Cum percep rușii care trăiesc la granița cu Ucraina tensiunile internaționale?
Criza internațională legată de previziunile de escaladare a situației la granița ruso-ucraineană nu a afectat în niciun fel viața rușilor din zonele de frontieră. Corespondenții ziarului ”Kommersant” s-au convins de acest lucru vizitând mai multe puncte de control în direcția Harkov și în satele învecinate. Trecerea frontierei nu a devenit mai dificilă, nu a crescut numărul celor cu epoleți la punctele de control, iar localnicii văd lupi mai des decât soldați.
Punctul de control auto „Nehoteevka” este situat pe autostrada cu patru benzi Belgorod-Harkov. Este unul dintre cele mai mari puncte de control de la granița ruso-ucraineană, dar acum nu este aglomerat, ca în ultimii ani. Distanța până la Belgorod și până la Harkov este aceeași, câte 40 km. Autostrada bine curățată, cândva foarte populară printre locuitorii celor două orașe, acum, este goală: practic nu este trafic. Fluxul este intens doar pe o scurtă porțiune de la graniță până la câteva benzinării rusești: jeep-uri masive cu numere ucrainene vin acolo pentru a umple rezervorul și se întorc imediat înapoi.
„În Ucraina, benzina este de două ori mai scumpă”, îi explică ei corespondenților ziarului ”Kommersant” la cea mai apropiată parcare aflată pe partea rusă. Multe mașini, unele lângă altele, de parcă ar forma perechi – cu numere ucrainene și rusești. Nu este greu să treci granița cu un pașaport ucrainean, așa că parcarea a devenit loc de întâlnire pentru rude. Un șofer Infiniti cu numere de înmatriculare ucrainene reîncarcă produse la Priora cu cele de Voronej și își împărtășește de bunăvoie impresiile: „Am trecut granița fără probleme, ucrainenii aproape că nu s-au uitat la documente”.
Două femei ies dintr-un Ford Focus înmatriculat în Ucraina. Natalia ne spune că își duce mama acasă, în Rusia. Ea nu vede nicio schimbare în regimul de frontieră, nu au apărut noi cerințe: „De la începutul pandemiei, ni se cere să justificăm intrarea în Ucraina. Am adunat o grămadă de fotocopii, până la certificatul de naștere. Ei verifică totul rapid”. Potrivit Nataliei, nici ea, nici cunoștințele ei din Harkov nu simt agravarea situației politice: „Totul este calm la noi. Oamenii își văd de treabă. Aici aveți șapte tiruri care așteaptă să intre în Ucraina, iar pe parte noastră tirurile se întind pe o distanță de trei kilometri, pentru a intra în Rusia. Totul funcționează la fel ca înainte.” Luându-și rămas bun, Natalia adaugă: „Seara te uiți la televizor și parcă vrei să rupi mâinile celor care lansează toate aceste povești. Este așa o prostie! Mama ei dă din cap aprobator.
Cafeneaua „Roata” situată la câteva sute de metri de punctul de control „Nehoteevka” a devenit de mult timp locul de întâlnire al șoferilor de taxi din zonă. Pentru 4 000 de ruble (45 de euro) oferă ajutor pentru trecerea frontierei. Dar, practic, ei găsesc doar ucraineni care sunt gata să ia tovarăși de călători pentru o parte din această sumă. În prezența noastră, o persoană a putut, astfel, pleca în Ucraina într-o jumătate de oră. „Dacă merge o femeie, e mai ușor cu actele”, ne explică unul dintre taximetriștii. „Dacă nu există rude, se poate, de exemplu, face un document privind necesitatea efectuării unui tratament în Ucraina, cu ștampila instituției ucrainene de resort. Doar certificatul ar trebui să fie original!” În privința bărbaților care vor să treacă granița, el a preferat să nu vorbească.
Polițiștii de frontieră ruși sunt laconici. Pentru a intra în Ucraina, „este necesar un pașaport ucrainean sau să ai rudelor acolo”, a spus unul dintre ei pentru Kommersant. Nu a explicat exact cum să confirmi rudenia.
