Acest text, poate iar prea lung și prea greoi pentru unii – scuze!, nu se vrea a fi o scriere…

Acest text, poate iar prea lung și prea greoi pentru unii – scuze!, nu se vrea a fi o scriere cu caracter religios. Mai degrabă este o încercare de a găsi o explicație ontologică pentru prostia autodistructivă a speciei noastre. O încercare de a găsi „răul-răurilor” speciei noastre. Și cred că l-am găsit. E „mai mult”-ul. Culmea, și aici este semnul că nu avem scăpare, „mai mult”-ul este fundamentul dogmei moderne a perpetuului progres de orice fel – economic, științific, social sau cultural… o dogmă care a încurajat lăcomia și orgoliul din ființa umană și ne-a adus aici… în pragul împlinirii destinului nostru.

Textul s-ar putea întinde și mai mult. Nu o voi face. Vom mai reveni asupra temei. Acum voi concluziona spunând doar că singura soluție pentru ființa umană, ba chiar pentru specia umană este întoarcerea la o societate bazată pe valori tradiționale, acolo unde orgoliul, (trufia, mândria – oricum i-ați spune) este un o imperfecțiune, o lipsă, fiind considerat un păcat în toate religiile lumii, iar în creștinism este chiar primul din cele șapte păcate capitale.

D-aia, vreți să schimbăm lumea?
Să încercăm să începem cu noi înșine… hai să vedem dacă noi reușim să scăpăm de trufie, de nevoia de „mai mult”… și o să realizăm cât de posibilă, de realizabilă mai este „salvarea lumii”.
D-aia, probabil, suntem atât de aproape de sfârșit…