Discursul președintelui Rusiei, Vladimir Putin, la ceremonia din Sala Sf.Gheorghe a Marelui Palat din Kremlin în cadrul căreia au fost semnate acordurile privind primirea în componența Federației Ruse a Republicilor Populare Donețk și Lugansk și a regiunilor Zaporojie și Herson.
Stimați cetățeni ai Rusiei, cetățeni ai Republicilor Populare Donețk și Lugansk, locuitori ai regiunilor Zaporojie și Herson, deputați ai Dumei de Stat, senatori ai Federației Ruse!
După cum știți, în Republicile Populare Donețk și Lungansk, în regiunile Zaporojie și Herson au avut loc referendumuri. Au fost calculate rezultalele, care sunt cunoscute. Oamenii au făcut o alegere, o alegere fără echivoc. Astăzi, semnăm acordurile de primire în componența Rusiei a Republicii Populare Donețk, a Republicii Populare Lugansk, a regiunii Zaporojie și a regiunii Herson. Sunt convins că Adunarea Federală va susține legile constituționale privind intrarea și formarea în Rusia a patru noi regiuni, a patru noi entități teritoriale ale Federației Ruse, pentru că aceasta este voința a milioane de oameni.
Și, desigur, este dreptul lor, dreptul lor inalienabil, consfințit în primul articol al Cartei ONU, unde se vorbește în mod explicit despre egalitatea în drepturi și autodeterminarea popoarelor. Repet: este un drept inalienabil al oamenilor, bazat pe unitatea lor istorică, în numele căreia au învins generațiile strămoșilor noștri, cei care, de la izvoarele Rusiei Vechi au construit și apărat Rusia de-a lungul secolelor. Aici, în Novorussia, au luptat Rumianțev, Suvorov și Ușakov, au întemeiat orașe noi Ekaterina a II-a și Potiomkin. Aici au rezistat până la moarte bunicii și străbunicii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Întotdeauna ne vom aminti de eroii ”primăverii ruse”, de cei care, în 2014, nu au acceptat lovitura de stat neonazistă din Ucraina, de cei care și-au dat viața pentru dreptul de a vorbi în limba maternă, de a-și păstra cultura, tradițiile, credința, pentru dreptul de a trăi. Este vorba despre luptătorii Donbassului, martirii ”Hatînului din Odessa”, victimele inumanelor atacuri teroriste puse la cale de regimul de la Kiev. Este vorba despre voluntari și miliții, despre locuitori pașnici, copii, femei, bătrâni, ruși, ucraineni, oameni de cele mai diferite naționalități. Este vorba despre liderul adevărat al Donețkului, Aleksandr Zaharcenko, despre comandanții de război Arsen Pavlov și Vladimir Joga, Olga Kociur și Aleksei Mozgovoi, procurorul Republicii Lugansk, Serghei Gorenko. Este vorba despre parașutistul Nurmagomed Gadjimagomedov și despre toți soldații și ofițerii care au luptat cu curaj și au căzut în timpul operațiunii militare speciale. Ei sunt eroii. Eroii Măreței Rusii. Vă rog să păstrăm un moment de reculegere în memoria lor.
30 septembrie 2022. Ceremonia din Sala Sf.Gheorghe a Marelui Palat din Kremlin/ Foto: TASS
Mulțumesc.
În spatele alegerii făcute de milioanele de locuitori din Republicile Populare Donețk și Lugansk, din regiunile Zaporojie și Herson se află soarta noastră comună și o istorie de mii de ani. Această legătură spirituală a fost transmisă de oameni copiilor și nepoților lor. În pofida tuturor încercărilor la care au fost supuși, ei au purtat în suflet, peste ani, dragostea pentru Rusia. Un sentiment pe care nimeni nu-l poate distruge. Iată de ce și generațiile mai în vârstă, dar și tinerii, cei care s-au născut după tragedia destrămării Uniunii Sovietie, au votat pentru unitatea noastră, pentru viitorul nostru comun.
