După un an greu, în care au abundat probleme, neajunsuri, eșecuri, întrebări cu răspunsuri adeseori negative este mai mult decât indicat să ne facem ordine în gândire. Acest fapt se impune cu prioritate, poate mai mult decât oricând. Trebuie aruncate peste bordul spiritual stările emoționale apăsătoare, încărcate de griji, incertitudinile, pesimismul, temerile.
A fi fericit este o aspirație prioritară
Stă la îndemâna oricui este dispus să purceadă la un nou început, lăsând trecutului, uitării, toate situațiile și trăirile ce au însemnat un lest în „nacela” sufletească. Trebuie să gândești liber pentru a fi fericit. Sugestiile unui specialist pot fi un ghid cât de poate de potrivit întru deschiderea ferestrelor, pentru pătrundrea aerului proaspăt al bucuriei de a trăi.
Ar fi suficient să imităm oamenii fericiți pentru a deveni ca ei. Asta afirmă toti promotorii stării de bine. În teorie, aceste afirmații sunt adevărate. În practică, lucrurile se complică. Fericirea are secrete? Ipoteza este puțin probabilă întrucât tema este abordată continuu, prin noi lucrări sau publicații care ne explică cum să o prindem în mrejele noastre sau, dimpotrivă, ne avertizează că această căutare are tot ce înseamnă o vânare de vânt.
În oceanul cărților, două surse fac referire la acest sensibil subiect. Primul este un studiu pe care doi cercetători în psihologie, Shigehiro Oishi și Edward Diener, un partener de cercetare al părintelui psihologiei pozitive, Martin Seligman, l-au efectuat în 2007 pe tema căutării fericirii. În total, au fost intervievate 10.000 de persoane din 48 de țări.
Concluzie: a fi fericit este o aspirație prioritară, foarte departe de a găsi bogăția și paradisul.
A doua sursă este o sinteză a tuturor cercetărilor și studiilor care se ocupă de psihologia pozitivă. De patru ani, această colecție de „lucruri pe care le fac oamenii fericiți” circulă în toată lumea, până la punctul în care a devenit o adevărată biblie apocrifă a bucuriei perpetue.
Dintre sfaturile sub formă de afirmații pe care le conține, am reținut șapte, fundamentale, pe care am ales să le livrăm reflecției critice a psihanalistului Jean -Michel Hirt.
Cum să gândești pentru a fi fericit în 2022
Ce spun studiile despre cum să te înconjori de oameni fericiți. Bucuria este contagioasă. Cei din jurul oamenilor fericiți au mai multe șanse să se „molipsească”.
Comentariul lui Jean-Michel Hirt
Psihanalist, profesor al Universității din Paris, specialist în psihologie clinică interculturală spune:
„Există ceva de ordinea evidentului în această observație. De parcă am spune că starea noastră de spirit este mai bună într-o zi frumoasă și însorită de vară, când suntem într-o companie veselă. Dar este suficient un sentiment plăcut pentru a te face fericit? Nimic nu este mai puțin sigur.
Putem experimenta un sentiment de bunăstare, să ne simțim fericiți, în timp ce suntem alături de oameni care nu aceeași dispozitie. Sau prin a ne găsi într-o situație complicată, care totuși ne aduce plăcere pentru că ne este apelată inteligența și ne sunt mobilizate resursele. „A prelua conducerea”, adică a gândi, poate genera multă satisfacție.
Fericirea relațiilor nu stă în calmul total, absența tensiunii, a conflictului sau a complexității. Unii consideră că este benefic să fie înconjurați de rude care care sunt copleșite de probleme. Aceiași oameni se simt inconfortabil să se asocieze cu așa-zișii oameni „fericiți”.
De fapt, cum să procedăm
Este bine ca fiecare să perceapă cu atenție ceea ce simte (emoții, senzații) atunci când se află în relații cu ceilalți. Corpul trimite semnale care ne spun despre efectul pe care o anumită legătură îl are asupra noastră. Dar, nimic nu se joacă în bloc, sau într-o clipă.
