucrainei în mass-media noastră principală?
general a D Harald Kujat
Războiul din Ucraina nu este doar o luptă militară; este şi un război economic şi informaţional. În acest război informațional, cineva poate deveni un participant la război îmbrățișând informații și argumente pe care nu le poate verifica sau judeca pe propria autoritate. În unele cazuri, motivele morale sau ideologice joacă și ele un rol. Acest lucru este deosebit de problematic în Germania, deoarece cei mai mulți „experți” sunt cei care își spun cuvântul în mass-media care nu au cunoștințe sau experiență în politica sau strategia de securitate și, prin urmare, își exprimă opiniile pe care le obțin din publicațiile altor „experți” cu expertiza comparabila. Evident, acest lucru pune și presiune politică asupra guvernului federal. Dezbaterea despre livrarea anumitor sisteme de arme arată clar intenția multor mass-media de a face politică ei înșiși. S-ar putea ca neliniștea mea cu privire la această evoluție să fie o consecință a mulți ani de serviciu în NATO, inclusiv în calitate de președinte al Consiliului NATO-Rusia și al Comisiei NATO-Ucraina a șefilor de apărare. Mi se pare deosebit de enervant faptul că se acordă atât de puțină atenție intereselor de securitate germane și pericolelor pentru țara noastră ca urmare a escaladării și escaladării războiului. Aceasta arată o lipsă de responsabilitate sau, pentru a folosi un termen de modă veche, o atitudine extrem de nepatriotică. În Statele Unite, unul dintre cei doi actori principali ai acestui conflict, gestionarea războiului din Ucraina este mult mai diferențiată și controversată,
La începutul anului 2022, când situația de la granița cu Ucraina devenea din ce în ce mai critică, ați vorbit cu inspectorul de marine de atunci, generalul adjunct Kai-Achim Schönbach și, într-un anumit sens, l-ați susținut. El a avertizat urgent împotriva unei escalade cu Rusia și a acuzat Occidentul că l-a umilit pe Putin și că ar trebui să se negocieze cu el pe picior de egalitate.
Nu am comentat chestiunea, ci pentru a-l proteja de atacuri necalificate. Totuși, întotdeauna am crezut că acest război trebuie prevenit și că ar fi putut fi prevenit. De asemenea, am făcut o declarație publică în acest sens în decembrie 2021. Și la începutul lunii ianuarie 2022, am publicat propuneri cu privire la modul în care negocierile ar putea obține un rezultat acceptabil pentru toate părțile care ar evita totuși războiul. Din păcate, lucrurile s-au desfășurat altfel. Poate că într-o zi se va pune întrebarea cine a vrut acest război, cine nu a vrut să-l împiedice și cine nu l-a putut preveni.
Cum apreciați evoluția actuală din Ucraina?
Cu cât războiul durează mai mult, cu atât devine mai dificil să ajungi la o pace negociată. Anexarea rusă a patru teritorii ucrainene la 30 septembrie 2022 este un exemplu de dezvoltare care va fi greu de inversat. De aceea, mi s-a părut atât de regretabil că negocierile, care au avut loc la Istanbul în martie, au fost întrerupte după progrese mari și un rezultat total pozitiv pentru Ucraina. În negocierile de la Istanbul, se pare că Rusia a fost de acord să-și retragă forțele armate la nivelul din 23 februarie, înainte de începerea atacului asupra Ucrainei. Acum, retragerea completă este cerută din nou și din nou ca o condiție prealabilă pentru negocieri.
Ce a oferit Ucraina în schimb?
Ucraina s-a angajat să renunțe la calitatea de membru NATO și să nu permită staționarea de trupe străine sau de instalații militare. În schimb, ar trebui să primească garanții de securitate din partea statelor alese. Viitorul teritoriilor ocupate urma să fie rezolvat diplomatic în 15 ani, cu renunțarea explicită la forța militară.
De ce nu a fost tratatul care ar fi salvat zeci de mii de vieți și i-ar fi scutit pe ucraineni de distrugerea țării lor?
Potrivit unor informații sigure, prim-ministrul britanic de la acea vreme, Boris Johnson, a intervenit la Kiev pe 9 aprilie și a împiedicat semnarea. Raționamentul său a fost că Occidentul nu era pregătit pentru încheierea războiului.
