stabilit

Se pare că domnii de la ICCJ, care au formulat obiecții de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea actelor normative care reglementează pensiile magistraților, nu au citit ultima decizie a CJUE pronunțată  intr-o cauză  inițiată chiar de magistrați din România.

Extrase din Decizia nr. 5 a CJUE din 05. iunie 2025.(Document)

Cu privire la întrebarea preliminară 

18 Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să
se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat
cu articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul că principiul independenței
judecătorilor se opune abrogării, după ce a fost suspendată în mod continuu
pentru o perioadă îndelungată, pentru motive legate în special de constrângerile
de eliminare a unui deficit bugetar excesiv al statului membru în cauză, a
legislației acestui stat în temeiul căreia magistrații cu vechime continuă în
magistratură de 20 de ani primeau, la momentul pensionării sau al eliberării din
funcție pentru alte motive neimputabile, o indemnizație de pensionare. 

19 Astfel cum rezultă dintr-o jurisprudență constantă, deși organizarea justiției în
statele membre intră în competența lor, totuși, în exercitarea acestei
competențe, ele sunt ținute să respecte obligațiile care le revin din dreptul
Uniunii, printre altele, atunci când prevăd modalitățile de stabilire a remunerației
judecătorilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO
„Forumul Judecătorilor din România” ș.a., C-83/19, C-127/19, C-195/19,
C-291/19, C-355/19 și C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 111, precum și
Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė,
C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 33). 

20 Articolul 19 TUE, care concretizează valoarea statului de drept afirmată la
articolul 2 TUE, încredințează instanțelor naționale și Curții obligația de a
garanta deplina aplicare a dreptului Uniunii în toate statele membre, precum și
protecția jurisdicțională pe care acest drept o conferă justițiabililor. În acest scop,
prezervarea independenței acestor organisme este primordială. Această
cerință, care este inerentă activității de judecată, ține astfel de conținutul esențial
al dreptului fundamental la protecție jurisdicțională efectivă și la un proces
echitabil, care are o importanță crucială în calitate de garant al protecției
ansamblului drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii și al menținerii
valorilor comune ale statelor membre prevăzute la articolul 2 TUE, în special a
valorii statului de drept (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w
Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 47 și
48, precum și jurisprudența citată). 

21 Noțiunea de „independență a instanțelor” presupune în special ca organismul
respectiv să își exercite funcțiile jurisdicționale în mod complet autonom, fără a
fi supus vreunei legături ierarhice sau de subordonare și fără să primească
dispoziții sau instrucțiuni, indiferent de originea lor, pentru a fi astfel protejat de
intervenții sau de presiuni exterioare susceptibile să aducă atingere
independenței de judecată a membrilor săi și să influențeze deciziile acestora.
Or, la fel ca inamovibilitatea membrilor organismului vizat, perceperea de către
aceștia a unei remunerații cu un nivel adecvat în raport cu importanța funcțiilor
pe care le exercită constituie o garanție inerentă independenței judecătorilor
(Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė,
C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 49, precum și jurisprudența
citată).

 22 Deși, în conformitate cu principiul separării puterilor ce caracterizează
funcționarea unui stat de drept, independența instanțelor trebuie să fie garantată
față de puterile legislativă și executivă ale unui stat membru, simplul fapt că
aceste puteri sunt implicate în stabilirea remunerației judecătorilor nu este, ca
atare, de natură să creeze o dependență a judecătorilor față de puterile
menționate și nici să dea naștere unor îndoieli cu privire la independența sau la
imparțialitatea lor. Astfel, statele membre dispun de o marjă largă de apreciere
atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la diferitele posturi de
cheltuieli publice. Această marjă largă de apreciere include stabilirea metodei
de calcul al acestor cheltuieli și în special a remunerației judecătorilor, puterile
legislativă și executivă naționale fiind cele mai în măsură să țină seama de
contextul socioeconomic particular al statului membru în care trebuie întocmit
acest buget și trebuie garantată independența judecătorilor (Hotărârea din 25
februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și
C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 50 și 51). 

23 Cu toate acestea, normele naționale referitoare la remunerația judecătorilor nu
trebuie să dea naștere în percepția justițiabililor unor îndoieli legitime referitoare  la impenetrabilitatea judecătorilor în cauză în privința unor elemente exterioare
și la neutralitatea lor în raport cu interesele care se înfruntă. În acest scop,
cartele, rapoartele și alte documente întocmite de organele Consiliului Europei
sau care fac parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite pot furniza indicații
pertinente pentru interpretarea dreptului Uniunii în prezența dispozițiilor
naționale adoptate în materie (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy
w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 52
și 53). 

