România ca o navă

SENATOR PSD DE GIURGIU – ROBERT CAZANCIUC

O imagine cu premierul Ciolacu înconjurat de oameni în salopetă, muncitori cu măști de sudor, la Șantierul Naval din Constanța, azi cel mai mare constructor de tancuri petroliere din Europa, mi-a adus aminte de mirosul de fier încins de aparatul de sudură pe care l-am cunoscut la Ploiești, prin 1988, când făceam practica de elev în cea mai mare uzină de utilaj petrolier dintr-o altă Europă.

Uzina 1 Mai a dispărut de ceva vreme, dar ea mai trăiește astăzi prin utilajele care încă mai funcționează prin te miri ce colțuri ale lumii, făcându-ne mândri pe noi cei care astăzi ne bucurăm de libertate și ajungem pe acolo ca turiști români priviți cu simpatie. Sigur că uneori sunt furios gândindu-mă că uzina putea avea o altă soartă, ca multe dintre bijuteriile noastre industriale care au încăput după 1989 pe mâinile unor aventurieri sau ticăloși, sigur că în anii de început ai democrației noastre au fost luate multe decizii greșite, dar prăbușirea comunismului a condus și la dispariția unor relații cu statele estice care nu întotdeauna mențineau în viață produse competitive tehnologic.

Cred că unul dintre produsele care exprimă cel mai bine butaforia ‘’superiorității’’ comuniste în fața decadentului occident este paravanul de sticlă colorată pe care îl cumpăram din magazine să îl punem în fața televizorului alb-negru pentru a vedea lumea color.

Nava România a fost mulți ani într-o derivă economică, politică, socială și, din păcate, educațională, dar au fost și momente în anii: 1995, 1999, 2004 sau 2007, când clasa politică a reușit să ducă nava în direcția corectă, iar noi astăzi nu doar că ne bucurăm de cei 90 de miliarde de euro primiți de la Bruxelles pentru dezvoltarea țării, în schimbul a 20 de miliarde, dar nici nu trăim cu temerea că trebuie să ne pregătim copiii de război pentru că suntem parte a celei mai mari alianțe militare pe care a cunoscut-o vreodată omenirea.

Nu am crescut la malul mării sau la Dunăre astfel încât vasele mai mici sau mai mari să faca parte din viața mea, dar le-am privit fascinat în vacanțele de vară gândindu-mă la marinarii care au șansa să ajungă în cele mai pitorești locuri din lume și să înfrunte cu bărbăție tot felul de pericole întâlnite pe mări și oceane.

Nu e locul aici să vorbim de responsabilii,cunoscuți în mare parte, și cauzele dispariției flotei comerciale românești, care număra peste 300 de nave în 1989, ajunsă a patra putere maritimă europeană, pentru că aș vrea să ne aruncăm o privire asupra unei industrii care a refuzat să eșueze, și numără astăzi câteva zeci de mii de angajați: șantierele navale.

Vapoare cu pavilion românesc mai avem puține, dar cele fabricate astăzi la Giurgiu, Brăila, Galați, Tulcea, Oltenița, Drobeta-Turnu Severin, Mangalia sau Constanța, ajung să navigheze pe toate mările și oceanele lumii, comandate de marinari reputați și respectați. Și pentru că ne place să ne comparăm cu vremuri când eram cei mai și cei mai, iată că acele vremuri par să revină, și astăzi putem fi orgolioși cu olandezii cărora le-am livrat cel mai mare vas militar, realizat la Damen Galati, devenit astăzi nava lor amiral sau putem fi foarte mândri în relația cu cei mai buni marinari ai lumii, norvegienii, cărora le-am livrat, de la Brăila, prima navă din lume care se poate deplasa fără echipaj, precum și cea mai nepoluantă nava, care reușește să își stocheze energia. Cea mai mare navă de cercetare construită vreodată a plecat de la Tulcea, de unde anul acesta va fi lansat la apă și cel mai mare iaht rezidențial din lume.

De la Giurgiu a plecat în călătorie anul trecut cea mai mare navă de cercetare de pe apele interioare ale Europei.

M-am uitat zilele acestea pe anunțurile de locuri de muncă ale acestor șantiere și am văzut ca sunt oferite sute de job-uri, unele tradiționale, pentru care șantierele sunt dispuse să plătească mii de euro lunar, cum sunt sudorii, sau altele de înaltă calificare tehnologică, ingineri, IT-iști etc. Cred astfel, că tinerii din învățământul dual sau din universitățile care reușesc sa se conecteze la piața forței de muncă nu vor mai fi nevoiți să plece peste mări și țări, decât dacă sunt marinari, pentru a găsi un loc de muncă pe măsura aspirațiilor lor.

Nu știu dacă este meritul cuiva anume pentru că putem vorbi despre aceste bijuterii tehnologice Made in Romania, dar știu că preocuparea pentru sprijinirea acestei industrii are legătură cu lacrimile de bucurie de pe obrajii muncitorilor în salopetă care pot trăi frumos acasă, mândri de realizările lor.

SENATOR PSD DE GIURGIU – ROBERT CAZANCIUC O imagine cu premierul Ciolacu înconjurat de oameni…