Este revoltător ceea ce se joacă, de care cetățeanul credul habar nu are. Negocierile de la Istanbul erau bine cunoscute și că era pe cale să se ajungă la un acord, dar de la o zi la alta nu s-a auzit nimic.
La mijlocul lunii martie, de exemplu, „Financial Times” britanic a raportat despre progresele înregistrate. În unele ziare germane au apărut și rapoarte corespunzătoare. Cu toate acestea, nu a fost raportat motivul pentru care negocierile au eșuat. Când Putin a anunțat mobilizarea parțială pe 21 septembrie, a menționat public pentru prima dată că Ucraina a răspuns pozitiv propunerilor ruse în negocierile de la Istanbul din martie 2022. „Dar”, a spus el la propriu, „o soluție pașnică nu se potrivea Occidentului, așa că de fapt a ordonat Kievului să anuleze toate acordurile”.
Presa noastră tace de fapt despre asta.
Spre deosebire de mass-media americană, de exemplu. „Foreign Affairs” și „Responsible Statecraft”, două reviste cunoscute, au publicat rapoarte foarte informative. Articolul din Afaceri Externe a fost scris de Fiona Hill, un fost angajat senior al Casei Albe din Consiliul Național de Securitate. Este foarte competentă și absolut de încredere. Informații foarte detaliate au fost deja publicate pe 2 mai în pro-guvernamentul „Ukrainska Pravda”.
Mai ai informații despre această monstruozitate?
Se știe că conținutul principal al proiectului de acord se bazează pe o propunere a guvernului ucrainean din 29 martie. Multe mass-media americane raportează acum despre acest lucru. Totuși, am aflat că mass-media germană nu este dispusă să abordeze subiectul chiar dacă au acces la surse.
Într-un articol ei spun: „Lipsa de previziune a politicii de securitate și de judecată strategică în țara noastră este rușinoasă”. Ce vrei sa spui cu asta?
Să luăm ca exemplu starea Bundeswehr. În 2011, a fost realizată o reformă a Bundeswehr, așa-numita realiniere a Bundeswehr. Reorientarea a însemnat îndepărtarea de la mandatul constituțional de apărare națională și de alianță și către misiuni externe. Motivul invocat a fost că nu exista riscul unui atac convențional asupra Germaniei și a aliaților NATO. Dimensiunea și structura forțelor armate, echipamentele, armamentul și pregătirea au fost orientate către misiuni străine. Forțele armate care au capacitatea de a-și apăra țara și alianța pot, de asemenea, să efectueze misiuni de stabilizare, mai ales că guvernul federal și parlamentul pot decide singuri în acest sens în cazuri individuale. În schimb, nu este cazul, deoarece agresorul decide dacă apare cazul apărării naționale și a alianței. Evaluarea situației de atunci a fost oricum greșită. Anularea unilaterală a tratatului ABM de către SUA în 2002 a marcat un punct de cotitură strategic în relațiile cu Rusia. Punctul de cotitură politică a fost summitul NATO de la București din 2008, când președintele american George W. Bush a încercat să invite Ucraina și Georgia să adere la NATO. Când nu a reușit să facă acest lucru, în comunicat a fost inclusă o vagă perspectivă de aderare pentru aceste țări, așa cum este de obicei în astfel de cazuri. promovează o invitație pentru Ucraina și Georgia de a adera la NATO. Când nu a reușit să facă acest lucru, în comunicat a fost inclusă o vagă perspectivă de aderare pentru aceste țări, așa cum este de obicei în astfel de cazuri. promovează o invitație pentru Ucraina și Georgia de a adera la NATO. Când nu a reușit să facă acest lucru, în comunicat a fost inclusă o vagă perspectivă de aderare pentru aceste țări, așa cum este de obicei în astfel de cazuri.
Pe baza acestei evoluții dintre Rusia și SUA, vedeți o legătură cu criza actuală?
Deși riscul unei confruntări între Rusia și NATO este evident pentru toată lumea ca urmare a războiului din Ucraina, Bundeswehr continuă să fie dezarmată, chiar canibalizată, pentru a elibera arme și echipament militar pentru Ucraina. Unii politicieni chiar justifică acest lucru cu argumentul aiurea că libertatea noastră este apărată în Ucraina.
