Schengen sau RoExit, tertium non datur!
De 15 ani, slugi. Asta au fost guvernările României. Slugi obediente ale unui „vest civilizat” care ne-a vândut scump iluzia libertății, visul democrației și speranța prosperității contra tuturor avuțiilor noastre. Care ne-au lăsat să credem că dacă le dăm tot ce avem vom putea să fim tratați ca membri egali ai unei familii nobile, dar din ce în ce mai degenerată.
Ce le-au cerut și nu le-au dat guvernatorii noștri? Au vrut să fie demolată industria? Au demolat-o. Au vrut băncile? Le-au dat. Au vrut resursele și companiile de distribuție? Le-au dat și pe alea, moca! Le-au cerut justiția? Le-au pus-o la picioare. Le-au cerut și Constituția… și pe aia au desființat-o!
Dar știți toate astea la fel de bine ca și mine… și știți și ce am primit noi, cetățenii: dreptul de a fi servitorii lor prin occident, privilegiul de a cumpăra în țară scump produse proaste făcute tot de ei, salarii de sclavi la prețuri de regi, acceptarea unor servicii secrete supuse lor care ne controlează și ne dezbină, sminteala mizeră a multi-sexualismului-liber-schimbabil, Lock-downuri, vaccinări obligatorii, alegeri în care orice votezi iese tot ce vor ei…
Acum, după 15 ani de umilințe, ni se va arăta încă odată unde ne e locul rezervat de ei: la marginea lumii lor „civilizate”. Și asta ni se va arăta prin refuzul accesului în Schengen!
Căci Schengenul nu trebuie privit ca ce a ajuns să fie: o umbră palidă a stâlpului UE care era libera circulație a persoanelor și mărfurilor, rămas doar prilej și oportunitate a liberei treceri a migranților dintr-o țară în alta…
Nu! În relația cu UE, România și românii trebuie să abordeze Schengenul ca un drept inalienabil, ca un drept câștigat și refuzat în mod abuziv. Un drept de care dacă suntem lipsiți ne liberează de toate obligațiile ce ne survin ca membri (de mâna a doua) a „familiei europene”.
Umilința nu poate fi justificată!
Umilința nu poate fi acceptată!
Umilința nu mai poate fi îndurată!
Nu venind de la cei care ne-au luat tot și care nu ne lasă nici măcar să trecem liberi și demni granița când mergem să le ștergem bătrânii lor la cur, nu lasă să treacă repede granița nici măcar tirurile în care sunt încărcate pădurile noastre tăiate tot de ei în drum spre fabricile lor.
De aceea, dacă tot vor să avem granițe și control la vamă, măcar să fie pe bune! Hai să acceptăm că nu suntem destul de buni pentru „nobila familie” care nu ne vrea… și să plecăm! Și să luăm înapoi ce e al nostru… și să zicem fără green-deal, și fără trans-meta-para-genderism, și fără corectitudine politică, și fără trans-umanism… să rămânem noi așa înapoiați și retrograzi cu ne consideră ei. Dar mult mai bogați după ce ne vom fi luat toate înapoi.
8 decembrie, momentul în care ni se va spune „NU ACUM în Schengen”, trebuie să devină momentul în care vom renunța să ne mai mințim și să acceptăm să fim umiliți, momentul în care vom dezbrăca statutul de cetățean de rang secund în Europa.
Căci dacă pe 8 Decembrie nu ni se va da ce merităm și avem dreptul să avem – statutul de membru Schengen, România va trebui să-și ia singură ce i se cuvine: demnitatea! Măcar atât.
Iar în acest caz, singurul gest de demnitate va fi… RoExit!
Cum tot un gest de demnitate va fi și boicotarea și chiar sabotarea intereselor Austriece în România ca răspuns legitim față de o agresiune nejustificată venită din partea unui stat care s-a bucurat 15 ani de statutul informal de suzeran economic al României. De aceea de pe 8 Decembrie firmele austriece vor trebui să fie tratate ca unități ale unui agresor, ale unei forțe de ocupație pe care avem obligația, nu doar dreptul, de a le neutraliza. Țineți minte! OMV-Petrom. BCR-Erste Bank. Holzindustrie Schweighofer. Raiffeisen Bank. Immofinanz. Porr Construct. Lista nu se oprește însă aici.
Am fost prea dur, prea radical în cele spuse mai sus?
Poate… dar nu mai pot îndura umilința! Nu în țara mea! Nu pe banii mei!
De aceea revin și spun:
Schengen sau RoExit, tertium non datur!
Dan MV Chitic – Telegram