În 1991, în Belovejskaia Pușcia, fără să întrebe care este voința cetățenilor de rând, reprezentanții elitelor de partid de atunci au luat hotărârea de destrămare a URSS, astfel că, peste noapte, oamenii s-au trezit rupți de Patria lor. O decizie care a sfășiat și sfărâmat unitatea noastră națională, transformându-se într-o catastrofă națională. La fel cum, după revoluție, granițele republicilor unionale au fost trasate în spatele ușilor închise, așa și ultimii conducători ai Uniunii Sovietice, în pofida voinței exprimate direct de majoritatea oamenilor la referendumul din 1991, au prăbușit marea noastră țară, punând, pur și simplu, popoare în fața unui fapt împlinit.
Poate unii nici măcar nu au înțeles până la capăt ce fac și la ce consecințe va conduce, într-un final, acest gest al lor. Dar asta nu mai contează. Uniunea Sovietică nu mai este, trecutul nu poate fi adus înapoi. Rusia nici nu are, astăzi, nevoie de așa ceva, nu dorim acest lucru. Dar nu este nimic mai puternic decât determinarea a milioane de oameni care, prin cultura, credința, tradițiile, limba lor se consideră parte a Rusiei, ai căror strămoși au trăit veacuri într-un stat unitar. Nu este nimic mai puternic decât determinarea acestor oameni de a reveni în adevărata lor Patrie, istorică.
Timp de opt ani lungi, oamenii din Donbass au fost supuși la genocid, la atacuri și blocadă, iar în Herson și Zaporojie s-a încercat în mod criminal să le fie insuflată ura față de Rusia, față de tot ce înseamană rusesc. Acum, în timpul referendumurilor, regimul de la Kiev i-a amenințat cu răzbunarea, cu moartea pe profesorii de școală, pe femeile care au lucrat în comisiile electorale, intimidând cu represalii milioanele de oameni care au venit să-și exprime libera voință. Dar poporul nefrânt din Donbass, Zaporojie și Herson și-a spus cuvântul.
Vreau ca autoritățile de la Kiev și adevărații lor stăpâni din Occident să mă audă, pentru ca toți să țină minte: oamenii care trăiesc în Lugansk, Donețk, Herson și Zaporojie, devin cetățenii noștri pentru totdeauna. Cerem regimului de la Kiev să înceteze imediat focul, toate acțiunile militare, acel război pe care el l-a declanșat încă din 2014, și să revină la masa negocierilor. Noi suntem pregătiți pentru asta, așa cum s-a spus în repetate rânduri. Dar alegerea făcută de popoarele din Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson nu o vom discuta, ea a fost făcută, iar Rusia nu o va trăda. Iar actuala putere de la Kiev trebuie să trateze cu respect și nimic altceva voința liber exprimată a oamenilor. Numai așa poate fi drumul către pace.
Ne vom apăra pământul cu toate forțele și mijloace de care dispunem și vom face totul pentru a asigura o viață sigură oamenilor noștri. Asta înseamnă marea misiune eliberatoare a poporului nostru. Vom reconstrui cu siguranță orașele și satele, locuințele, școlile, spitalele, teatrele și muzeele distruse, vom reface și vom dezvolta întreprinderile industriale, uzinele, infrastructura, sistemele de asigurare socială și de pensii, de sănătate și educație.
Și vom lucra, firește, la creșterea nivelului de securitate. Împreună vom face astfel încât cetățenii din noile regiuni să simtă susținerea întregului popor al Rusiei, al întregii țări, al tuturor republicilor, al tuturor ținuturilor și regiunilor uriașei noastre Patrii.
Dragi prieteni, colegi!
Astăzi, vreau să mă adresez sodaților și ofițerilor care participă la operațiunea militară specială, luptătorilor din Donbass și Novorossia, celor care, după decretul de mobilizare parțială vor intra în rândurile Forțelor Armate, îndeplinindu-și datoria patriotică, celor care, la îndemnul inimii, se prezintă singuri la centrele de recrutare. Vreau să mă adresez și părinților, soțiilor, copiilor lor și să le spun pentru ce luptă poporul nostru, cu ce dușman ne confruntăm, cine aruncă lumea în noi războaie și crize, trăgând foloase sângeroase din această tragedie.