De ce crezi că acesta este un argument fără sens? Toată lumea se ceartă așa, chiar și șeful departamentului de externe elvețian, Ignazio Cassis.
Ucraina luptă pentru libertatea sa, pentru suveranitatea sa și pentru integritatea teritorială a țării. Dar cei doi jucători principali în acest război sunt Rusia și SUA. Ucraina luptă și pentru interesele geopolitice ale SUA. Pentru că scopul lor declarat este să slăbească Rusia din punct de vedere politic, economic și militar într-o asemenea măsură încât să poată apela la rivalul lor geopolitic, singurul capabil să-și pună în pericol supremația ca putere mondială: China. Mai mult, ar fi extrem de imoral să lăsăm Ucraina singură în lupta sa pentru libertatea noastră și să furnizăm doar arme care prelungesc vărsarea de sânge și sporesc distrugerea țării. Nu, acest război nu este despre libertatea noastră. Problemele de bază pentru care războiul a apărut și continuă
Care crezi că este problema principală?
Rusia vrea să împiedice rivalul geopolitic SUA să obțină o superioritate strategică care pune în pericol securitatea Rusiei. Fie prin aderarea Ucrainei la NATO condusă de SUA, fie prin staționarea de trupe americane, prin relocarea infrastructurii militare sau prin manevre comune ale NATO. Desfășurarea sistemelor americane ale sistemului de apărare antirachetă balistică al NATO în Polonia și România este, de asemenea, un ghimpe în partea Rusiei, deoarece Rusia este convinsă că SUA ar putea folosi și aceste instalații de lansare pentru a elimina sistemele strategice intercontinentale rusești și, astfel, a pune în pericol echilibrul nuclear strategic. Acordul de la Minsk II, în care s-a angajat Ucraina să acorde drepturi minorităților populației vorbitoare de rusă din Donbas până la sfârșitul anului 2015 printr-un amendament constituțional cu autonomie mai mare pentru regiune, deoarece acestea sunt standard în Uniunea Europeană. Acum există îndoieli dacă SUA și NATO au fost pregătite să negocieze serios aceste probleme înainte de atacul rusesc asupra Ucrainei.
În cartea sa „Am Abgrund” (2015), Wilfried Scharnagl arată clar că politica occidentală este o provocare de necrezut și că dacă UE și NATO nu își schimbă cursul, ar putea apărea o catastrofă.
Da, trebuie să ții cont de asta. Cu cât războiul durează mai mult, cu atât este mai mare riscul de extindere sau escaladare.
Am avut deja asta în criza rachetelor din Cuba.
A fost o situație similară.
Cum apreciați decizia de a furniza tancuri Marder Ucrainei?
Sistemele de arme au puncte forte și slabe datorită caracteristicilor tehnice și astfel – în funcție de nivelul de pregătire al soldaților și de condițiile cadru operațional respective – o anumită valoare operațională. În lupta cu arme combinate, diferite sisteme de arme lucrează împreună într-un sistem comun de comandă și informații, în care punctele slabe ale unui sistem sunt compensate de punctele forte ale altor sisteme. Cu un nivel scăzut de pregătire a personalului de exploatare sau dacă un sistem de arme nu este utilizat împreună cu alte sisteme în context funcțional și condițiile de operare sunt posibil dificile, valoarea operațională este scăzută. Aceasta înseamnă că există riscul de a fi eliminat prematur sau chiar riscul ca arma să cadă în mâna adversarului. Aceasta este situația actuală în care sistemele moderne de arme occidentale sunt folosite în războiul din Ucraina. În decembrie, Rusia a început un program amplu de evaluare a parametrilor tehnici și operațional-tactici ai armelor occidentale capturate, care are scopul de a crește eficacitatea propriilor operațiuni și eficacitatea armelor.