24 Astfel cum a statuat Curtea în Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy
w Białymstoku și Adoreikė (C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 65),
puterile legislativă și executivă ale unui stat membru pot deroga de la
reglementarea națională, care definește în mod obiectiv modalitățile de stabilire
a remunerației judecătorilor, hotărând să reducă cuantumul acestei remunerații,
sub rezerva îndeplinirii unui anumit număr de cerințe. 

25 În primul rând, în conformitate cu principiul securității juridice, o măsură de
reducere a salariilor judecătorilor sau a pensiei acestora pentru limită de vârstă
trebuie să fie stabilită prin lege și să fie obiectivă, previzibilă și transparentă.
Această lege poate prevedea intervenția partenerilor sociali, în special a
organizațiilor care reprezintă judecătorii în cauză. În acest context, transparența
procedurii legislative contribuie la garantarea independenței judecătorilor
(Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė,
C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 54 și 66). 

26 În al doilea rând, o măsură de reducere a salariilor judecătorilor sau a pensiei
acestora pentru limită de vârstă trebuie justificată de un obiectiv de interes
general, precum imperativul eliminării unui deficit public excesiv, în sensul
articolului 126 alineatul (1) TFUE, cu precizarea că posibilitatea unui stat
membru de a se prevala de un astfel de imperativ nu presupune deschiderea
împotriva sa a unei proceduri în temeiul Protocolului (nr. 12) privind procedura
aplicabilă deficitelor excesive, anexat la Tratatele UE și FUE (Hotărârea din 25
februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și
C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 67 și 68, precum și jurisprudența citată). 

27 Rațiunile bugetare care au justificat adoptarea unei măsuri de derogare de la
normele de drept comun privind remunerația judecătorilor trebuie să fie
explicate în mod clar. În plus, sub rezerva unor circumstanțe excepționale
justificate în mod corespunzător, aceste măsuri nu trebuie să îi vizeze în mod
specific numai pe membrii instanțelor naționale, ci trebuie să se înscrie într-un
cadru mai general prin care se urmărește ca un grup mai larg de membri ai
funcției publice naționale să contribuie la efortul bugetar urmărit (a se vedea în
acest sens Hotărârea din 27 februarie 2018, Associação Sindical dos Juízes
Portugueses, C-64/16, EU:C:2018:117, punctul 49, și Hotărârea din 25 februarie
2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23,
EU:C:2025:109, punctul 69). 

28 Astfel cum prevede punctul 54 din Recomandarea Comitetului de Miniștri din
anul 2010, „[t]rebuie introduse dispoziții legale specifice care să instituie o
măsură de protecție împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în mod
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO
specific judecătorii”. În schimb, după cum se indică la punctul 57 din expunerea
de motive a acestei recomandări, „[o] dispoziție referitoare în mod specific la
nereducerea remunerației judecătorilor nu se opune unei reduceri a
remunerației care se înscrie în cadrul politicilor publice de reducere generală a
salariilor membrilor serviciilor publice”. 

29 În consecință, atunci când adoptă măsuri de restricție bugetară care afectează
funcționarii și agenții săi publici, un stat membru poate, într-o societate
caracterizată prin solidaritate, astfel cum se subliniază la articolul 2 TUE, să
decidă să aplice aceste măsuri și judecătorilor naționali ((Hotărârea din 25
februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și
C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 71). 

30 În al treilea rând, în conformitate cu principiul proporționalității, care constituie
un principiu general al dreptului Uniunii [Hotărârea din 8 martie 2022,
Bezirkshauptmannschaft Hartberg-Fürstenfeld (Efect direct), C-205/20,
EU:C:2022:168, punctul 31], o măsură care vizează reducerea remunerației
judecătorilor trebuie să fie de natură să garanteze realizarea obiectivului de
interes general urmărit, să se limiteze la strictul necesar pentru atingerea acestui
obiectiv și să nu fie disproporționată în raport cu obiectivul menționat, ceea ce
presupune ponderarea importanței acestui obiectiv cu gravitatea ingerinței în
principiul independenței judecătorilor. 

31 Prin urmare, o măsură de această natură, care pare aptă pentru realizarea
obiectivului de interes general menționat la punctul 26 din prezenta hotărâre,
trebuie să rămână excepțională și temporară, în sensul că nu trebuie să se
aplice dincolo de durata necesară pentru realizarea obiectivului legitim urmărit,
cum este cel al eliminării unui deficit public excesiv. În plus, impactul măsurii
menționate asupra remunerației judecătorilor nu trebuie să fie disproporționat în
raport cu obiectivul urmărit (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w
Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 73 și
74). 