Compatrioții noștri, frații și surorile noastre din Ucraina – parte nativă a poporului nostru unit – au văzut cu ochii lor ce pregătesc întregii lumi cercurile aflate la putere în așa numitul Occident. De fapt, aici ei și-au aruncat, pur și simplu, măștile, și-au dat arama pe față.
După destrămarea Uniunii Sovietice, Occidentul a decis că lumea, noi toți trebuie să acceptăm dictatul lui. Atunci, în 1991, Occidentul a sperat că, după asemenea zguduituri, Rusia nu își va reveni și va continua să se destrame de la sine. Aproape că așa s-a și întâmplat – nu am uitat anii ’90, îngrozitorii ani ’90, ani de foamete, de frig și fără de speranțe. Dar Rusia a rezistat, a renăscut, s-a întârit, și-a reocupat locul ei de merit în lume.
În același timp, Occidentul a continuat și continuă să caute o nouă șansă de a lovi, de a slăbi și destrăma Rusia, așa cum a visat mereu, de a fărâmița statul nostru, de a învrăjbi între ele popoare, de a le condamna la sărăcie și dispariție. Nu au pur și simplu liniște că în lume există o asemenea țară măreață și mare, cu teritoriile, bogățiile ei naturale, cu resursele și poporul lui care nu știe și nu va trăi niciodată la ordinele altcuiva.
Occidentul este gata să calce totul în picioare pentru a păstra acel sistem neocolonial care îi permite să paraziteze, de fapt, să jefuiască lumea grație puterii dolarului și a dictatului tehnologic, să strângă de la omenire adevărate biruri, să extragă principala resursă de bunăstare necâștigată, renta hegemonică. Păstrarea acestei rente reprezintă motivul lor cheie, real și egoist. Iată de ce desuveranizarea totală răspunde intereselor lor. De aici și agresiunea lor față de statele independente, față de valorile tradiționale și față de culturile autentice, de aici încercările lor de a submina procesele internaționale și de integrare, noile monede mondiale și centrele de dezvoltare tehnologică. Pentru ei este de importanță critică ca toate țările să renunțe la suvernitate în folosul Statelor Unite. Vârfurile conducătoare ale unor țări sunt de bună voie de acord să procedeze astfel, acceptă de bună voie să devină vasali; alții sunt cumpărați, sunt intimidați. Iar dacă nu le iese, distrug state întregi, lăsând în urma lor catastrofe umanitare, dezastre, ruine, milioane de vieți distruse și schingiuite, enclave teroriste, zone de calamitate socială, protectorate, colonii și semicolonii. Nu le pasă atâta timp cât își primesc beneficiile. Vreau să subliniez încă o dată: lăcomia, dorința de a-și păstra puterea de nimic îngrădită reprezintă adevăratele motive ale acelui război hibrid pe care ”Occidentul colectiv” îl duce împotriva Rusiei. Ei nu ne doresc libertate, vor să ne vadă colonie. Nu vor o colaborare egală în drepturi, vor să ne jefuiască. Nu vor să vadă în noi o societate liberă, ci doar o adunătură de sclavi fără suflet.
Gândirea, filozofia noastre sunt pentru ei o amenințare directă, motiv pentru care atentează la viața filozofilor noștri. Cultura și arta noastre constituie pentru ei un pericol, de aceea încearcă să le interzică. Tot o amenințare pentru ei este și dezvoltarea și prosperitatea noastre, deoarece crește concurența. Ei nu au, în general, nevoie de Rusia, noi avem nevoie de ea.
Doresc să reamintesc că, în trecut, pretențiile asupra dominației mondiale s-au lovit de curajul și fermitatea poporului nostru. Rusia va fi mereu Rusia. Noi și acum apărăm și valorile noastre și Patria noastră.
Occidentul se bazează pe faptul că nu va păți nimic dacă totul se va duce de râpă. De fapt, totul s-a cam dus de râpă. Acordurile din domeniul securității strategice sunt aruncate la gunoi; înțelegerile convenite la cel mai înalt nivel sunt declarate fantezii; promisiunile ferme de a nu extinde NATO spre est, cu care au fost fraieriți foștii noștri lideri, s-au dovedit a fi minciuni murdare; acordurile privind apărarea antirachetă și cele vizând rachetele cu rază medie și mai scurtă de acțiune au fost anulate în mod unilateral sub pretexte inventate.
