Acestea au fost reunite sub comanda Flotei Nordice a Rusiei, forţa navală situată cel mai adânc în regiunea arctică – staţionată în peninsula Kola, în apropiere de oraşul Murmansk, Flota Nordică se află la circa 1300 de kilometri sud de Nagurskoie.
Noua bază aeriană va avea propria sa flotă de bombardiere Su-34 şi este concepută să împlinească ambiţiile Rusiei în materie de exploatare a resurselor energetice într-o regiune unde prezenţa Washingtonului este firavă. Nagurskoie se află la sub o oră distanţă aeriană de baza nordică americană de la Thule, Groenlanda.
Pe măsură ce gheaţa polară se retrage şi depozitele de petrol şi gaz devin tot mai accesibile, alături de deschiderea unor noi rute pe mare, Moscova caută să profite de avantajele sale pe un nou câmp de bătaie geopolitic unde evoluează tot mai strâns atât Beijingul, cât şi Washingtonul.
Într-o regiune marcată de dispute teritoriale şi sancţiuni, Rusia lui Putin a considerat indispensabilă o forţă navală care să forţeze limitele controlului său asupra resurselor energetice. Având în vedere dificultăţile de exploatare a câmpurilor petroliere din vestul Siberiei, Moscova se îndreaptă acum către depozitele din nordul arctic pentru aprovizionarea cu hidrocarburi.
Flota nordică anunţa în 2019 descoperirea a cinci noi insule în Marea Kara – unde Rusia face exploatări petroliere – reclamând dreptul Rusiei asupra acestora.
Marina Rusiei a renovat mai multe piste aeriene de-a lungul coastei nordice pe care le-a dotat cu sisteme antirachetă S-400 şi radare sofisticate astfel încât să ţină departe potenţiale înaintări ale NATO în regiune. În Golful Kola din Marea Barents, nordul Peninsulei Kola, Rusia a adus submarine nucleare dintr-o clasă nouă. În plus, Marina rusă are noi spărgătoare de gheaţă, înarmate probabil cu rachete de croazieră, ce vor putea traversa rapid apele Oceanului Arctic.
„Competitorii pentru puncte de acces la resursele din Oceanul Arctic şi rutele de tranzit se înmulţesc. În virtutea măsurilor de apărare, Flota Nordică este pregătită să facă faţă cu succes provocărilor şi ameninţărilor la adresa Rusiei în zona arctică”, spunea în aprilie ministrul rus al apărării Serghei Şoigu.
Şoigu preciza că forţele armate ale Rusiei au lansat expediţii ştiinţifice în căutarea unor dovezi geologice care să legitimeze pretenţiile Rusiei asupra unor teritorii submarine bogate în petrol şi gaze, dar şi metale rare, dincolo de zona economică de 200 de mile nautice – teritorii disputate cu Danemarca şi Canada şi asupra cărora ONU nu s-a pronunţat, solicitând explorări suplimentare.
Printre ele se numără dorsala Lomonosov, un lanţ muntos subteran cu o lungime de 1800 de kilometri ce se întinde între insulele Noua Siberie şi Groenlanda, despărţind oceanul în bazinele Eurasian şi Amerasian.
„Este clar că Rusia priveşte aceste depozite drept infrastructură vitală pentru siguranţa naţională”, spune generalul în rezervă Charles Jacoby, fost comandant al Comandamentului american nordic.
SUA şi-au revizuit strategia în regiunea arctică plănuind să staţioneze un număr mai mare de avioane de luptă de generaţia a 5-a, ca parte a eforturilor de a depăşi sistemele antiaeriene ruse. Fostul preşedinte Donald Trump a comandat formarea unei flote de spărgătoare de gheaţă până în 2029.
Pe măsură ce temperaturile cresc şi topesc gheaţa din Arctic, se deschid noi ape navigabile (pasajul din nord-est), sporind cu precădere tensiunile dintre SUA şi Rusia. Apoi, China are interese comerciale tot mai mari în regiune.
În orice caz, SUA – care după Războiul Rece s-au orientat spre alte zone strategice – fac eforturi să prindă din urmă Rusia, care din 2010 încoace a investit miliarde de dolari în consolidarea armatei. În ultimul an, Flota Nordică s-a dotat cu cinci submarine Yasen-M cu propulsie nucleară, înarmate cu rachete de croazieră, potrivit Ministerului rus al Apărării. Acestea întăresc capabilităţile avioanelor de vânătoare în măsura în care furnizează imagini detaliate ale subsolurilor marine nord-atlantice şi arctice.
Pentru Rusia managementul apelor tot mai populate ale Arcticului este o prioritate de securitate naţională, de aceea s-a dotat cu spărgătoare de gheaţă militare şi bombardiere Su-34 care să vegheze asupra noii rute de transport.
În viziunea Moscovei, Ruta Mării de Nord, de la Murmansk la Strâmtoarea Bering, în apropiere de Alaska, urmează să asigure transportul produselor provenite din viitoarele exploatări petroliere şi gazifere către cumpărători, scurtând la aproape jumătate drumul între Asia şi Europa. Mai mult de 1.000 de nave încărcate cu gaz lichefiat sau mărfuri au străbătut aceste ape în ultimul an, cu 25% mai multe decât anul anterior.
Lăudându-se cu un spărgător de gheaţă masiv de peste 173 de metri lungime ce poate sparge un bloc de gheaţă de aproape trei metri grosime, Vladimir Putin a transmis că ruta se află în apele teritoriale ale Rusiei, ceea ce îi dă dreptul să reglementeze navigarea lor prin forţă, dacă este necesar..
China s-a implicat în infrastructura de exploatare din regiunea arctică, investind miliarde de dolari în proiecte de dezvoltare, sperând astfel să beneficieze de acestă rută ca alternativă la Marea Chinei de Sud. Îngrijorat de faptul că China i-ar putea confisca iniţiativele, Kremlinul nu vrea să o lase se instaleze prea adânc în regiune. De altfel i-a retezat planurile de construire a unui port la Arhanghelsk. Totuşi, Beijingul plănuieşte să aibă propriul său spărgător de gheaţă cu propulsie nucleară pe Ruta Mării Nordului.
„Rusia va încerca să păstreze balanţa, ţinându-i alături pe chinezi fără a sacrifica drepturile şi suveranitatea sa asupra teritoriilor din Arctic. Speranţa de a obţine acea stabilitate stă în Marina lor, superioară celei a Beijingului”, e de părere Vasili Kaşin, expert în relaţiile dintre China şi Rusia.
Read More
Reflectorul de Sud