32 Cu toate acestea, ținând seama de marja largă de apreciere recunoscută
statelor membre atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la
diferitele posturi de cheltuieli publice, astfel cum a fost amintită la punctul 22 din
prezenta hotărâre, un stat membru are posibilitatea să adopte o măsură
legislativă care nu urmărește să deroge de la reglementarea de bază care
stabilește remunerația judecătorilor pentru a face față unei crize bugetare, ci să
modifice această reglementare pentru viitor, prin diminuarea remunerației lor, în
vederea ameliorării situației sale bugetare pe termen lung. 

33 Principiul independenței judecătorilor, care decurge din articolul 19 alineatul
(1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE, nu se poate opune unei
astfel de modificări, chiar dacă aceasta nu este limitată în timp, atât timp cât
nivelul de remunerare a judecătorilor nou-stabilit rămâne suficient pentru a le
asigura independența. 

34 Menținerea independenței judecătorilor impune astfel ca, în pofida aplicării
unei măsuri de restricție bugetară în privința lor, nivelul remunerației
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO
judecătorilor să rămână adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care le
exercită aceștia pentru a-i proteja de intervenții sau presiuni exterioare care le
pot periclita independența de judecată și le pot influența deciziile, în conformitate
cu jurisprudența amintită la punctul 21 din prezenta hotărâre. 

35 În această privință, reiese din jurisprudența rezultată din Hotărârea din 7
februarie 2019, Escribano Vindel (C-49/18, EU:C:2019:106, punctele 70, 71 și
73), că nivelul remunerației judecătorilor trebuie să fie suficient de ridicat, având
în vedere contextul socioeconomic al statului membru în cauză, pentru a le
conferi o independență economică certă, de natură să îi protejeze împotriva
riscului ca eventuale intervenții sau presiuni exterioare să poată dăuna
neutralității deciziilor lor. Astfel, nivelul acestei remunerații trebuie să fie de
natură să protejeze judecătorii împotriva riscului de corupție. 

36 Aprecierea caracterului adecvat al remunerației judecătorilor presupune,
printre altele, să se țină seama de situația economică, socială și financiară a
statului membru în cauză. Din această perspectivă, este adecvat să se compare
remunerația medie a judecătorilor cu salariul mediu din statul respectiv
(Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė,
C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 62). 

37 Considerațiile expuse la cele două puncte precedente sunt valabile mutatis
mutandis pentru judecătorii pensionați. Astfel, faptul că judecătorii în activitate
au garanția că vor primi, după pensionare, o pensie suficient de ridicată este de
natură să îi protejeze împotriva riscului de corupție în perioada lor de activitate. 

38 Este necesar să se menționeze, în această privință, punctul 54 din
Recomandarea Comitetului de Miniștri din anul 2010, potrivit căruia „[t]rebuie să
existe garanții pentru […] plata unei pensii pentru limită de vârstă care ar trebui
să fie [raportată] în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în
exercițiu”. De asemenea, din articolul 6.4 din Carta europeană privind statutul
judecătorilor, menționată la punctul 16 din prezenta hotărâre, reiese că acest
statut trebuie să garanteze judecătorului sau judecătoarei „care a împlinit vârsta
legală pentru încetarea funcției, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă
determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil
de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională”. 

39 În al patrulea rând, o măsură de reducere salarială trebuie să poată face
obiectul unui control jurisdicțional efectiv, potrivit modalităților procedurale
prevăzute de legislația statului membru în cauză.
40 Deși, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, nu este de
competența Curții să aplice normele dreptului Uniunii unei spețe determinate,
Curtea poate, plecând de la dosarul cauzei principale, precum și de la
observațiile scrise de care dispune și pentru a furniza un răspuns util instanțelor
de trimitere, să le dea indicații de natură să permită acestor instanțe să se
pronunțe (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și
Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 77, precum și
jurisprudența citată).
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO 

41 În această privință, este necesar să se arate, primo, că abrogarea articolului
81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților prin Legea privind
noul statut al magistraților a fost, în speță, motivată de imperative legate de
eliminarea deficitului bugetar excesiv al statului membru în cauză, după cum
indica printre altele expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, așa cum este
menționată la punctul 6 din prezenta hotărâre. În sens mai larg, astfel cum
reiese din cuprinsul punctului 15 din prezenta hotărâre, instanța de trimitere
arată că expunerea de motive a mai multor ordonanțe de urgență adoptate de
guvern, care au suspendat plata primei de pensionare, a evidențiat riscul ca
deficitul bugetar al României să depășească pragul de 3 % din PIB prevăzut la
articolul 126 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 12
privind procedura aplicabilă deficitelor excesive anexat la Tratatele UE și FUE,
precum și riscul ca acest stat membru să trebuiască să facă față deschiderii de
către Comisie a unei proceduri de deficit excesiv, în lipsa adoptării de urgență a
unor măsuri de reducere salarială. 