Tot timpul auzim din toate părțile: Occidentul apără o ordine bazată pe reguli. De unde au apărut ele? Cine a văzut aceste reguli? Cine le-a negociat? Nu este decât o prostie, o minciune sfruntată, standarde duble sau chiar triple! Sunt, pur și simplu, concepute pentru proști. Rusia este o mare putere milenară, este o țară a civilizației, și nu va trăi după asemenea reguli false și măsluite.
Occidentul este cel care a călcat în picioare principiul inviolabității granițelor, iar acum decide după bunul lui plac cine are dreptul la autodeterminare și cine nu, cine este demn de acest drept. Nu este clar de ce decid ei acest lucru, cine le-a dat acest drept. Ei singuri și l-au dat.
Iată de ce îi înfurie la culme alegerea făcută de oameni în Crimeea, în Sevastopol, în Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson. Occidentul acesta nu are nici un drept moral de a evalua, nu are dreptul nici măcar să vorbească despre libertatea democrației. Nu are și nu a avut niciodată!
Elitele occidentale neagă nu doar suveranitatea națională și dreptul internațional. Hegemonia lor are un pronunțat caracter de totalitarism, despotism și de apartheid. Cu nerușinare ele împart lumea în vasalii lor, așa numitele țări civilizate și toți ceilalți care, conform planurilor rasiștilor occidentali de astăzi trebuie să completeze lista barbarilor și sălbaticilor. Falsele etichete – ”țară-paria”, ”regim autoritar” – sunt deja pregătite, ele sunt lipite pe popoare întregi și state, dar acest lucru nu este ceva nou. Nu este nimic nou în asta: elitele occidentale, așa cum au fost, așa au rămas – colonizatoare. Ele discriminează, împart popoarele în categoria unu și altele. Nu am acceptat niciodată și nu vom accepta un astfel de naționalism politic și rasism. Ce este dacă nu rasism rusofobia care este răspândită acum în întreaga lume? Ce este dacă nu rasism convingerea categorică a Occidentului că civilizația lui, cultura neoliberală reprezintă modelul incontestabil pentru întreaga lume? ”Cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. Sună chiar ciudat.
Chiar și pocăința pentru propriile crime istorice este aruncată de elitele occidentale pe spinarea tuturor, cerând și cetățenilor din țările lor și altor popoare să ceară iertare pentru ceva care nu are nici o legătură cu aceste popoare, cum ar fi, spre exemplu, pentru perioada cuceririlor coloniale.
Merită reamintit Occidentului că el a început politica lui de colonizare încă din Evul Mediu, după care a urmat comerțul mondial cu sclavi, genocidul triburilor indiene în America, jefuirea Indiei, a Africii, războaiele purtate de Anglia și Franța împotriva Chinei, nevoită, într-un final, să-și deschidă porturile pentru comerțul cu opiu. Ceea ce au făcut ei – au făcut popoare întregi dependente de narcotice, au nimicit în mod deliberat etnii întregii pentru a pune mâna pe pământ și pe resurse, au vânat oameni așa cum vânezi animale. Așa ceva este împotriva firii umane în sine, a adevărului, libertății și justeții.
Iar noi ne mândrim cu faptul că, în secolul XX țara noastră a fost cea care a preluat conducerea mișcării anticoloniale, care a deschis multor popoare ale lumii posibilitatea de a se dezvolta, de a reduce din sărăcie și inechități, de a învinge foametea și bolile.
Subliniez că unul dintre motivele rusofobiei seculare, a furiei nedisimulate a acestor elite occidentale în privința Rusiei constă exact în faptul că noi nu ne-am lăsat jefuiți în perioada cuceririlor coloniale, că i-am obligat pe europeni să promoveze relații comerciale în interes reciproc. Am reușit acest lucru prin crearea în Rusia a unui stat centralizat, puternic, care s-a dezvoltat, s-a întărit pe baza valorilor morale ale ortodoxiei, islamului, iudaismului și budismului, pe baza culturii și limbii ruse, deschise tuturor.