În regiunea Belgorod, de-a lungul graniței cu Ucraina, există importante unități productive: ferme de păsări, fabrici de produse lactate, de zahăr. Satele miros a furaj amestecat; în apropierea magazinelor locale pot fi văzute o sumedenie de anunțuri cu oferte de muncă pentru posturi vacante în brutării, fabrici de zahăr și întreprinderi industriale. În interiorul magazinelor sunt afișe verzi cu numele polițistului de frontieră, numărul acestuia de telefon lui și o cerere de „denunțare a mașinilor și cetățenilor suspecți”. „Dacă urcați pe deal, veți vedea un gard de frontieră, ne spune Galina, o vânzătoare din satul Arhanghelskoie. Este la mai puțin de cinci kilometri distanță. Dar nu se poate urca, zăpada este până la brâu.” Ea încasează pentru achiziții și spune povești. „Ma sună rudele, zic: ei, aveți tancuri acolo? Bineînțeles, răspund, sunt numai tancuri”, râde femeia și explică: „Nu am văzut niciodată tancuri aici”.
În centrul raionului Șebekino, doar numele străzii Harkovskaia și vechiul orar de la stația de autobuz amintesc de trecerea graniței situate la șapte kilometri distanță – arată două curse către Harkov, în total opt plecări pe săptămână. „Au trecut cinci ani de când niciun autobuz nu merge la Harkov. Nimic nu se schimbă ”, ni se explică la casa de bilete. Centrul comercial local este pustiu, așa că jurnaliștilor de la ”Kommersant” au început imediat să le fie prezentate produsele cramelor din sud. „Acest vin spumant ne este adus din Crimeea, spune vânzătoarea Svetlana. Și aici avem liniște deplină. Nu am văzut pe nimeni în uniformă de multă vreme. Apropierea de graniță nu ne sperie – cine are nevoie de noi? Sunt sigură că nici nu avem nevoie de nimeni. Așa că nu vă fie frică de nimic, luați-o mai bine pe acest vin demisec.”
La granița ruso-ucraineană dincolo de satul Terezovka, raionul Șebekinski, Regiunea Belgorod/ Foto: Kommersant
Semnele despre intrarea în zona de frontieră sunt în multe sate. Dar corespondenții Kommersant nu au reușit să vadă nicio santinelă – chiar și în satul Terezovka, unde mai puțin de un kilometru a rămas până la graniță. În satul vecin Meșkovoe, un bărbat care își plimba cățelul ne-a asigurat că „hoholii nu ne vizitează – doar polițiștii de frontieră „pâlpâie” uneori, îi puteți întâlni”. Dar nici pe străzi nu sunt săteni – doar copiii se joacă în zăpadă lângă școala locală. În apropiere, într-o clădire semi-abandonată, se află o sucursală a Sberbank. „La noi e de mult liniște aici, mai ales iarna”, ne-a spus Elena, înfășurată într-o eșarfă. Potrivit acesteia, nu se discută politică în sat: „Ce vă spun dumneavoastră? Că ar trebui să avem tancuri? Da desigur. Aici, uneori, lupii mișună pe marginea satului – trebuie să fi murit de foame iarna. Nu am văzut pe nimeni altcineva”.
Pentru a vedea armata, trebuie să mergeți spre centrul rainal Valuiki, unde, în urmă cu câțiva ani, s-au amplasat câteva unități militare. Nu și-au părăsit locurile de desfășurare nici militarii din alte unități din zonele de frontieră, de exemplu, la Ostrogojsk, din Regiunea Voronej. „La voi, totul este calm la serviciu?” – l-am întrebat pe un caporal care realimenta mașina personală la ieșirea din Ostrogojsk. „Normal, a răspuns el, „Nu-i nevoie să faci rezervă de conserve”.
Oleg Muhin, Andrei Țvetkov, corespondenții ziarului ”Kommersant”, Regiunea Belgorod
Sursa Read More