42 Secundo, încetarea acordării primei de pensionare determină o reducere
limitată a cuantumului remunerației judecătorilor români. În plus, această
măsură nu afectează remunerația principală a judecătorilor români, ci un
supliment de remunerație care nu putea fi primit decât o singură dată, la
momentul pensionării. Prin urmare, sub rezerva verificărilor care trebuie
efectuate de instanța de trimitere, încetarea acordării acestei prime nu pare
disproporționată. 

43 Tertio, astfel cum a subliniat Comisia în observațiile sale scrise, întemeindu-se
pe figura 34 din Comunicarea COM(2023) 309 final, intitulată „Tabloul de bord
privind justiția în Uniunea Europeană pentru anul 2023”, la începutul carierei și
pentru judecătorii de la instanțele supreme, salariul mediu anual al judecătorilor
români reprezintă de 2,9 ori și, respectiv, de 5,8 ori salariul mediu anual brut
român. 

44 Din cuprinsul celor două puncte care precedă rezultă că, în pofida abrogării
articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților,
remunerarea judecătorilor români rămâne în concordanță cu importanța
funcțiilor pe care aceștia le exercită. 

45 Quarto, suspendarea și, ulterior, abrogarea acestei dispoziții se înscriu într-o
politică mai largă de reducere a remunerației personalului funcției publice
române. Astfel, articolul 13 alineatul (1) din Legea nr. 285/2010 prevedea că,
„[î]n anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz,
indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu
ori la trecerea în rezervă nu se aplică”. Or, astfel cum a arătat Comisia în
observațiile sale scrise, suprimarea ajutorului la trecerea în rezervă privea
militarii, polițiștii, precum și funcționarii cu statut special din sistemul
administrației penitenciare. 

46 Quinto, în contextul prezentei cauze, abrogarea articolului 81 alineatul (1) din
Legea privind vechiul statut al magistraților, după ce această dispoziție a fost
suspendată în mod continuu timp de 13 ani, a contribuit la clarificarea situației
dreptului național și, astfel, la asigurarea securității juridice.
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO 

47 În plus și sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de
trimitere, reclamantele din litigiul principal nu se pot prevala de vreo încredere
legitimă în ceea ce privește menținerea beneficiului primei de pensionare. Astfel
cum reiese din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, „[s]peranța
legitimă de a putea beneficia în continuare de bun trebuie să se bazeze pe un
«temei suficient în dreptul intern», de exemplu atunci când este confirmată de o
jurisprudență consacrată a instanțelor sau atunci când este întemeiată pe o
dispoziție legislativă sau pe un act legal privind interesul patrimonial în cauză”
(Curtea EDO, 23 septembrie 2014, Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A.
împotriva Italiei, CE:ECHR:2014:0923JUD004615411, § 38). 

48 Or, în speță, atât din jurisprudența Curții Constituționale, menționată la punctul
16 din prezenta hotărâre, cât și din articolul 66 alineatul (3) din Legea
nr. 24/2000 menționată la punctul 3 din prezenta hotărâre rezultă că, din anul
2010, nu se poate considera că dreptul de a beneficia de o primă de pensionare
are un temei suficient în dreptul român. Astfel, Curtea Constituțională a
considerat că, întrucât dreptul la prima de pensionare nu constituie un dreptul
fundamental, legiuitorul român era liber să dispună încetarea acordării acesteia.
În ceea ce privește respectivul articol 66 alineatul (3), acesta prevede că
abrogarea unei dispoziții suspendate poate face obiectul unei dispoziții exprese,
cu aplicare de la data expirării suspendării. 

49 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se
răspundă la întrebarea adresată că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf
TUE coroborat cu articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul că principiul
independenței judecătorilor nu se opune abrogării, după ce a fost suspendată
în mod continuu pentru o perioadă îndelungată, pentru motive legate în special
de constrângerile de eliminare a unui deficit bugetar excesiv al statului membru
în cauză, a legislației acestui stat în temeiul căreia magistrații cu vechime
continuă în magistratură de 20 de ani primeau, la momentul pensionării sau al
eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, o indemnizație de

Se pare că domnii de la ICCJ, care au formulat obiecții de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea actelor normative care reglementează pensiile magistraților, nu au citit ultima decizie a CJUE pronunțată  intr-o cauză  inițiată chiar de magistrați din România.

