Războiul din Vietnam și înfrângerea neverosimilă a SUA în 1972 de către comuniștii vietnamezi (sprijiniți total de către URSS și China) este un eveniment care încă marchează dezbaterea publică peste Atlantic, nici o administrație americană din cele care au urmat n-a mai dorit să facă greșelile ce l-au dus pe popularul președinte Lyndon Johnson în postura de a fi contestat total și a nu mai candida. Asta a ținut până-n 2001 când, la presiunea complexului militaro-industrial, SUA au repetat greșeala în Afganistan, de unde au plecat însă doar după 20 de ani, cu coada între picioare și cu autoritatea internațională știrbită substanțial.
Care-au fost pe scurt greșelile mari din războiul din Vietnam, recunoscute de către americani? N-au ținut cont de faptul că comuniștii infestaseră cu informatori toată structura de personal militar din Vietnamul de Sud/Saigon, ce era baza de operațiuni a americanilor, și aproape fiecare acțiune de război planificată era comunicată comuniștilor, care o contracarau cu sprijin logistic ruso-chinez (iar asta a durat în toți cei 8 ani de război!). A doua mare greșeală de strategie, recunoscută tardiv, a fost cea de a nu ataca infrastructura energetică și de aprovizionare logistică a comuniștilor vietnamezi, din dorința umanistului Johnson de a nu genera sute de mii de morți, inclusiv civili, fapt ce l-ar fi adus nu doar în oprobiul opiniei publice mondiale (șocate încă la acel moment de episoadele Hiroshima și Nagasaki), dar ar fi îngreunat mult acțiunea ulterioară de reconstrucție a unui Vietnam democratic de către SUA.
Ambele situații de mai sus le regăsiți și-n războiul din Ucraina. Vă e limpede că structura administrativă a ucrainenilor este împânzită cu rusofili/rusofoni ce furnizează informații către regimul lui Putin, șirul de arestări ordonat de Zelenskiy la vârful structurilor militare și de intelligence este pilduitor pentru situație, dar nefolositor pe deplin având în vedere dimensiunea penetrării informative rusești. A doua situație o regăsiți și la strategia lui Putin de pân-acum, care-n spiritul și cu scopurile similare cu ale lui Lyndon Johnson de-atunci, s-a ferit să atace infrastructura energetică a Ucrainei. În pofida presiunilor consilierilor săi ce vizau atacuri de distrugere pentru descurajarea totală a adversarului și eventuala capitulare, deci scurtarea războiului, Putin s-a opus acestei strategii până acum două zile. Presa franceză relatează astfel ce s-a întâmplat duminică seara: „În jurul orei locale 20, Forțele Armate ale Federației Ruse au lansat atacuri cu rachete asupra celor mai mari centrale termice din estul și centrul Ucrainei. Ca urmare, mai multe regiuni din Ucraina au rămas fără apă sau electricitate.
Potrivit rapoartelor locale, centralele CET-5 și CET Harkov din regiunea Harkov, CET Pavlograd-3 din regiunea Dnepropetrovsk, centrala termică Kremenchuko din regiunea Poltava au fost lovite de rachete rusești. Prăbușirea rețelei generale de energie electrică s-a extins la rețelele din regiunile Harkov, Sumy, Dnepropetrovsk, Zaporojie și Odessa. De asemenea, a afectat zone din regiunile Donețk controlate de forțele armate ucrainene, regiunea Kiev și capitala țării. Rachetele au fost probabil lansate din Marea Neagră și Marea Caspică.”(Edouard Husson)
Nu mai e cazul să insist analizând efectele acestor distrugeri pentru populația aflată în prag de iarnă, care se va orienta spre un exod masiv cu direcția Est sau Vest. În plus, ceea ce doar părea o victorie ucraineană în ultimele zile, anunțată cu multă emfază de către actorul de la Kiev total nepriceput în ale politicii și războiului, apare azi ca o mișcare tactică a rușilor ce-au reușit nu doar să-i scoată în câmp deschis pe militarii ucraineni prin retragerea lor simulată, dar și să decimeze trupele prin lovituri de la distanță.
Dan MV Chitic – Telegram