Sondajele de opinie din Uniunea Europeană, realizate la solicitarea Bruxelles-ului, au scos în evidență poporul care este cel mai nemulțumit de politica pormovată față de Rusia, de regimul de sancțuni și de ajutorul acordat Ucrainei. Mai mult, acest popor consideră că, în actualul conflict, vinovată este, în primul rând, Alianța Nord-Atlantică. Este vorba despre bulgari, despre care, până de curând, s-a crezut că au devenit rusofobi. Ce s-a schimbat? scrie publicația Vzgliad.
Bulgarii nu țin pasul, nu sunt în pas cu Uniunea Europeană. O concluzie ce reiese din sondajele sociologice, efectuate la cererea Comisiei Europene, inclusiv dintr-un studiu foarte bine fundamentat.
Prima dovadă ilustrativă: doar 44% dintre repondenții din Bulgaria susțin sancțiunile împotriva Rusiei. Media europeană este aproape dublă – 80%, iar cei mai mulți susținători ai războiului economic sunt în Portugalia – 93%.
Aparent, misterul este simplu de descifrat: dependența Portugaliei de resursele energetice ruse este zero, iar cea de piața rusă este minimă. În cazul Bulgariei, totul este invers, mai ales în privința hidrocarburilor: sub conducerea tovarășului Jivkov, acolo s-au obișnuit să primească totul din URSS și o lungă perioadă de timp nu a existat preocupare legată de diversificarea surselor de aprovizionare. În pofida guvernării prelungite a premierului Boiko Borisov, un atlantist-rusofob, peste 70% din petrolul Bulgariei este de origine rusă.
Același studiu arată că vorba aceea cu pielea care-i mai aproape decât cămașa nu este neapărat principalul factor determinant. Printre susținători la fel de înflăcărați ai sancțiunilor pot fi descoperite, cu surprindere, finlandezii, a căror bunăstare economică depinde puternic de cea rusă – mai tare decât în cazul altor țări UE, din motive atât geografice, dar și demografice.
Pentru cetățeanul european nici măcar suma a ceea ce se poate numi mulțumire istorică nu devine întotdeauna un argument decisiv. Atutudinea ungurilor față de ruși, spre exemplu, este mai complicată, dacă facem referire la lista unde există și suprimarea revoltei maghiare în timpul Imperiului Austriac, și reprimarea revoltei maghiare din perioada Republicii Populare Ungare. Cu toate acestea și ungurii se numără printre cei care ”nu sunt în pas”, alături de greci, care datorează cu adevărat foarte mult Rusiei.
Canalul ”Sondaje și măsurători” atrage atenția asupra faptului că împotriva livrărilor de tehnică de luptă în Ucraina se pronunță majoritatea populației doar din patru țări ale UE – Cipru (64%), Bulgaria (62%), Grecia (57% ) și Slovacia (51%). În același timp, ciprioții, grecii și bulgarii nu sunt de acord nici nu interzicerea presei rusești de stat.
Conform altui sondaj, cetățenii acestor patru țări consideră că diplomația și comerțul cu Rusia asigură în mai mare măsură securitatea Europei decât creșterea cheltuielilor pentru apărare. În același timp, din punctul de vedere al Comisiei Europenii, bulgarii prezintă cea mai proastă proporție la acest capitol – 20% sunt pentru cursa înarmării, 57% sunt pentru afaceri și dialog.
În sfârșit, cel mai revelator element: numai 23% dintre bulgari sunt de părere că în conflictul din jurul Ucrainei este vinovată ”cu precădere Rusia”, în timp ce 44% spun că NATO este principalul vinovat (printre greci, cel mai popular răspuns este ”în egală măsură Rusia și NATO”).
Pentru funcționarii europeni, aceste cifre au fost, probabil, șocante, dar în Rusia s-a anticipat ceva în acest sens, deși nu fără surprindere.
Boiko Borisov, menționat mai sus, a deținut puterea timp de mai mult de zece ani. De cealaltă parte a frontierei oamenii avuseseră deja timp să se obișnuiască și cu orientrarea rigidă a Sofiei spre Washington, și cu izbucnirile rusofobe ale ”fraților”, care, în majoritatea lor nu considerau, judecând după lunga perioadă de guvernare a lui Borisov, ceva fatal în toate acestea.
Pe acest fundal, doar cel mai leneș politolog nu și-ar aminti că în ambele războaie mondiale, bulgarii au luptat pentru partea inamică Rusiei și, în același timp, pentru partea perdantă. Adică asta este soarta lor de trădători – au fost prieteni, dar s-au volatilizat.
După care s-a întâmplat ceva surprinzător.
Ziua renaștii prieteniei ruso-bulgară poate fi considerată 3 martie. Momentul și locul de acțiune sunt deosebit de simbolice – Ziua eliberării Bulgariei de jugul otoman (care, după cum își amintesc toți, a fost însoțită de încălcarea suveranității și integrității teritoriale a Imperiului Otoman de câtre armata rusă) și festivitățile de pe Muntele Șipca, cu participarea primilor oameni în stat.
Din principiu, Borisov a ignorat aceste evenimente, dar noul premier – Kirill Petkov – a riscat să iasă în fața poporului și a fost huiduit, înjurat, a primit în cap un bulgăre de zăpadă aruncat din mulțime și s-a retras speriat în spatele gărzilor și sub strigătele ”trădătorule!”.