În plus, există întrebarea fundamentală a relației mijloace-scop. Ce scop ar trebui să servească armele occidentale? Zelensky a schimbat în mod repetat obiectivele strategice ale războiului ucrainean. În prezent, obiectivul Ucrainei este de a recuceri toate teritoriile deținute de Rusia, inclusiv Crimeea. Cancelarul german spune că vom sprijini Ucraina atâta timp cât va fi necesar, inclusiv în urmărirea acestui obiectiv, deși Statele Unite au subliniat între timp că este vorba doar de „recucerirea teritoriului care a fost ocupat de Rusia din 24 februarie 2022. .»
Prin urmare, este necesar să se răspundă la întrebarea dacă mijloacele de livrare de arme occidentale sunt adecvate pentru îndeplinirea scopului urmărit de Ucraina. Această întrebare are o dimensiune calitativă și una cantitativă. Statele Unite nu furnizează alte arme decât cele pentru autoapărare, nicio armă care să permită lupta cu arme combinate și, mai presus de toate, niciuna care ar putea declanșa o escaladare nucleară. Acestea sunt cele trei nr. ale președintelui Biden.
Cum intenționează Ucraina să-și atingă obiectivele militare?
Șeful Statului Major ucrainean, generalul Zalushniy, a declarat recent: „Am nevoie de 300 de tancuri de luptă principale, 600 până la 700 de vehicule blindate de transport de trupe și 500 de obuziere pentru a împinge trupele rusești la pozițiile dinaintea atacului din 24 februarie. Cu toate acestea, cu ceea ce a primit, „operațiunile majore nu sunt posibile”. Cu toate acestea, este îndoielnic dacă forțele armate ucrainene mai au un număr suficient de soldați potriviți pentru a putea folosi aceste sisteme de arme, având în vedere pierderile mari din ultimele luni. În orice caz, mărturia generalului Zalushniy explică și de ce aprovizionarea cu arme din Occident nu permite Ucrainei să-și atingă obiectivele militare, ci doar prelungește războiul. În plus, Rusia ar putea depăși oricând escaladarea vestică cu propria sa.
În discuția germană, aceste conexiuni nu sunt înțelese sau ignorate. Modul în care unii aliați încearcă să îndemne public guvernul federal să livreze tancurile de luptă principale Leopard 2 joacă, de asemenea, un rol aici. Asta nu s-a mai întâmplat până acum în NATO. Arată cât de rău a avut de suferit reputația Germaniei în cadrul alianței ca urmare a slăbirii Bundeswehr-ului și cu ce angajament unii aliați urmăresc scopul de a expune Germania în special Rusiei.
Ce alimentează opinia lui Selsenky că rușii pot fi expulzați din Ucraina?
Posibil, cu sistemele de armament promise la următoarea conferință a donatorilor din 20 ianuarie, forțele armate ucrainene se vor putea apăra ceva mai eficient împotriva ofensivelor rusești care au loc în săptămânile următoare. Cu toate acestea, nu puteți recuceri teritoriile ocupate făcând acest lucru. Potrivit șefului de stat major al SUA, generalul Mark Milley, Ucraina a realizat ceea ce ar putea realiza din punct de vedere militar. Mai mult nu este posibil. De aceea, acum ar trebui începute eforturi diplomatice pentru a ajunge la o pace negociată. Împărtășesc această părere.
Trebuie avut în vedere că forțele ruse se pare că intenționează să apere teritoriul cucerit și să cucerească restul Donbasului pentru a consolida teritoriile pe care le-au anexat. Ei și-au adaptat bine pozițiile defensive la teren și au fost puternic fortificați. Atacurile asupra acestor poziții necesită un efort mare și disponibilitatea de a accepta pierderi semnificative. Retragerea din regiunea Herson a eliberat aproximativ 22.000 de militari capabili de luptă pentru ofensive. În plus, alte unități de luptă sunt mutate în regiune ca întăriri.
Dar atunci care este scopul livrărilor de arme care nu permit atingerea scopului lui Zelenskiy?
Eforturile actuale ale SUA de a-i convinge pe europeni să continue furnizarea de arme ar putea avea de-a face cu această evoluție a situației. Trebuie să faceți distincția între motivele exprimate public și deciziile concrete ale guvernului federal. Ar duce prea departe pentru a intra în întregul spectru al acestei discuții. Cu toate acestea, mi-aș dori ca guvernul federal să primească sfaturi cu adevărat competente în această problemă și – ceea ce este poate și mai important – să fie receptiv și capabil să emită judecăți în conformitate cu importanța acestei întrebări.