Pe durată trebuie să judecăm. E nevoie să ținem cont de ambivalența sentimentelor și emoțiilor, ale noastre și ale celuilalt, dar și de circumstanțele care animă relația.
Oamenii fericiți cultivă rezistența
Studiile spun că oamenii fericiți știu și pot să-și revină fără a se lăsa cuprinși de depresie.
Reziliența rămâne un fenomen foarte misterios. Capacitatea de a te ridica este legată de ceva din copilărie, stă în resursele primare și inconștiente pe care adulții le-au putut conserva din acei ani.
De fapt, „cultivarea rezilienței” este o expresie. Pentru a o cultiva, ar trebui să-i cunoști exact ingredientele. Nu suntem doar animați de impulsurile vieții. Există și pulsuri neplăcute, uneori funebre, care lucrează în tăcere în fiecare dintre noi.
Reziliența este jucată între aceste două regimuri de propulsie. Cine le poate cuantifica? Cine poate prezice cum se va desfășura și se va termina acest duel? Cineva.
Evidențe între stări
În primul rând, realizați că există forțe în noi care ne trag în jos și că altele sunt ca o chemare către aer, către lumină. Încurajând secundele, având grijă de ele, poate ne putem recupera mai ușor după o încercare a vieții.
Greșeala ar fi să încercăm să ne ridicăm foarte repede fără să ne întrebăm ce ne-a făcut să cădem. Știm astăzi că depresia este și o perioadă de reorganizare psihică, de cercetare interioară, și că acest timp de retragere favorizează posibilitatea de o continuare altfel a drumului.
Cum se acționează pentru a fi fericiți
Oamenii fericiți nu se așteaptă la fericire. Ei sunt activi în căutarea și experimentarea a ceea ce le poate crește starea ideală de înțelepciune. Găsim în această formulare voluntarismul cuceritor al culturii americane.
Totul depinde de ceea ce înțelegem prin „a fi activ” în această căutare: este vorba de a aplica cele mai bine vândute rețete despre fericire sau de a deschide un spațiu de auto-interesare pentru a afla ce se întâmplă.
Trebuie aleasă a doua opțiune: să ne întrebăm cum ne-am putea simți mai fericiți. Aceasta poate trece prin identificarea frânele noastre interne și a obstacolelor externe, apoi prin ascultarea atentă a modului în care ne este exprimată dorința.
În orice caz, încercarea de a fi fericit se rezumă întotdeauna la dezvoltarea unei forme de grijă și tandrețe pentru sine care apoi se extinde și asupra celorlalți.
Oamenii fericiți sunt altruiști
Toți oamenii fericiți își petrec o parte din timp făcând voluntariat, ascultând, observând, ajutându-i pe cei nevoiași. A dărui aduce plăcere de sine. Poate fi un fel de satisfacția narcisistă. Îmbunătățește și întărește stima de sine și, de asemenea, hrănește aspirațiile noastre ideale.
Altruismul este un progres cultural, o cucerire care este legată de felul în care ne tratăm. Pentru a dărui și pentru a nu-l folosi pe celălalt pentru a ne umple doar lacunele, este totuși necesar să ne putem iubi suficient, iar aceasta nu este o dispoziție prezentă întotdeauna. Este întreaga limită a ordinului „Fă bine pentru a fi fericit”.
Altruismul nu este opusul egoismului sănătos, care este o condiție prealabilă prin aceea că presupune luarea în considerare a sinelui în fața celuilalt.
A avea grijă de tine ascultându-ți nevoile, lipsurile și așteptările, apoi încercând să le îndeplinești pe măsura ta și într-un mod personal dă posibilitatea de a practica un altruism respectuos cu celălalt și benefic pentru sine.
