Lipsit de
energie se așeză pe-o piatră, cu picioarele direct în râul care curgea
prea repede. Încălțările i se udară, dar el nu părea să simtă. O
ciocănitoare-i strecura, în liniștea aceea cu care nu mai era obișnuit
și unde timpul părea comprimat într-o eternitate, puțină vervă. Unu-doi,
doi-unu-unu, doi-doi, când mai treceti pe la noi?
Sursa: ActiveNews