Oamenii din păcate se despart. Când spun „din păcate” o spun fără a pune sintagma între virgule, resprectiv „oamanii, din păcate, se despart.” Am spus-o fără virgule fiindcă despărțirile sunt rezultatul direct al păcatelor. Pentru că oamenii doar din cauza păcatelor se despart – ca să o spun mai clar.
Știu, mulți se așteaptă să încep să arunc cu lături în omul ce tocmai a plecat de lângă mine, să dezvălui păcatele și greșelile lui, să-i disec până la os fiecare trăsătură de caracter. Așa cum face el. Nu, eu nu o să o fac asta. Nici nu o să-i rostesc numele. Voi încerca însă să subliniez ce este important pentru viitor, pentru a construi, și nu ce a fost determinant pentru demolarea unei relații construite în ani de zile. Căci asta ar fi un păcat în sine.
Care este păcatul „determinant” în această despărțire?
Ca de obicei… același! Același despre care vă vorbeam și zilele trecute: orgoliul! Mândria! Trufia! – oricum ați vrea să-i spuneți.
Nu multele și mai marile sau mai micile păcate ale celui plecat au dus la acest deznodământ. Nu lăcomia, nu minciuna, nu bârfele și uneltirile, nu șantajele și sabotajele, nu astea au fost motivul pentru care plecatul a plecat. Pentru toate astea, de care el însuși se face vinovat și pe care el însuși le-a săvârșit în mod continuat, pentru toate astea a fost sancționat cu cea mai ușoară sancțiune posibilă în statutul CpN după avertisment, și a fost suspendat din funcțiile de conducere ale partidului. Atât! Realist vorbind era prea puțin în raport cu gravitatea și multitudinea faptelor plecatului, dar am zis că noi nu vrem „moartea” păcătosului, ci îndreptarea lui.
Problema lui e că și acest „prea puțin” a fost „prea mult” pentru orgoliul lui. Cum să fie el sancționat? El, plecatul, nu greșește niciodată, chiar când e prins cu minciuna în gură și cu „cuțitul” în mână și adânc înfipt în spatele celui ce i-a fost alături în luptele lui cu alții… El nu poate fi sancționat niciodată, nici măcar cu cea mai ușoară sancțiune, căci el nu greșește niciodată!
Și a plecat… cu scandal! Că doar scandalul face rating… căci scandalul este meseria și unica sa calificare! În plus, scandalul sigur mai aduce doi-trei lei de pe urma prieteniilor pe care tocmai le îngropi în zarvă și grotesc. Acum toate mizeriile scrise în momente de rătăcire de către alți egotici prieteni, pe care până mai ieri plecatul îi critica cu foc, acum sunt suficient de bune pentru a fi exhibate și expuse ca trofee ale penibilului – recunosc, nu sunt capabil să citesc tabletele cu concentrat de puroi publicate pe ici pe colo de către plecatul nostru prieten: îmi e rușine de rușinea lui!
Și uite cum trufia hrănită cu mânie și adăpată abundent cu lăcomie devine diabolică, se transformă într-o furie frustă și destructivă și dezgolește cele mai hâde și mai sulfuroase părți ale omului. Ale plecatului. Iar plecatul, frustrat și cu orgoliul sângerând, ar fi gata să facă orice pentru a distruge ce până mai ieri mima că el însuși construiește.
Nu va reuși.
Ceea ce reușește însă să ne învețe plecatul fără nume… da, să ne învețe!, este cum nu trebuie să fim! Nu trebuie să fim lacomi, mincinoși, complotiști, intriganți, hoți… și mai ales, trufași!
Pentru a rezista împreună trebuie să renunți și la lăcomie, și la intrigi, și la minciună, și la furt și, mai ales, la orgoliu… doar așa reușim să rămânem împreună, renunțând la rădăcina tuturor păcatelor, trufia. În orice familie, în orice grup, în orice echipă, așa cum este și Coaliția pentru Națiune.
În rest, dorind îndreptarea și nu moartea (căci despărțirea e o formă „light” de moarte) trufașului, îi reamintesc acestuia că, neprimind încă demisia sa, eu încă aștept să-și ispășească sancțiunea, să expire suspendarea trufașului, și plecatul să se întoarcă. Asta doar dacă nu ar fi prea orgolios, prea mândru de propriile-i păcate.
Atât pe subiectul ăsta, căci dacă voi insista mai mult risc să fie incidentă și în cazul de față înțeleapta vorbă românească : „Hoțul cu un păcat, păgubașul cu zece.”!
Dan MV Chitic – Telegram