Extrase din Decizia nr. 5 a CJUE din 05. iunie 2025.(Document)

Cu privire la întrebarea preliminară 

18 Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să
se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat
cu articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul că principiul independenței
judecătorilor se opune abrogării, după ce a fost suspendată în mod continuu
pentru o perioadă îndelungată, pentru motive legate în special de constrângerile
de eliminare a unui deficit bugetar excesiv al statului membru în cauză, a
legislației acestui stat în temeiul căreia magistrații cu vechime continuă în
magistratură de 20 de ani primeau, la momentul pensionării sau al eliberării din
funcție pentru alte motive neimputabile, o indemnizație de pensionare. 

19 Astfel cum rezultă dintr-o jurisprudență constantă, deși organizarea justiției în
statele membre intră în competența lor, totuși, în exercitarea acestei
competențe, ele sunt ținute să respecte obligațiile care le revin din dreptul
Uniunii, printre altele, atunci când prevăd modalitățile de stabilire a remunerației
judecătorilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO
„Forumul Judecătorilor din România” ș.a., C-83/19, C-127/19, C-195/19,
C-291/19, C-355/19 și C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 111, precum și
Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė,
C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 33). 

20 Articolul 19 TUE, care concretizează valoarea statului de drept afirmată la
articolul 2 TUE, încredințează instanțelor naționale și Curții obligația de a
garanta deplina aplicare a dreptului Uniunii în toate statele membre, precum și
protecția jurisdicțională pe care acest drept o conferă justițiabililor. În acest scop,
prezervarea independenței acestor organisme este primordială. Această
cerință, care este inerentă activității de judecată, ține astfel de conținutul esențial
al dreptului fundamental la protecție jurisdicțională efectivă și la un proces
echitabil, care are o importanță crucială în calitate de garant al protecției
ansamblului drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii și al menținerii
valorilor comune ale statelor membre prevăzute la articolul 2 TUE, în special a
valorii statului de drept (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w
Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 47 și
48, precum și jurisprudența citată). 

21 Noțiunea de „independență a instanțelor” presupune în special ca organismul
respectiv să își exercite funcțiile jurisdicționale în mod complet autonom, fără a
fi supus vreunei legături ierarhice sau de subordonare și fără să primească
dispoziții sau instrucțiuni, indiferent de originea lor, pentru a fi astfel protejat de
intervenții sau de presiuni exterioare susceptibile să aducă atingere
independenței de judecată a membrilor săi și să influențeze deciziile acestora.
Or, la fel ca inamovibilitatea membrilor organismului vizat, perceperea de către
aceștia a unei remunerații cu un nivel adecvat în raport cu importanța funcțiilor
pe care le exercită constituie o garanție inerentă independenței judecătorilor
(Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė,
C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 49, precum și jurisprudența
citată).

 22 Deși, în conformitate cu principiul separării puterilor ce caracterizează
funcționarea unui stat de drept, independența instanțelor trebuie să fie garantată
față de puterile legislativă și executivă ale unui stat membru, simplul fapt că
aceste puteri sunt implicate în stabilirea remunerației judecătorilor nu este, ca
atare, de natură să creeze o dependență a judecătorilor față de puterile
menționate și nici să dea naștere unor îndoieli cu privire la independența sau la
imparțialitatea lor. Astfel, statele membre dispun de o marjă largă de apreciere
atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la diferitele posturi de
cheltuieli publice. Această marjă largă de apreciere include stabilirea metodei
de calcul al acestor cheltuieli și în special a remunerației judecătorilor, puterile
legislativă și executivă naționale fiind cele mai în măsură să țină seama de
contextul socioeconomic particular al statului membru în care trebuie întocmit
acest buget și trebuie garantată independența judecătorilor (Hotărârea din 25
februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și
C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 50 și 51). 

23 Cu toate acestea, normele naționale referitoare la remunerația judecătorilor nu
trebuie să dea naștere în percepția justițiabililor unor îndoieli legitime referitoare  la impenetrabilitatea judecătorilor în cauză în privința unor elemente exterioare
și la neutralitatea lor în raport cu interesele care se înfruntă. În acest scop,
cartele, rapoartele și alte documente întocmite de organele Consiliului Europei
sau care fac parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite pot furniza indicații
pertinente pentru interpretarea dreptului Uniunii în prezența dispozițiilor
naționale adoptate în materie (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy
w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 52
și 53). 