Guvernul federal a parcurs deja un drum lung în sprijinirea Ucrainei. Livrările de arme nu fac încă din Germania o parte a conflictului. Dar în legătură cu pregătirea soldaților ucraineni cu privire la aceste arme, sprijinim Ucraina în atingerea obiectivelor sale militare. Prin urmare, în raportul său din 16 martie 2022, serviciul științific al Bundestag-ului german a declarat că zona securizată de non-război a fost astfel părăsită. SUA vor antrena și soldați ucraineni în Germania. În preambulul său, Legea fundamentală conține o poruncă strictă de a menține țara noastră pașnică. Legea fundamentală tolerează sprijinul pentru o parte în conflict doar dacă acest lucru este potrivit pentru a permite o soluție pașnică. Prin urmare, Guvernul Federal este obligat să explice populaţiei germane în ce limite şi cu ce scop are loc susţinerea Ucrainei. În sfârșit, guvernului ucrainean ar trebui să i se arate și limitele sprijinului. În urmă cu ceva timp, chiar și președintele Biden a declarat într-un articol dedicat că SUA vor continua să sprijine militar Ucraina, dar și eforturile acesteia de a obține o pace negociată în acest conflict.
Armata ucraineană îi atacă pe ruși de săptămâni întregi – fără succes. Cu toate acestea, Selensky vorbește despre recucerire. Este aceasta propagandă sau există o posibilitate reală?
Nu, forțele armate ucrainene sunt incapabile să facă asta, potrivit atât șefilor de stat major americani, cât și ucraineni. Ambele facțiuni în război sunt în prezent din nou într-un impas, exacerbat de restricțiile sezoniere. Deci acum ar fi momentul potrivit pentru a relua negocierile întrerupte. Transporturile de arme înseamnă contrariul, ceea ce înseamnă că războiul va fi prelungit inutil, cu mai multe victime de ambele părți și distrugerea continuă a țării. Dar și cu rezultatul că suntem atrași și mai adânc în acest război. Chiar și secretarul general al NATO a avertizat recent împotriva escaladării luptelor într-un război între NATO și Rusia.
Ei spun că avem din nou un „impas”. Ce vrei sa spui cu asta?
Un punct de plecare pozitiv pentru o soluție negociată a apărut la sfârșitul lunii martie a anului trecut, de exemplu, când rușii au decis să se oprească înainte de Kiev și să se concentreze asupra estului și a Donbasului. Asta a făcut posibile negocierile de la Istanbul. O situație similară a apărut în septembrie, înainte ca Rusia să efectueze mobilizarea parțială. Oportunitățile apărute în acel moment nu au fost folosite. Acum ar fi timpul să negociem din nou și nici nu folosim această oportunitate, ci facem invers: trimitem arme și escaladăm. Acesta este, de asemenea, un aspect care relevă lipsa de previziune a politicii de securitate și de judecată strategică.
În textul dumneavoastră, ați mai menționat că ministrul rus al apărării, Șoigu, și-a semnalat disponibilitatea pentru negocieri…
… asta a facut si Putin. Putin s-a oferit în mod explicit să reia negocierile pe 30 septembrie, când a declarat încă două regiuni drept teritoriu rus. A făcut asta de mai multe ori între timp. Acum, totuși, adevărul este că Shoigu nu l-a condiționat, dar Putin a cam ridicat ștacheta spunând că suntem gata să negociem, dar, desigur, asta presupune că cealaltă parte anexează zonele pe care le anexăm. , recunoaște. Aceasta arată că pozițiile ambelor părți se întăresc cu cât războiul durează mai mult. Zelensky a spus că va negocia doar după ce rușii s-au retras complet din Ucraina. Acest lucru face o soluție din ce în ce mai dificilă, dar nu este încă imposibilă.
Aș dori să menționez încă un eveniment. Într-un interviu, doamna Merkel…
… da, ceea ce spune ea este clar. Ea a negociat doar acordul Minsk II pentru a cumpăra timp Ucrainei. Și Ucraina a folosit acest lucru pentru a-și construi forțele militare. Fostul președinte francez Hollande a confirmat acest lucru.
