De la aprinderea crizei în Ucraina, acum două luni, în momente-cheie, administraţia Biden s-a străduit să expună planurile Rusiei, declasificând informaţii ale serviciilor despre potenţialii paşi ai lui Putin şi denunţându-l vocal drept „agresor”.
SUA au făcut un număr de dezvăluiri care nu ar fi putut fi obţinute decât penetrând sistemele ruse militare şi de informaţii.
Pentagonul a declarat public că forţele adunate de Putin în trei direcţii ale Ucrainei ar putea acumula 175.000 de soldaţi sau mai mulţi înainte de o invazie – un detaliu ce nu putea fi discernut din imaginile prin satelit.
Ulterior, SUA au avertizat că Moscova ar putea încerca să însceneze o provocare, un atac de tip „false flag” asupra propriilor forţe sau aliaţi- în scopul de a crea un pretext pentru atac. În cele din urmă, Washington-ul a încurajat serviciile britanice să scoată la iveală planul Rusiei de a instala un guvern-marionetă la Kiev.
Toate acestea sunt componente ale strategiei americane de a le lua faţa ruşilor într-un domeniu unde Moscova excelează: războiul informaţional.
În acelaşi timp, au apărut dezbateri cu privire la această perturbare a acţiunilor ruse punându-se problema dacă, procedând astfel, administraţia Biden n-ar stârni mai degrabă Moscova decât s-o descurajeze.
Prin această strategie, administraţia Biden urmăreşte să tăie avântul ruşilor la fiecare pas, expunându-le planurile pentru a-i obliga să caute strategii alternative. Tactica are două tăişuri, întrucât poate avea şi caracter de provocare, într-un moment în care oficialii de informaţii nu au motive să creadă că Putin a luat o decizie cu privire la o invazie.
Avertismentele americane şi britanice, insistă oficialii, au la bază ceea ce consideră a fi serii de evaluări credibile ale serviciilor de informaţii, susţinute şi de imagini prin satelit şi fotografii postate pe Twitter surprinzând forţele masive adunate la graniţele Ucrainei. Ar putea fi un studiu de caz pentru utilizarea preventivă a informaţiilor, notează Paul R. Kolbe, fostul şef al Diviziei Eurasiatice Centrale din cadrul CIA.
Pe de altă parte, strategia semnalelor de alarmă a stârnit deja oarecare disconfort în Ucraina, care a obiectat faţă de caracterizarea SUA a invaziei ca „iminentă” sau probabilă.
„O fac să sune cât mai acut şi arzător cu putinţă”, s-a plâns recent preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski. Acesta şi-a expus punctul de vedere şi mai pregnant cu ocazia convorbirii telefonice cu Biden, săptămâna trecută: „În opinia mea, este o greşeală”.
Sursa preocupărilor lui Zelenski este de înţeles – nu vrea să panicheze populaţia şi nici să pună investitorii pe fugă. Consilierii de comunicare ai lui Biden au domolit în consecinţă discursul, renunţând să mai descrie o invazie rusă ca „iminentă”.
Comunica un mesaj pe care nu aveam intenţia să-l dăm, şi anume că preşedintele rus s-ar fi decis deja să invadeze Ucraina, a admis secretara de presă a Casei Albe, Jen Psaki.
Totuşi, alţi oficiali ai administraţiei spun că au observat indicii că agresivitatea SUA i-a schimbat starea lui Putin. Marţi, la o conferinţă de presă, preşedintele rus a acuzat Casa Albă că reînvie o strategie de frânare din Războiul Rece,adăugând că administraţia Biden încearcă să-l atragă într-un conflict. Doar un pretext de a declanşa sancţiunile americane contra Rusiei, spune Putin.
„În acest sens, Ucraina însăşi este doar un instrument pentru a atinge acest scop. Poate face asta în mai multe feluri, atrăgându-ne într-un conflict armat ca apoi, cu ajutorul aliaţilor din Europa, să forţeze introducerea acelor sancţiuni aspre despre care se tot vorbeşte acum în SUA”, a comentat preşedintele rus.
Totuşi, Putin a atras atenţia multora din cadrul administraţiei Biden mai ales prin ceea ce a omis să spună. El nu a lansat niciun fel de ameninţări cum că NATO sau SUA ar trebui să se conformeze solicitărilor sale sau că se simte obligat să apeleze la misterioasele „mijloace tehnico-militare”.
Posibil să fi fost doar o omisiune temporară, scrie analistul.
Putin nu a uitat însă să remarce că răspunsurile americane şi ale alianţei, care s-au scurs în presă, nu au vizat deloc preocupările sale majore. Mai este timp pentru diplomaţie, a sugerat apoi Putin – o schimbare dramatică de ton faţă de vremea când sublinia că doreşte „garanţii scrise” şi asta imediat.
William B. Taylor Jr, un diplomat experimentat şi fostul ambasador SUA în Ucraina, a spus miercuri că, din punctul său de vedere, postura mai agresivă a lui Biden – o trecere de la descurajare pasivă la una activă, în cuvintele sale – dă roade.
„Cred că Putin a clipit deja într-un fel”, afirmă el, adăugând că preşedintele rus şi-a luat o postură intimidantă, dar a mers prea departe, iar „acum caută o cale de ieşire”.
Viziunea experţilor ruşi, atât din cadrul guvernului rus cât şi din afară, este că este puţin probabil ca negocierile prelungite privind controlul reciproc al armelor sau limite privind mişcările de trupe şi transparenţa exerciţiilor să fie satisfăcătoare pentru Putin – el aşteaptă concesii concrete înainte să fie convins să-şi retragă trupele de la graniţa cu Ucraina, arată David Sanger în NYT.
Reflectorul de Sud