24 Astfel cum a statuat Curtea în Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy
w Białymstoku și Adoreikė (C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 65),
puterile legislativă și executivă ale unui stat membru pot deroga de la
reglementarea națională, care definește în mod obiectiv modalitățile de stabilire
a remunerației judecătorilor, hotărând să reducă cuantumul acestei remunerații,
sub rezerva îndeplinirii unui anumit număr de cerințe. 

25 În primul rând, în conformitate cu principiul securității juridice, o măsură de
reducere a salariilor judecătorilor sau a pensiei acestora pentru limită de vârstă
trebuie să fie stabilită prin lege și să fie obiectivă, previzibilă și transparentă.
Această lege poate prevedea intervenția partenerilor sociali, în special a
organizațiilor care reprezintă judecătorii în cauză. În acest context, transparența
procedurii legislative contribuie la garantarea independenței judecătorilor
(Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė,
C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 54 și 66). 

26 În al doilea rând, o măsură de reducere a salariilor judecătorilor sau a pensiei
acestora pentru limită de vârstă trebuie justificată de un obiectiv de interes
general, precum imperativul eliminării unui deficit public excesiv, în sensul
articolului 126 alineatul (1) TFUE, cu precizarea că posibilitatea unui stat
membru de a se prevala de un astfel de imperativ nu presupune deschiderea
împotriva sa a unei proceduri în temeiul Protocolului (nr. 12) privind procedura
aplicabilă deficitelor excesive, anexat la Tratatele UE și FUE (Hotărârea din 25
februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și
C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 67 și 68, precum și jurisprudența citată). 

27 Rațiunile bugetare care au justificat adoptarea unei măsuri de derogare de la
normele de drept comun privind remunerația judecătorilor trebuie să fie
explicate în mod clar. În plus, sub rezerva unor circumstanțe excepționale
justificate în mod corespunzător, aceste măsuri nu trebuie să îi vizeze în mod
specific numai pe membrii instanțelor naționale, ci trebuie să se înscrie într-un
cadru mai general prin care se urmărește ca un grup mai larg de membri ai
funcției publice naționale să contribuie la efortul bugetar urmărit (a se vedea în
acest sens Hotărârea din 27 februarie 2018, Associação Sindical dos Juízes
Portugueses, C-64/16, EU:C:2018:117, punctul 49, și Hotărârea din 25 februarie
2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23,
EU:C:2025:109, punctul 69). 

28 Astfel cum prevede punctul 54 din Recomandarea Comitetului de Miniștri din
anul 2010, „[t]rebuie introduse dispoziții legale specifice care să instituie o
măsură de protecție împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în mod
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO
specific judecătorii”. În schimb, după cum se indică la punctul 57 din expunerea
de motive a acestei recomandări, „[o] dispoziție referitoare în mod specific la
nereducerea remunerației judecătorilor nu se opune unei reduceri a
remunerației care se înscrie în cadrul politicilor publice de reducere generală a
salariilor membrilor serviciilor publice”. 

29 În consecință, atunci când adoptă măsuri de restricție bugetară care afectează
funcționarii și agenții săi publici, un stat membru poate, într-o societate
caracterizată prin solidaritate, astfel cum se subliniază la articolul 2 TUE, să
decidă să aplice aceste măsuri și judecătorilor naționali ((Hotărârea din 25
februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și
C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 71). 

30 În al treilea rând, în conformitate cu principiul proporționalității, care constituie
un principiu general al dreptului Uniunii [Hotărârea din 8 martie 2022,
Bezirkshauptmannschaft Hartberg-Fürstenfeld (Efect direct), C-205/20,
EU:C:2022:168, punctul 31], o măsură care vizează reducerea remunerației
judecătorilor trebuie să fie de natură să garanteze realizarea obiectivului de
interes general urmărit, să se limiteze la strictul necesar pentru atingerea acestui
obiectiv și să nu fie disproporționată în raport cu obiectivul menționat, ceea ce
presupune ponderarea importanței acestui obiectiv cu gravitatea ingerinței în
principiul independenței judecătorilor. 

31 Prin urmare, o măsură de această natură, care pare aptă pentru realizarea
obiectivului de interes general menționat la punctul 26 din prezenta hotărâre,
trebuie să rămână excepțională și temporară, în sensul că nu trebuie să se
aplice dincolo de durata necesară pentru realizarea obiectivului legitim urmărit,
cum este cel al eliminării unui deficit public excesiv. În plus, impactul măsurii
menționate asupra remunerației judecătorilor nu trebuie să fie disproporționat în
raport cu obiectivul urmărit (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w
Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 73 și
74). 

