Berezina, un râu de 613 km lungime care se varsă în Nipru, a fost teatrul ultimelor lupte dintre trupele ruseşti şi ceea ce mai rămăsese din La Grande Armée a lui Napoleon Bonaparte.
Suntem în 1812, în urmă cu 210 ani, şi Campania din Rusia e pe sfârşite, rezultatele ei fiind la o distanţă astronomică de scopurile care au determinat-o. După Borodino şi ”experienţa” Moscova (una traumatizantă pentru francezi din perpectivă psihologică), Împăratul Franţei ia o decizie înţeleaptă şi anume să se retragă spre graniţa cu Polonia. Bine, înţelept pe de-a-ntregul ar fi fost dacă îşi limita ambiţiile şi nu invada Rusia.
Astfel, la jumătatea lui octombrie 1812, între 19-22, Armata franceză pleacă din Moscova, confruntându-se în permanenţă cu lipsuri din ce în ce mai mari şi fiind hărţuită de armata rusă şi de partizani. Napoleon Bonaparte dorea să ajungă la Smolensk, unde spera să găsească hrana atât de importantă pentru armata sa din ce în ce mai slăbită.
Problema este că în aceeaşi direcţie se îndrepta şi armata rusă condusă de generalul Kutuzov şi, în ciuda faptului că Napoleon a intenţionat să facă un ocol şi să evite confruntarea, cele două armate se întâlnesc la Maloiaroslaveţ, o mică localitate unde, la 24 octombrie, are loc o bătălie. Orăşelul trece de la o tabără la alta de opt ori într-o singură zi, iar finalul îi aparţine lui Kutuzov, care reuşeşte să-şi stabilizeze şi întărească poziţiile. Napoleon Bonaparte se retrage spre Smolensk, nu găseşte proviziile mult dorite şi continuă să meargă către Berezina, cu intenţia a ajunge,într-un final, la râul Neman pe care-l traversase în iunie, dar în sens contrar. Acum făcea cale întoarsă, cu o armată mai mult pe scut decât sub scut.
La 16 noiembrie, generalul rus Ciciagov ocupă oraşul Borisov, aflat pe cursul râului Berezina, iar francezii sunt înconjuraţi – soldaţilor generalului Pavel Ciciagov li se alătură soldaţii generalului Peter Wittgenstein. Cu toate acestea, începând cu 25 noiembrie, francezii încep să construiască două poduri plutitoare peste râu şi încearcă să treacă pe partea opusă (26 – 27 noiembrie).
Bătălia de la Berezina (26 – 29 noiembrie 1812) s-a soldat cu pierderi uriaşe pentru armata lui Napoleon; doar la traversarea fluviului au pierit peste 21.000 de soldaţi francezi. Din Marea Armată mai rămân mai puţin de 20.000 de oameni, care trec râul Neman înapoi, încheind fără glorie o campanie dictată de ambiţiile unui Împărat care nu a ştiut când să se oprească.
Zilele de război de pe malurile Berezinei au Soarele în Săgetător, semn de Foc, aprig şi luptător – să nu uităm că i se mai spune şi Arcaş!
Luna în Fecioară face opoziţie cu Pluton din Peşti, repetând aspectul din ziua altei bătălii, cea de la Borodino (7 septembrie 1812), cu diferenţa că lui Pluton i se opunea Soarele. Unde apare Pluton afectat vorbim despre moarte, iar axa Fecioară / Peşti este o axă a sacrificiului. În plus, opoziţia Lună / Pluton aspectează negativ, prin cuadraturi, Neptun şi Mercur, prăbuşind un ideal cu conotaţii de himeră şi periclitând drumurile; Neptun semnifică apa, iar Pluton este în Peşti, semnul lui Neptun. Evident, apele nu au fost de bun augur!
Axa Destinului face cuadratură cu Uranus, cel care strică ordinea lucrurilor şi dă planurile peste cap într-o secundă. Fiind vorba despre o planetă grea, de destin, vorbim despre destinul colectiv – unul tragic, întrucât Uranus este în Scorpion, semnul morţii.
Interesant este că Marte şi Venus, ambele în tranzit prin Balanţă, au activat o stea fixă foarte fastă şi anume Arcturus, responsabilă cu faima, onorurile, succesele prin muncă, acţiune. Culmea este că ambele astre făceau aspecte foarte bune cu Axa Destinului natală a lui Napoleon Bonaparte, iar Nodul Nord Lunar tranzita Soarele natal al acestuia, predispunând la reuşită, la afirmare. Cu toate acestea, deznodământul a fost cel pe care-l ştim, iar când aspectele favorabile nu funcţionează, înseamnă că AI GREȘIT RĂU FAȚĂ DE CER. Şi că te-ai pus cu cine nu trebuia!
Sursa Read More