Un raport finanţat de Uniunea Europeană şi guvernul german arată că Rusia a favorizat sistematic conflictul dintre Ucraina şi forţele separatiste pro-ruse prin transporturi de arme şi muniţie.
Unul dintre cele mai cuprinzătoare studii de până acum a oferit o viziune fină asupra transferurilor ilicite de arme în Ucraina şi a ilustrat amploarea comerţului cu arme care alimentează singurul război activ al Europei .
Spre deosebire de analizele anterioare bazate pe fotografii sau informaţii ale serviciilor secrete, această cercetare a mers pe urma armamentului folosit efectiv în războiul din Ucraina.
Cercetătorii au examinat zeci de puşti, lansatoare de grenade, rachete antiaeriene pentru umăr şi mii de cartuşe de muniţie recuperate de la luptători separatişti capturaţi sau ucişi sau din poziţiile pe care le ocupaseră.
Ei au identificat producătorii după numerele de serie şi alte elemente. Intitulat „Arme de război în Ucraina”, raportul scrie că forţele separatiste „sunt mai mult decât miliţii înarmate cu arme moştenite din fosta Uniune Sovietică; mai degrabă, ei imită armatele moderne şi urmează doctrina militară stabilită”.
Războiul, desfăşurat de-a lungul unei linii de tranşee lungi de aproximativ 450 de kilometri, care străbat terenurile plate din estul Ucrainei, a început după ce protestatarii au detronat un preşedinte ucrainean pro-rus, în 2014. Rusia a răspuns cu o intervenţie militară pe care nu a recunoscut-o niciodată.
Kremlinul a continuat să nege transferul de arme către Ucraina chiar în faţa dovezilor că armament greu a trecut graniţa dinspre Rusia, inclusiv un sistem de rachete antiaeriene montat pe şenile care a doborât un avion de linie civil în 2014, ucigând toate cele 298 de persoane aflate la bord.
Rusia a acuzat o alimentare a conflictului din partea Occidentului care a sprijinit militar guvernul ucrainean prin furnizarea de rachete antitanc Javelin (SUA) şi drone armate Bayraktar (Turcia).
În această toamnă, fotografii surprinse de sateliţi comerciali şi videoclipuri postate pe reţelele de socializare au arătat tancuri ruseşti şi alte vehicule blindate aproape de graniţa cu Ucraina , stârnind noi temeri de invazie directă.
Volumul transferurilor de arme către forţele proxy aflate deja în Ucraina, subliniază noul raport, pune în lumină volatilitatea situaţiei.
Studiul efectuat de Conflict Armament Research, o companie cu sediul în Marea Britanie, specializată în urmărirea armelor, a fost finanţat de Uniunea Europeană şi Ministerul Federal de Externe al Germaniei.
Acesta s-a centrat în mare măsură pe armele de calibru mic – elementare dar adesea letale, chiar şi atunci când sunt utilizate armamente mai sofisticate, aşa cum este cazul în Ucraina.
Cercetătorii au stabilit că acestea nu puteau proveni decât din arsenalele militare ruseşti – şi anume lansatoare de grenade de mai multe feluri, puşti cu lunetă şi mine terestre care nu au fost niciodată în serviciul armatei ucrainiene şi, prin urmare, nu ar fi putut fi capturate şi folosite de armatele separatiste.
De asemenea ei au documentat şi armament specializat – un dispozitiv rusesc „anti-manipulare” sau capcană produs în fabrică, care poate fi pus sub o mină terestră pentru a o declanşa atunci când cineva încearcă să o dezarmeze.
Alte dovezi privind faptul că separatiştii au o linie directă de sprijin din partea Rusiei au fost mai subtile.
De regulă puştile Kalaşnikov ce fac parte din comerţul ilicit cu arme de calibru mic în ţări în curs de dezvoltare, fiind arma de lucru curentă a multor grupuri militante din zone de conflict, sunt asamblate din părţi ale mai multor arme, astfel că seriile nu se potrivesc, se arată în raport.
Armele studiate nu aveau această caracteristică, sugerând o rută mai directă de la fabrică la câmpul de luptă.
Studiul a urmărit 4.793 de cartuşe de arme de calibru mic şi 43 de arme recuperate de pe câmpurile de luptă din 2014 până în 2019.
Analiştii s-au ghidat după marcajele de pe carcase, respectiv numerele de serie.
Cercetătorii au solicitat un răspuns din partea guvernului rus şi producătorilor, dar nu au primit unul.
Deşi formulat în termeni reci, raportul a scos la iveală şi poveşti dramatice ale soldaţilor separatişti – o puşcă ajunsă în mâna cercetătorilor britanici avea încă ataşată o panglică inscripţionată cu rugăciuni creştine ortodoxe pentru protecţie.
Studiul gloanţelor a revelat o imagine mai nuanţată asupra sursei aprovizionării – întregul eşantion de muniţie pentru arme de calibru mic a fost fabricat în unităţi care se află acum pe teritoriul Rusiei de azi, au spus cercetătorii. Prevalenţa unui calibru de muniţie folosit pentru Kalaşnikov abia după 1974 a sugerat un arsenal mai modern. Dar multe dintre ele au zăcut în depozite ani de zile, lăsând provenienţa lor exactă incertă.
Gloanţele analizate în studiu au fost fabricate pe o perioadă de 65 de ani, cea mai veche muniţie fiind un cartuş pentru un Kalaşnikov fabricat în 1948, la doar un an după ce mitraliera a fost introdusă pentru prima dată în Uniunea Sovietică.
Read More
Reflectorul de Sud