32 Cu toate acestea, ținând seama de marja largă de apreciere recunoscută
statelor membre atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la
diferitele posturi de cheltuieli publice, astfel cum a fost amintită la punctul 22 din
prezenta hotărâre, un stat membru are posibilitatea să adopte o măsură
legislativă care nu urmărește să deroge de la reglementarea de bază care
stabilește remunerația judecătorilor pentru a face față unei crize bugetare, ci să
modifice această reglementare pentru viitor, prin diminuarea remunerației lor, în
vederea ameliorării situației sale bugetare pe termen lung. 

33 Principiul independenței judecătorilor, care decurge din articolul 19 alineatul
(1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE, nu se poate opune unei
astfel de modificări, chiar dacă aceasta nu este limitată în timp, atât timp cât
nivelul de remunerare a judecătorilor nou-stabilit rămâne suficient pentru a le
asigura independența. 

34 Menținerea independenței judecătorilor impune astfel ca, în pofida aplicării
unei măsuri de restricție bugetară în privința lor, nivelul remunerației
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO
judecătorilor să rămână adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care le
exercită aceștia pentru a-i proteja de intervenții sau presiuni exterioare care le
pot periclita independența de judecată și le pot influența deciziile, în conformitate
cu jurisprudența amintită la punctul 21 din prezenta hotărâre. 

35 În această privință, reiese din jurisprudența rezultată din Hotărârea din 7
februarie 2019, Escribano Vindel (C-49/18, EU:C:2019:106, punctele 70, 71 și
73), că nivelul remunerației judecătorilor trebuie să fie suficient de ridicat, având
în vedere contextul socioeconomic al statului membru în cauză, pentru a le
conferi o independență economică certă, de natură să îi protejeze împotriva
riscului ca eventuale intervenții sau presiuni exterioare să poată dăuna
neutralității deciziilor lor. Astfel, nivelul acestei remunerații trebuie să fie de
natură să protejeze judecătorii împotriva riscului de corupție. 

36 Aprecierea caracterului adecvat al remunerației judecătorilor presupune,
printre altele, să se țină seama de situația economică, socială și financiară a
statului membru în cauză. Din această perspectivă, este adecvat să se compare
remunerația medie a judecătorilor cu salariul mediu din statul respectiv
(Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė,
C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 62). 

37 Considerațiile expuse la cele două puncte precedente sunt valabile mutatis
mutandis pentru judecătorii pensionați. Astfel, faptul că judecătorii în activitate
au garanția că vor primi, după pensionare, o pensie suficient de ridicată este de
natură să îi protejeze împotriva riscului de corupție în perioada lor de activitate. 

38 Este necesar să se menționeze, în această privință, punctul 54 din
Recomandarea Comitetului de Miniștri din anul 2010, potrivit căruia „[t]rebuie să
existe garanții pentru […] plata unei pensii pentru limită de vârstă care ar trebui
să fie [raportată] în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în
exercițiu”. De asemenea, din articolul 6.4 din Carta europeană privind statutul
judecătorilor, menționată la punctul 16 din prezenta hotărâre, reiese că acest
statut trebuie să garanteze judecătorului sau judecătoarei „care a împlinit vârsta
legală pentru încetarea funcției, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă
determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil
de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională”. 

39 În al patrulea rând, o măsură de reducere salarială trebuie să poată face
obiectul unui control jurisdicțional efectiv, potrivit modalităților procedurale
prevăzute de legislația statului membru în cauză.
40 Deși, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, nu este de
competența Curții să aplice normele dreptului Uniunii unei spețe determinate,
Curtea poate, plecând de la dosarul cauzei principale, precum și de la
observațiile scrise de care dispune și pentru a furniza un răspuns util instanțelor
de trimitere, să le dea indicații de natură să permită acestor instanțe să se
pronunțe (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și
Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 77, precum și
jurisprudența citată).
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO 

41 În această privință, este necesar să se arate, primo, că abrogarea articolului
81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților prin Legea privind
noul statut al magistraților a fost, în speță, motivată de imperative legate de
eliminarea deficitului bugetar excesiv al statului membru în cauză, după cum
indica printre altele expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, așa cum este
menționată la punctul 6 din prezenta hotărâre. În sens mai larg, astfel cum
reiese din cuprinsul punctului 15 din prezenta hotărâre, instanța de trimitere
arată că expunerea de motive a mai multor ordonanțe de urgență adoptate de
guvern, care au suspendat plata primei de pensionare, a evidențiat riscul ca
deficitul bugetar al României să depășească pragul de 3 % din PIB prevăzut la
articolul 126 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 12
privind procedura aplicabilă deficitelor excesive anexat la Tratatele UE și FUE,
precum și riscul ca acest stat membru să trebuiască să facă față deschiderii de
către Comisie a unei proceduri de deficit excesiv, în lipsa adoptării de urgență a
unor măsuri de reducere salarială. 