Petro Poroșenko, fostul președinte al Ucrainei, a spus același lucru.
Rusia numește asta în mod înțeles o înșelătorie. Și Merkel confirmă că Rusia a fost înșelată în mod deliberat. Puteți evalua asta oricum doriți, dar este o încălcare flagrantă a încrederii și o problemă de predictibilitate politică. Ceea ce nu se poate nega, însă, este că refuzul guvernului ucrainean – conștient de această înșelăciune intenționată – de a pune în aplicare acordul cu doar câteva zile înainte de începerea războiului a fost unul dintre declanșatorii războiului. În rezoluția ONU, guvernul federal s-a angajat să pună în aplicare „întregul pachet” de măsuri convenite. În plus, cancelarul și ceilalți participanți în formatul Normandia au semnat o declarație privind rezoluția în care s-a angajat din nou în mod expres să pună în aplicare acordurile de la Minsk.
Nu este și asta o încălcare a dreptului internațional?
Da, aceasta este o încălcare a dreptului internațional, este clar. Pagubele sunt imense. Trebuie să vă imaginați situația de astăzi. Oamenii care au vrut și vor încă să intre în război au luat de la început poziția că nu poți negocia cu Putin. Oricum nu tine acordurile. Acum se dovedește că noi suntem cei care încălcăm acordurile internaționale.
Din câte știu, rușii își onorează contractele, chiar și în timpul războiului actual, Rusia a continuat să furnizeze gaze. Dar doamna Baerbock a anunțat plin de corp: „Nu mai vrem gaz rusesc!” Drept urmare, Rusia a stropit mulțimea. Nu așa a fost?
Da, am spus că nu mai vrem gaz rusesc. Toate consecințele, criza energetică, recesiunea economică etc. sunt rezultatul unei decizii a guvernului federal și nu o decizie a guvernului rus.
Dar dacă auzi sau vezi știrile – tot aici, în Elveția – atunci există criza energetică din cauza deciziei lui Putin de a intra în război împotriva Ucrainei.
În trecut, au existat două dificultăți de aprovizionare cu gaze cauzate de Ucraina. Ar trebui să fii sincer în privința asta. Rusia ar continua să livreze, dar nu mai dorim nimic de acolo pentru că a atacat Ucraina. Atunci apare întrebarea: cine a aruncat de fapt în aer North Stream II?
Ai o părere despre explozie?
Nu, ar fi pure speculații. Există dovezi circumstanțiale, așa cum se întâmplă atât de des, dar nicio dovadă. Cel puțin niciuna care a devenit cunoscută publicului. Dar poți fi absolut sigur: soarele o va aduce la lumină.
Care este experiența dumneavoastră în negocierile cu Rusia?
Am purtat multe negocieri cu Rusia, de ex. B. despre contribuția Rusiei la misiunea din Kosovo a NATO. Statele Unite ne-au cerut să facem asta pentru că nu au putut ajunge la nicio concluzie cu Rusia. În cele din urmă, Rusia a fost dispusă să-și subordoneze trupele unui comandant NATO german. În anii 1990 a existat o coordonare politică strânsă și o cooperare militară între NATO și Rusia, reglementată de Tratatul de bază NATO-Rusia din 1997. Rușii sunt parteneri duri de negociere, dar dacă ajungi la un rezultat comun, atunci asta este și este valabil.
Care a fost rezultatul?
Rușii doreau un fel de drept de codecizie în negocierile privind tratatul de bază. Asta nu a fost posibil. Cu toate acestea, am găsit o modalitate de a găsi soluții comune în cazurile în care interesele de securitate ale unei părți sau celeilalte sunt afectate. Din păcate, după războiul din Georgia, NATO a suspendat în mare măsură cooperarea. Precedenta războiului din Ucraina a arătat, de asemenea, că aranjamentele luate pentru a rezolva crizele și conflictele atunci când relațiile sunt bune sunt valoroase atunci când apar tensiuni. Din păcate, nu ai înțeles asta.
General Kujat, mulțumesc pentru interviu.
Interviu Thomas Kaiser