Se știe că planuri de a interveni în Rusia s-au făcut nu o dată, s-a încercat folosindu-se, în acest scop, inclusiv de Vremurile tulburi de la începutul secolului al XVII-lea și de perioada revoltelor de după 1917 -, dar fără succes. Occidentul a reușit totuși să pună mâna pe bogățiile Rusiei la sfârșitul secolului al XX-lea, când statul a fost distrus. Atunci am fost numiți atât prieteni, cât și parteneri, dar, de fapt, am fost tratați ca o colonie – țara a fost stoarsă de trilioane de dolari după o varietate de scheme. Cu toții ne amintim totul, nu am uitat nimic.
Și în aceste zile, oamenii din Donețk și Lugansk, din Herson și Zaporojie s-au pronunțat în favoarea restabilirii unității noastre istorice. Mulțumesc!
Țările occidentale repetă de secole că aduc libertate și democrație altor popoare. Totul este exact invers: în loc de democrație, există suprimare și exploatare; în loc de libertate – înrobire și violență. Întreaga ordine mondială unipolară este în mod inerent antidemocratică și nu liberă, este mincinoasă și ipocrită până în măduva oaselor.
Statele Unite sunt singura țară din lume care a folosit de două ori arme nucleare, distrugând orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki. Și pentru că veni vorba, au creat un precedent.
Permiteți-mi să vă reamintesc, de asemenea, că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite, împreună cu britanicii, au transformat Dresda, Hamburg, Köln și multe alte orașe germane în ruine fără nicio necesitate militară. Și asta s-a făcut în mod demonstrativ, repet, fără nici o necesitate militară. A existat un singur scop: la fel ca în cazul bombardamentelor nucleare din Japonia, să intimideze atât țara noastră, cât și întreaga lume.
Statele Unite au lăsat o amprentă teribilă asupra memoriei popoarelor din Coreea și Vietnam în urma bombardamentele barbare de tip „covor”, a folosirii napalmului și a armelor chimice.
De fapt, ele ocupă până astăzi Germania, Japonia, Republica Coreea și alte țări, numindu-le, în același timp, cu cinism, drept aliați egali. Știți, mă întreb ce fel de alianță este asta? Doar întreaga lume știe că liderii acestor țări sunt supravegheați, primii oameni ai acestor state au instalate dispozitive de ascultare și nu numai în birouri, ci și în spații rezidențiale. Este o adevărată rușine. Rușine atât celor care fac asta, cât și celor care, ca un sclav, înghit în tăcere și umilință această grosolănie.
Ei definesc ordinele și dojanele grosolane și jignitoare la adresa vasalilor lor drept solidaritate euro-atlantică, iar dezvoltarea armelor biologice, experimente pe oameni vii, inclusiv în Ucraina, drept cercetări medicale nobile.
Tocmai prin politica lor distructivă, războaie și jaf, ei au provocat creșterea colosală a fluxurilor de migrație de astăzi. Milioane de oameni suferă de privațiuni, abuzuri, mor cu miile, încercând să ajungă în aceeași Europă.
Iată că, acum, exportă cereale din Ucraina. Încotro se îndreaptă acestea sub pretextul că „asigură securitate alimentară celor mai sărace țări ale lumii”? Unde se duc? Totul merge în aceleași țări europene. Acolo, doar cinci procente au plecat în cele mai sărace țări din lume. Din nou, o altă escrocherie și o înșelăciune totală.
Elitele americane folosesc, de fapt, tragedia acestor oameni pentru a-și slăbi concurenții, pentru a distruge statele naționale. Acest lucru privește și Europa, acest lucru privește și identitatea Franței, Italiei, Spaniei și a altor țări cu o istorie lungă.
Washingtonul cere din ce în ce mai multe sancțiuni împotriva Rusiei, iar majoritatea politicienilor europeni le aprobă în mod ascultător. Ei doar înțeleg clar că Statele Unite, promovând cu forță renunțarea completă a UE la resurse de energie și de alte resurse rusești, duc, practic, lucrurile spre dezindustrializarea Europei și preluarea completă a pieței europene – aceste elite europene înțeleg totul, dar preferă să servească interesele altora. Asta nu mai este servilism, ci o trădare directă a popoarelor lor. Dar Dumnezeu să-i binecuvânteze, asta e treaba lor.
