Corneliu VLAD
Criza ucraineană a început ca un conflict intern, devenit conflict ruso-ucrainean, amplificat la proporții mondiale și cu proiecția tot mai iminentă a unui război nuclear atotnimicitor. Aceasta ar fi percepția cvasigenerală.
Politologul rus Timofei Bordacev însă vede altfel lucrurile. Conflictul din Europa – căci așa îl numește el – va deveni din ce în ce mai mult local și de interes direct pentru principalii săi participanți. Iar restul lumii se vă îndrepta spre dezangajare și neparticipare într-un fel sau altul, scrie el.
Bordacev crede într-o înțelepciune a lumii, care nu concepe să se lase atrasă orbește într-o sinucidere a omenirii. “Lumea este acum mult mai unită și mai adaptabilă, chiar și atunci când se confruntă cu provocări atât de majore, decât am fi crezut”. Și analistul rus produce argumente.
În primul rând, pentru că principalii protagoniști devin tot mai conștienți că niciunul dintre ei nu poate impune o “capitulare totală și necondiționată” a celeilalte părți. SUA trebuie să se convingă într-un sfârșit că nu mai este o superputere absolută care poate dicta mersul lumii. “În același timp, Rusia însăși nu ar trebui să creadă că, fiind de partea dreaptă a istoriei, își asigură automat sprijinul majorității statelor pentru ea însăși – pentru asta trebuie să luptăm în continuare.”
În al doilea rand, majoritatea statelor lumii încep treptat să se distanțeze de a exprima o poziție tranșantă de o parte sau alta și chiar constată că pot beneficia de conflictul dintre Rusia şi Occident. Excepție face China, care este într-un conflict acut cu SUA și are nevoie de un parteneriat strategic “fără limite” cu Rusia (cu sublinierea că bunele relații cu Mosocova depășesc cu mult cadrul adversitatii lor cu America).
Pe aceste nisipuri geopolitice mișcătoare, tot mai multe state de pretutindeni încep să se adapteze la condițiile schimbătoare care apar ca urmare a conflictului dintre superputeri. Și aceste căutări, tot mai febrile, pun în mișcare o sinergie uriașa la nivel planetar care va duce într-un final, nu apropiat ci de perspectivă istorica, la o nouă configurație a lumii de mâine-poimâine. “Asistăm acum – afirmă Bordacev – la doar una dintre primele etape ale unei lungi reorganizări politice globale. Căci până la urmă, vorbim, de fapt, despre sfârșitul unei perioade care a durat câteva sute de ani”.
O idee foarte interesantă emite politologul rus despre India în acest context. India, spune el, poate deveni nava amiral a unei astfel de adaptări. India ese una dintre cele mai mari puteri din punct de vedere demografic si are ambiții foarte serioase în ce privește propriul rol în lume. Nu este (încă?) o superputere, căci până acum nu a atins nivelul de dezvoltare din punct de vedere economic, sfera militară și potențialul uman necesare unui statut de mare putere. Dar India este “adevăratul lider al majorității acelor state care nu au intenția de a se lăsa împărțite în tabere opuse sau de a deveni o bază de resurse pentru una dintre marile puteri rivale precum America, Rusia sau China”. New Delhi navighează prudent intre cele trei superputeri și are grijă să le menajeze și să nu se ostilizeze față de niciuna dintre ele (mai dificile sunt relațiile cu China).
Drept urmare, tot mai multe țări vor coopera atât cu Rusia cât și cu Occidentul.
Iar conflictul din Europa va deveni tot mai mult unul local și de interes direct pentru principalii săi participanți. Restul lumii se va îndrepta spre neparticipare într-un fel sau altul.
“Pentru Rusia – trage concluzia Bordacev – aceasta înseamnă necesitatea de a rămâne deschisă și capabilă să ofere țărilor în curs de dezvoltare ceea ce au nevoie – energie sau alte bunuri, precum și știință și educație”.
Și o altă concluzie, și mai importantă: împărțirea lumii în tabere opuse, ca în timpul războiului rece, care este o condiție importantă pentru izbucnirea unui război general, vor fi evitate.
Altfel spus, în noua confruntare între Est și Vest, Restul este cel care va înclina balanța.
Sursa Read More