În aceeași zi, steaguri rusești au putut fi văzute în multe locuri din Bulgaria. Oamenii nu doar sărbătoreau, ei protestau împotriva politicii Guvernului, în cadrul căreia Petkov & Co au decis să fugă înaintea locomotivei americane, ocupând o poziție mult mai anti-rusă decât ar fi trebuit, dacă privim lucrurile nu doar din perspectiva recunoștinței istorice a bulgarilor față de ruși, dar și din cea a intereselor naționale ale Bulgariei.
Pe fondul disputelor privind interesele naționale din Guvern a fost chiar dat afară ministrul Apărării, Stefan Ianev – un general NATO, care nu este deloc rusofil, dar care l-a îndemnat doar pe Petkov să fie mai prudent și să nu ”dea cu bâta” în chestiunea rusă.
Nu este surprinzător faptul că, potrivit aceluiași studiu al Comisiei Europene, doar 35% dintre bulgari au încredere în informațiile furnizate de autorități privind evenimentele din Ucraina. Este cea mai proastă cifră din întreaga Uniune Europeană, cu media ei de 63%.
În prezent, Uniunea Europeană este mult mai puțin unită decât și-ar fi dorit Occidentul – suficient să ne uităm doar la Ungaria, din vina căreia nu a fost nici până acum adoptat al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Se pare însă că bulgarii sunt națiunea cel mai puțin mulțumită de politica externă promovată de propriul Guvern, având în vedere că este anti-rusă și pur și simplu stupidă (după cum spun bulgarii de stânga, este anti-populară).
Primind un bulgăre de zăpadă în față, Petkov ar fi putut să cadă pe gânduri – pentru un șef de Guvern relativ tânăr și lipsit de experiență acest lucru a fost, probabil, o experiență traumatizantă. Dar lucrurile n-au făcut decât să se înrăutățească.
Împotriva oricărei logici, Bulgaria s-a alăturat Poloniei, numărându-se printre primele țări cărora Gazprom le-a suspendat livrările de gaze naturale din cauza refuzului lor de a le plăti în ruble. Curând a devenit clar că solidaritatea cu cea mai rusofobă țară a Europei a fost o chestiune de amuzament pentru alții: nemții, italienii și mulți alții plătesc liniștiți pentru gaze în ruble. Cu alte cuvinte, Petkov a luat-o din nou înaintea locomotivei, uitând de interesele naționale.
Realizând greșeala făcută, premierul bulgar s-a grăbit să caute sprijinul Washingtonului și, aparent, l-a și obținut: întors din America, el a declarat că Statele Unite vor asigura Bulgaria cu gazele lor naturale lichefiate (GNL) la prețuri chiar mai mici decât gazul din Rusia.
Cum este, în general, posibil ca acest gaz lichefiat, care a fost întotdeauna mai scump, mai ales dacă vine de dincolo de Ocean, să devină brusc mai ieftin decât cel rusesc, transportat prin conducte, Petkov nu a precizat. Deși ar fi fost ascultat cu interes și în Asia, care folosește GNL și care plătește, într-un final, de două-trei ori mai mult decât europenii (ceea ce reprezintă un avantaj competitiv al industriei europene), dar și în Bulgaria, unde prețurile la carburantul albastru au sărit după ruptura cu Gazprom cu aproape 15%.
Prin urmare, Petkov nu a fost crezut nici chiar de subalternii săi direcți. Ministrul Energiei, Aleksandr Nikolov, a calificat chiar drept ”pripită” decizia de a refuza plata în ruble pentru gaze. Judecând după comportamentul vicepremierului și a omului de încredere al șefului Guvernului, Asen Vasiliev, curând ea va fi revizuită.
Dar acest lucru nu va reuși deja să șteargă rușinea autorităților bulgare. Trebuia să se fi gândit mai mult înainte de a comite o astfel de greșeală ținând cont de dependența Bulgariei față de importul din Rusia și de acel bulgăre de zăpadă înviorător.
Bulgarii continuă să protesteze: săptămâna trecută, spre exemplul, au protestat față de livrările de arme în Ucraina, iar unii au încercat, cu scări, să ia cu asalt clădirile administrative din Sofia. Dar pentru Rusia mult mai importantă a fost acea revoltă spontană împotriva rusofobiei izbucnită pe Șipka în primele zile ale operațiunii specaile, când părea că toată Europa este împotriva Rusiei.
Altceva este faptul că, după cum arată practica istorică, dacă Guvernul bulgar a mers prea departe cu rusofobia, populația revoltată, dimpotrivă, nu merge prea departei în atitudinea sa, motiv pentru care au și luptat în cele două războaie mondiale de partea perdanților și în pofida principiului corectitudinii istorice.
În mod surprinzător, renașterea unor relații ruso-bulgare normale și chiar de prietenie este posibilă, dar nu din grija față de ruși, ci din grijă pentru interesele naționale bulgare, așa cum a îndemnat, de altel, și generalul NATO Ianev.
După toate probabilitățile însă, bulgarii nu vor merge, din nou, până la capăt. Doar nu vor ține pasul.
Sursa Read More