Biblioteca Judeteana I.A. Bassarabescu
EXPRESII CELEBRE PE ÎNȚELESUL TUTUROR
Mulți dintre noi găsim în cărți și ziare sau utilizăm în articole, în conferințe și chiar în conversații curente, expresii ca „De la Ana la Caiafa”, „După mine, potopul!”, „Sabia lui Damocles”, „Nodul gordian” și multe altele. Însă, uneori, nu știm exact cum și când s-au născut aceste vorbe, sau cum pot fi folosite corect. Nimeni, desigur, n-ar putea preciza care au fost primele maxime, originea și paternitatea lor. Cugetările au veni…t pe lume odată cu dezvoltarea gândirii omenești, sunt o străveche moștenire culturală, transmisă, mai întâi, oral, apoi în scris, din generație în generație. În cadrul acestei rubrici, vom încerca să explicăm, pe scurt, câteva dintre aceste maxime sau citate celebre, spre a putea fi întrebuințate cu ușurință, ori de câte ori se ivește contextul potrivit.
ALFA ȘI OMEGA – reprezintă, respectiv, prima și ultima literă din alfabetul grecesc. Ele au generat două expresii:
– „de la alfa la omega”, care înseamnă a epuiza o temă, un subiect, sau a fi cercetat un lucru, o cauză, de la un capăt la altul. Astăzi, însă, în împrejurări similare, noi spunem „de la A la Z”;
– „a fi alfa și omega” e echivalentă cu „a fi cheia și lăcata” sau „a fi pâinea și cuțitul”, adică: a fi tot, un om care ține în mână toate și dispune de toate, un factotum. În acest sens, o întrebuințează Tudor Arghezi în poezia „Trișcă”: „Auzi colega?/Noi maeștri cu faimă, noi Alfa și Omega.”
ALMA MATER (lat. „Mamă care te hrănește”) – Astfel au fost denumite Cibela, zeița naturii, și Ceres, zeița vegetației. Poeții latini au întrebuințat apoi această expresie spre a desemna patria. Iar mai târziu, ea a devenit o caracterizare pentru universități, în sensul că ele sunt ca o mamă care dă hrană spirituală.
Cu aceeași semnificație, se folosește, uneori, în loc de „alma mater”, expresia „alma parens”.
AMANTES, AMENTES (lat. „Îndrăgostiți, smintiți”). Terențiu a spus aceste vorbe în comedia sa „Andria” (versul 13, în versiunea modernă, actul I, scena 3). Ele s-au răspândit repede, nu atât datorită cuprinsului lor destul de banal, cât mai ales jocului de cuvinte original, reușit și ușor de reținut. Când se folosesc? Oricând îndrăgostiții, prin manifestările lor, confirmă părerea lui Terențiu. Byron, în „Pelerinajul lui Childe Harold”, spune, de asemenea: „Who loves raves”, adică „Cine iubește aiurează”, dar versul său are un caracter dramatic, căci se referă la rătăcirile iubirii, care pot avea urmări nefericite.
BIBLIOGRAFIE:
– Berg, I., „Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre”, București, Editura Științifică, 1968
Material realizat de Elena Ion, bibliotecar