Unui „donator” frustrat sau care are o imagine rea despre el îi va fi greu să-l omenească pe cel căruia îi dăruiește și să găsească satisfacție în dar. Deschiderea față de ceilalți este plină de satisfacții pentru ambele părți atunci când te deschizi pentru tine însuți.
Oameni care văd, de fapt, partea bună a fericirii sunt cei optimiști
Optimismul este o condiție sine qua non pentru fericire. Spre deosebire de pesimiști, ei cred că după ploaie vine vreme bună. Și au încredere în resursele lor pentru a face lucrurile să funcționeze în favoarea lor.
Nu se pune problema de a nega beneficiile optimismului. Dar este important de precizat că această stare de spirit depinde în mare măsură de trecutul și experiența trăită a fiecăruia. Evenimentele dificile și precoce, o familie neliniștită, neiubitoare sau prea tăcută nu sunt elemente care predispun la optimism, chiar dacă aceste elemente nu înseamnă pesimism.
Totul depinde de modul în care fiecare se ocupă de povestea sa și de propriile convingeri. Cert este că în acest domeniu voința este în afara jocului.
Numai o lucrare asupra sinelui poate face posibilă schimbarea dispoziției interioare. A-ți revizui convingerile și a nu mai fi prins într-o viziune negativă despre sine, despre ceilalți și despre viață este un atu.
Faptul presupune căutarea unor evenimente, imagini legate de copilărie care au contribuit la o viziune pesimistă și anxioasă asupra vieții. De asemenea, poate fi util să ne amintim provocările depășite și succesele obținute. Ajută să nu te simți neputincios în fața dificultăților.
Oamenii fericiți știu să se deconecteze
Oamenii fericiți luptă pentru a nu fi copleșiți de stres sau de semeni. Deconectarea nu înseamnă întreruperea curentului pentru a evita scurtcircuitul, ci mai degrabă punerea lui în stand by. A-ți acorda acest repaus este o formă de îngrijire de sine care hrănește un sentiment benefic.
Întoarcere la tine însuți se poate face în moduri diferite. Prin meditație, reverie, practicarea unei arte, prin ascultarea senzațiilor corporale, emoțiilor, gândurilor. Principalul lucru nu este să alergi mult după vacanțe sau distracție, ci să-ți oferi în mod regulat oportunitatea de a-ți locui pe deplin ființa, nu de a trăi în afara ta prea mult timp.
Fericiții sunt deschiși, de fapt, către spiritualitate
Rugăciunea, meditația, ritualurilor spirituale sunt practici care au efecte pozitive asupra sănătății mintale. Valorile conținute în religie contribuie la sentimentul de fericire. A lua în considerare doar dimensiunea materială a existenței nu conduce lesne la fericire. Banii și confortul sunt mijloace, nu scopuri.
Reducerea spiritualității la credințe și practici religioase este puțin simplistă. Acestea pot fi utile atenuării anxietății și pentru a evita un proces de eliberare personală care să permită explorarea psihicului și a istoriei sale.
Nu înseamnă a nega beneficiile rugăciunii sau meditației, deoarece pot înlocui medicamentele. Prin spiritualitate putem înțelege și deschiderea către dimensiunea cea mai largă a minții, adică spre ființă în toată complexitatea ei. Ea se realizează prin vorbire.
Ascultându-te pe tine însuți și apoi pe celălalt, fiind atent la poezia cuvintelor, fără a te opri asupra sensului. Ascultă ceea ce vine de la sine în termeni de dorință, ideal, singularitate. Să vedem zâmbind, să simțim în noi spectacolul naturii, o operă de artă, o lectură.
Ceea ce ne permite să ieșim din „temnițele” noastre, să trecem de la o inteligență funcțională la una a întregii ființe.
O expansiune de sine este determinanta constitutivă a fericirii de a fi. (surse:franceculture.fr, m.imdb.com)
Reflectorul de Sud