Știm cu toții că libertățile noastre depind, într-un fel sau altul, și de cei pe care, în fiecare an, îi vedem defilând în fața noastră cu demnitatea și cu tăria pe care sunt convins că le-ar arăta la nevoie în fața oricărei amenințări la adresa țării. Uneori, într-un anumit fel, cred că depind, totuși, și de noi. De cum ne așternem, după cum sună vorba populară.
Dar, dincolo de asta, toți românii sărbătoresc de 1 Decembrie cu multă bucurie, chiar dacă nu toți la fel: unii cu mici, alții cu fasole, unii cu stegulețe în mâini, alții la paradă, entuziaști, alături de copii, la vederea uniformelor și a armamentului din dotare. Unii știu că cei pe care îi văd, o mică parte a forțelor armate, și-ar da viața să-i apere, alții sunt doar bucuroși la vederea lor, fără a se gândi neapărat la război. Unii conștientizează semnificația acestei zile, trăind momentul și rememorând evenimentele de acum 104 ani, alții poate doar se bucură că e zi liberă, trăind momentul cu gândul la distracție.
Toți suntem diferiți, cel puțin prin natura umană. Ne deosebim prin filosofie, gusturi, idei, gânduri, simpatii, dorințe și năzuințe. Dar, îmi place să cred, suntem toți la fel prin „cuget și simțiri”, cum spunea poetul Andrei Bârseanu acum mai bine de un secol. Adică uniți. Pentru că despre unire este vorba. Și în 1848, și în 1859, și la 1877, și la 1918 despre unire a fost vorba. Ori de câte ori au existat vremuri de restriște, poporul român a fost unit. Și, chiar dacă le-a traversat cu suferință și cu pierderi – umane, spirituale și materiale – a rămas unit.
Chiar și în zilele noastre, traversăm o perioadă foarte dificilă. Aprigă, poate, pentru unii. Dramatică pentru alții. Și, probabil, din nefericire, se prelungește. Pentru că avem criză după criză, o recesiune amenințătoare și război la frontiere. Poate fi și mai rău, dar e de ajuns.
Datoria clasei politice, a guvernanților, în ciuda antagonismului, a opoziției în doctrine, crezuri și idei, este să găsească soluții. Comune, pentru toți românii, nu doar pentru unii. Dacă nu cele mai bune, măcar suficient de eficiente încât poporul să traverseze cât mai ușor și cu cât mai puține pierderi momentele neprielnice.
Pentru că, iată, în continuarea ideii de la început, suferința, durerile, grelele încercări sau pierderile nu sunt întotdeauna provocate doar de arme, de gloanțe, bombe sau șenile. Depinde de noi toți să rămânem uniți. Și sunt sigur că vom reuși să ieșim victorioși din acest impas. Așa cum românii au știut s-o facă dintotdeauna.
La mulți ani, România! La mulți ani, români!