Dar sancțiunile nu mai sunt suficiente pentru anglo-saxoni, așa că au trecut la sabotaj – incredibil, dar adevărat – prin organizarea exploziilor la gazoductele internaționale Nord Stream care traversează Marea Baltică și, de fapt, au început să distrugă infrastructura energetică europeană. Este clar pentru toți cine sunt cei care beneficiază de acest lucru. Cine beneficiază, acela a și făcut-o, desigur.
Dictatul SUA se bazează pe forță brută, pe legea pumnului. Uneori este frumos ambalat, alteori este fără nicun ambalaj, dar esența este aceeași – legea pumnului. De aici, desfășurarea și întreținerea a sute de baze militare în toate colțurile lumii, extinderea NATO, încercările de a închega noi alianțe militare, precum AUKUS și altele asemănătoare. De asemenea, se lucrează activ pentru a crea o legătură militaro-politică între Washington, Seul și Tokyo. Toate acele state care posedă sau caută să posede o suveranitate strategică adevărată și sunt capabile să sfideze hegemonia occidentală sunt incluse automat în categoria inamicilor.
Tocmai pe aceste principii se bazează doctrinele militare ale Statelor Unite și ale NATO, care revendică nici mai mult, nici mai puțin, decât dominație totală. Elitele occidentale își prezintă planurile neo-coloniale la fel de ipocrit, chiar și cu pretenția de spirit pacifist, vorbesc despre o anumită descurajare, iar un astfel de cuvânt viclean rătăcește de la o strategie la alta, dar, în esență, nu înseamnă decât un singur lucru: subminarea tuturor centrelor suverane de dezvoltare.
Am auzit deja de descurajarea Rusiei, Chinei, Iranului. Cred că urmează și alte țări din Asia, America Latină, Africa, Orientul Mijlociu, precum și actualii parteneri și aliați ai Statelor Unite. Știm și noi că, dacă nu le place ceva, ei impun și sancțiuni împotriva aliaților lor – ba împotriva unei bănci, ba împotriva alteia; acum împotriva unei companii, acum împotriva alteia. Asta este o practică și se va extinde. Ochesc toată lumea, inclusiv cei mai apropiați vecini ai noștri – țările CSI.
Cu toate acestea, Occidentul își prezintă în mod clar și deja de mult timp dorințele drept realitate. Astfel, demarând un blitzkrieg de sancțiuni împotriva Rusiei, el a crezut că vor putea orândui, din nou, întreaga lume la comanda lor. Dar, după cum s-a dovedit, o astfel de perspectivă strălucitoare este departe de a entuziasma pe toată lumea, cu excepția, poate, a masochiștilor politici terminați și a fanilor altor forme netradiționale de relații internaționale. Majoritatea statelor refuză să ducă mâna la cozorok și aleg o cale rezonabilă de cooperare cu Rusia.
În mod clar, Occidentul nu se aștepta la o asemenea atitudine recalcitrantă din partea lor. Pur și simplu, s-au obișnuit să acționeze după un șablon, să ia totul cu obrăznicie, șantaj, mită, intimidare și încearcă să convingă pe ei înșiși că aceste metode vor funcționa pentru totdeauna, de parcă ar fi fost înțepeniți și înghețați în trecut.
O astfel de încredere în sine este un produs direct nu numai al notoriului concept al propriei exclusivități – deși acest lucru, desigur, este pur și simplu surprinzător -, ci și al unei adevărate foame de informații în Occident. Au înecat adevărul într-un ocean de mituri, iluzii și fake-uri, folosind o propagandă extrem de agresivă, mințind nechibzuit, ca Goebbels. Cu cât este mai incredibilă minciuna, cu atât mai repede vor crede în ea – așa acționează, conform acestui principiu.