42 Secundo, încetarea acordării primei de pensionare determină o reducere
limitată a cuantumului remunerației judecătorilor români. În plus, această
măsură nu afectează remunerația principală a judecătorilor români, ci un
supliment de remunerație care nu putea fi primit decât o singură dată, la
momentul pensionării. Prin urmare, sub rezerva verificărilor care trebuie
efectuate de instanța de trimitere, încetarea acordării acestei prime nu pare
disproporționată. 

43 Tertio, astfel cum a subliniat Comisia în observațiile sale scrise, întemeindu-se
pe figura 34 din Comunicarea COM(2023) 309 final, intitulată „Tabloul de bord
privind justiția în Uniunea Europeană pentru anul 2023”, la începutul carierei și
pentru judecătorii de la instanțele supreme, salariul mediu anual al judecătorilor
români reprezintă de 2,9 ori și, respectiv, de 5,8 ori salariul mediu anual brut
român. 

44 Din cuprinsul celor două puncte care precedă rezultă că, în pofida abrogării
articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților,
remunerarea judecătorilor români rămâne în concordanță cu importanța
funcțiilor pe care aceștia le exercită. 

45 Quarto, suspendarea și, ulterior, abrogarea acestei dispoziții se înscriu într-o
politică mai largă de reducere a remunerației personalului funcției publice
române. Astfel, articolul 13 alineatul (1) din Legea nr. 285/2010 prevedea că,
„[î]n anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz,
indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu
ori la trecerea în rezervă nu se aplică”. Or, astfel cum a arătat Comisia în
observațiile sale scrise, suprimarea ajutorului la trecerea în rezervă privea
militarii, polițiștii, precum și funcționarii cu statut special din sistemul
administrației penitenciare. 

46 Quinto, în contextul prezentei cauze, abrogarea articolului 81 alineatul (1) din
Legea privind vechiul statut al magistraților, după ce această dispoziție a fost
suspendată în mod continuu timp de 13 ani, a contribuit la clarificarea situației
dreptului național și, astfel, la asigurarea securității juridice.
WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO 

47 În plus și sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de
trimitere, reclamantele din litigiul principal nu se pot prevala de vreo încredere
legitimă în ceea ce privește menținerea beneficiului primei de pensionare. Astfel
cum reiese din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, „[s]peranța
legitimă de a putea beneficia în continuare de bun trebuie să se bazeze pe un
«temei suficient în dreptul intern», de exemplu atunci când este confirmată de o
jurisprudență consacrată a instanțelor sau atunci când este întemeiată pe o
dispoziție legislativă sau pe un act legal privind interesul patrimonial în cauză”
(Curtea EDO, 23 septembrie 2014, Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A.
împotriva Italiei, CE:ECHR:2014:0923JUD004615411, § 38). 

48 Or, în speță, atât din jurisprudența Curții Constituționale, menționată la punctul
16 din prezenta hotărâre, cât și din articolul 66 alineatul (3) din Legea
nr. 24/2000 menționată la punctul 3 din prezenta hotărâre rezultă că, din anul
2010, nu se poate considera că dreptul de a beneficia de o primă de pensionare
are un temei suficient în dreptul român. Astfel, Curtea Constituțională a
considerat că, întrucât dreptul la prima de pensionare nu constituie un dreptul
fundamental, legiuitorul român era liber să dispună încetarea acordării acesteia.
În ceea ce privește respectivul articol 66 alineatul (3), acesta prevede că
abrogarea unei dispoziții suspendate poate face obiectul unei dispoziții exprese,
cu aplicare de la data expirării suspendării. 

49 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se
răspundă la întrebarea adresată că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf
TUE coroborat cu articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul că principiul
independenței judecătorilor nu se opune abrogării, după ce a fost suspendată
în mod continuu pentru o perioadă îndelungată, pentru motive legate în special
de constrângerile de eliminare a unui deficit bugetar excesiv al statului membru
în cauză, a legislației acestui stat în temeiul căreia magistrații cu vechime
continuă în magistratură de 20 de ani primeau, la momentul pensionării sau al
eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, o indemnizație de