Dar oamenii nu pot fi hrăniți cu dolari și euro tipăriți. Este imposibil să hrănești cu aceste bucăți de hârtie și este imposibil să încălzești o locuință cu capitalizarea virtuală, umflată, a rețelelor sociale occidentale. Toate acestea sunt importante, despre ce vorbesc, dar nu este mai puțin important ce s-a spus odineauri: nu poți hrăni pe nimeni cu bani de hârtie – ai nevoie de produse alimentare și nici cu aceste capitalizări umflate nu vei încălzi pe nimeni – sunt necesare resurse energetice.
Prin urmare, politicienii din aceeași Europă trebuie să-și convingă concetățenii să mănânce mai puțin, să se spele mai rar și să se îmbrace mai gros acasă. Și cei care încep să pună întrebări juste „de fapt, de ce este așa?” – sunt imediat declarați dușmani, extremiști și radicali. Mută limbile de ceas către Rusia, spunând: iată, chipurile, cine este sursa tuturor necazurilor voastre. Din nou mint.
Ce vreau eu să subliniez? Există toate motivele să credem că elitele occidentale nu intenționează să căute căi constructive de ieșire din criza alimentară și energetică mondială, care a apărut din vina lor, tocmai din vina lor, urmare a multor ani de politică promovată de ele, cu mult înaintea operațiunii noastre militare speciale din Ucraina, din Donbass. Ele nu intenționează să rezolve problemele legate de nedreptăți și inegalități. Există temeri că sunt gata să folosească și alte rețete familiare pentru ei.
Și aici merită să reamintim că Occidentul a rezolvat contradicțiile de la începutul secolului al XX-lea prin Primul război mondial. Profiturile obținute de pe urma celui de-al Doilea Război Mondial au permis Statelor Unite să depășească definitiv consecințele Marii Depresiuni și să devină cea mai mare economie a lumii, să impună planetei puterea dolarului ca monedă de rezervă globală. Iar criza care a venit în anii ’80 – iar în anii ’80 ai secolului trecut criza s-a agravat și ea – Occidentul a depășit-o în mare măsură prin însuşirea moştenirii și resurselor Uniunii Sovietice care se prăbuşea şi s-a prăbuşit în cele din urmă. Este un fapt.
Acum, pentru a ieși dintr-o altă încurcătură de contradicții, trebuie să spargă cu orice preț Rusia, alte state care aleg calea suverană a dezvoltării, pentru a jefui și mai mult averea altora și, cu ajutorul ei, să-și închidă, să-și astupe găurile. Dacă nu se va reuși acest lucru, nu exclud că vor încerca să aducă complet sistemul la prăbușire, asupra căreia poate fi dată vină, sau, Doamne ferește, vor decide să folosească cunoscuta formulă „războiul va șterge totul.”
Este clar că actualul model neo-colonial este, în cele din urmă, condamnat. Dar repet că adevărații ei proprietari se vor agăța de el până la capăt. Pur și simplu nu au nimic de oferit lumii, cu excepția păstrării aceluiași sistem de jaf și racket.
De fapt, ei scuipă pe dreptul firesc al miliardelor de oameni, al majorității umanității, la libertate și dreptate, la dreptul de a-și determina singuri propriul viitor. Acum au trecut complet și la negarea radicală a normelor morale, religiei și familiei.
Să răspundem pentru noi înșine la câteva întrebări foarte simple. Acum vreau să revin la ce am spus, vreau să mă adresez tuturor cetățenilor țării – nu doar colegilor care sunt în sală – tuturor cetățenilor Rusiei: oare noi vrem ca, aici, la noi, în Rusia, în loc de mama și tata să fie „părintele numărul unu”, „numărul doi”, „numărul trei” – s-au smintit deja cu totul cei de acolo? Oare ne dorim ca perversiunile care duc la degradare și dispariție să fie impuse copiilor din școlile noastre din clasele primare? Să li se bage în cap că, în afară de femei și bărbați, există, chipurile, alte genuri și să li se ofere o operație de schimbare a sexului? Oare vrem toate acestea pentru țara noastră și copiii noștri? Pentru noi, toate acestea sunt inacceptabile, avem un viitor diferit, un viitor propriu.
Repet, dictatura elitelor occidentale este îndreptată împotriva tuturor societăților, inclusiv împotriva popoarelor țărilor occidentale. Aceasta este o provocare pentru toată lumea. O astfel de negare completă a omului, răsturnarea credinței și a valorilor tradiționale, suprimarea libertății capătă trăsăturile unei „religii pe dos” – satanism de-a dreptul. În Predica de pe Munte, Iisus Hristos, denunţând pe proorocii mincinoşi, spune: După roadele lor îi veţi cunoaşte. Și aceste fructe otrăvitoare sunt deja evidente pentru oameni – nu numai în țara noastră, în toate țările, inclusiv pentru mulți oameni și în Occidentul însuși.
Lumea a intrat într-o perioadă de transformări revoluţionare, care sunt de natură fundamentală. Se formează noi centre de dezvoltare, ele reprezintă majoritatea – majoritatea! – comunității mondiale și sunt gata nu doar să-și declare interesele, ci și să le protejeze și să vadă multipolaritatea ca pe o oportunitate de a-și consolida suveranitatea și, prin urmare, de a câștiga adevărata libertate, o perspectivă istorică, dreptul lor la o dezvoltare independență, creativă și originală, la un proces armonios.
Peste tot în lume, inclusiv în Europa și în Statele Unite, după cum am spus, avem mulți oameni care au aceleași opinii și le simțim, le vedem sprijinul. În cele mai diverse țări și societăți se dezvoltă deja o mișcare de eliberare, anticolonială, împotriva hegemoniei unipolare. Forța ei va crește doar. Tocmai această forță este cea care va determina viitoarea realitate geopolitică.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, împreună cu liderii celor patru entitați teritoriale care au intrat în componența Federației Ruse/ Foto: Serviciul de presă al Kremlinului
Stimați prieteni!
Astăzi luptăm pentru o cale dreaptă și liberă, în primul rând pentru noi înșine, pentru Rusia, astfel încât dictatul, despotismul să rămână pentru totdeauna în trecut. Sunt convins că țările și popoarele înțeleg că o politică bazată pe exclusivitatea oricui, pe suprimarea altor culturi și popoare, este în esență criminală, că trebuie să întoarcem această pagină rușinoasă. Prăbușirea hegemoniei occidentale care a început este ireversibilă. Și repet din nou: nu va mai fi la fel ca înainte.
Câmpul de luptă unde soarta și istoria ne-au chemat este câmp de luptă pentru poporul nostru, pentru marea Rusie istorică. Pentru marea Rusie istorică, pentru generațiile viitoare, pentru copiii, nepoții și strănepoții noștri. Trebuie să-i protejăm de sclavie, de experimente monstruoase menite să le mutileze mintea și sufletul.
Astăzi luptăm pentru ca nimănui și niciodată să nu-i treacă prin cap că Rusia, poporul nostru, limba noastră, cultura noastră pot fi șterse din istorie. Astăzi, avem nevoie de consolidarea întregii societăți, iar o astfel de coeziune nu poate fi bazată decât pe suveranitate, libertate, creație și dreptate. Valorile noastre sunt omenia, mila și compasiunea.
Și vreau să-mi închei discursul cu vorbele unui adevărat patriot, Ivan Alexandrovici Ilyin: „Dacă eu consider că Rusia este Patria mea, atunci asta înseamnă că iubesc, contemplu și gândesc rusește, cânt și vorbesc rusește; că eu cred în forțele spirituale ale poporului rus. Spiritul lui este spiritul meu; soarta lui este soarta mea; suferința lui este durerea mea; înflorirea lui este bucuria mea.”
În spatele acestor vorbe se află o mare alegere spirituală, care timp de mai bine de o mie de ani de existență a statului rus a fost urmată de multe generații de strămoșii noștri. Astăzi noi facem această alegere, au făcut-o cetățenii Republicilor Populare Donețk și Lugansk, locuitorii regiunilor Zaporojie și Herson. Ei au ales să fie alături de poporul lor, să fie alături de Patria Mamă, să-i trăiască destinul, să învingă împreună cu ea.
De partea noastră este Adevărul, de parte noastră este Rusia!
Sursa Read More