INCREDIBIL! Ce a scris un elev de 18 ani din Giurgiu într-un eseu, despre „Ce a însemnat comunismul în România”…

„Ce a însemnat comunismul? ” O temă generoasă, profundă și ofertantă ce a dat titlul conferinței găzduite de Centrul Cultural Local „Ion Vinea” și organizată de Primăria Giurgiu, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean, fiind moderată de prof. Mugur Burcescu.

Dezbaterea a fost deschisă de inspectorul de specialitate, prof.Adrian Nichita, avându-l în prim-plan pe profesorul universitar doctor Adrian Cioroianu, istoric și diplomat, fost ministru de externe, autor al cărții „A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român: 1991-2021: pentru o istorie dezinhibată a „viitorului luminos”, invitat de onoare al acestui eveniment cultural.

Dar nu despre  ce a cuprins  conferința dorim  să vă informăm în rândurile de mai jos,  ci să vă redăm eseul, pe aceeași temă, al unui elev de 18 ani,  elev al Liceului „Tudor Vianu”, pe nume, David Țepurică, despre care publicația noastră a mai scris cu ceva timp în urmă…

„Acest eseu analizează începuturile comunismului în România și perioada sa la putere cât și amprenta pe care regimul și-a lăsat-o asupra mentalității și culturii românești, privite de un licean din noua generație.     

Perioada comunistă a avut un impact semnificativ asupra societății românești din a doua jumătate a secolului XX. Comunismul a fost al patrulea regim totalitar din istoria României succedând dictatura regală a lui Carol al II-lea (1938-1940), Statul Național-Legionar (septembrie 1940 – ianuarie 1941) și dictatura militară a generalului Antonescu (1941-1944).        Regimul a preluat puterea în 1947 dominând destinul României pentru următorii 42 de ani până la Revoluția din decembrie 1989. Înțelegerea comunismului este esențială pentru consolidarea unui sistem democratic autentic, bazat pe separația puterilor în stat, pluripartidism și libertatea de exprimare.                                                     

   Originile comunismului în România le găsim în perioada interbelică, o perioadă de prosperitate în istoria țării noastre, dar și o perioadă unde extrema dreaptă prindea contur pe scena politică. Partidul Comunist din România s-a înființat în anul 1921, având la început foarte puțini membri oscilând între 2000 și 2500, urmând ca după anul 1924 să nu depășească mai mult de 1000.                                                                                                                                 Majoritatea membrilor erau minorități acest lucru fiind observabil și în conducerea partidului, din 1924 până în 1944 niciunul dintre secretarii generali ai partidului nefiind români. Partidul Comunist a fost însă scos în afara legii în 1924 deoarece atenta la suveranitatea și integritatea teritorială a României, deoarece era subordonat Moscovei fiind afiliată la Comintern.       

   Astfel, partidele satelit ale comuniștilor (Partidul Social Democrat și Blocul Muncitoresc Țărănesc) au un rezultat foarte scăzut în alegerile parlamentare din perioada interbelică, singurele zone unde aceste organizații luau mai multe voturi fiind în zonele alipite României după 1918 (Transilvania, Bucovina și Basarabia).

   La 23 august 1944 România întoarce armele împotriva Germaniei Naziste, urmând a se alătura forțelor Aliate. Din această dată trupele sovietice vor pătrunde în țară, iar România va intra sub sfera de influență sovietică (90% sovietici și 10% occidentali).                                               

Comuniștii vor ajunge în guvern în 1945 cu guvernul Dr. Petru Groza impus de Moscova, iar alegerile parlamentare din 1946 vor fi falsificate de comuniști cu ajutor din partea sovieticilor, puterea fiind preluată în totalitate de Partidul Comunist. Regimul a eliminat toți opozanții si liderii partidelor istorice, pentru a se asigura că nimeni nu le va opune rezistență.                 

Mulți lideri țărăniști au fugit în exil unii dintre ei fiind prinși de comuniști, acest eveniment fiind folosit pentru a scoate partidul în afara legii de către guvernul comunist. Astfel, după campanii de intimidare și violență, în noiembrie 1947, liderii PNȚ-ului Iuliu Maniu și Ion Mihalache sunt condamnați la detenție pe viață în cadrul unui proces politic regizat.   
     După eliminarea PNȚ a urmat eliminarea PNL-ului, liderii săi fiind arestați sau forțați să colaboreze. Un exemplu în acest sens este Gheorghe Tătărescu. Odată cu abdicarea regelui Mihai I la data de 30 decembrie 1947 se declară Republica Populară Română, iar comuniștii preiau puterea totală.                                                                                                                                             
     Perioada stalinistă(1948 – 1958) este perioada în care modelul sovietic este aplicat în toate domeniile statului. Proprietatea privată este desființată prin legea naționalizării din iunie 1948, țăranii rămânând fără pământ. Constituția din 1948 a consolidat puterea partidului comunist(care atunci se numea Partidul Muncitoresc Român), desființând separarea puterilor în stat și naționalizând economia.           

      A urmat o perioadă de teroare impusă de Securitate care urmărea distrugerea opoziției anticomuniste din munți, Gavrilă Ogoranu și alți lideri fiind vânați și exterminați de Securitate.

    Eliminarea intelectualilor era absolut necesară pentru regim deoarece ei reprezentau o amenințare iminentă pentru sistem. Intelectuali precum Gheorghe Brătianu care a murit în închisoarea Sighet în 1953, și filozoful Mircea Vulcănescu care a murit în închisoarea de la Aiud au fost victime ale comuniștilor. Colectivizarea forțată a reprezentat o perioadă unde peste 80.000 de țărani au fost persecutați, fiind arestați și trimiși la muncă silnică.    

În perioada 1948-1958 au existat un număr de 58.733 de condamnați politici, mulți trimiși în lagăre de muncă. Un caz special este cel de la penitenciarul Pitești, unde s-a urmărit reeducarea și spălarea pe creier a deținuților. Aici brutalitatea sistemului a atins cele mai înalte cote, tortura și înjosirea ființei umane fiind o normalitate în ceea ce acum numim Experimentul Pitești(1949-1952), fiind cea mai agresivă și brutală metodă de reeducare prin tortură din blocul comunist. De menționat mai sunt închisorile de la Aiud, Jilava și Râmnicu Sărat unde scopul închisorilor era dezumanizarea deținuților.                                                                 
                                                                   
   Gheorghe-Gheorghiu Dej a urmat linia impusă de Moscova fiind supus intereselor URSS-ului. România aderă la CAER în 1949, este membru fondator al Pactului de la Varșovia din 1955 și trimite sprijin trupelor Pactului în 1956 pentru a suprima Revoluția Maghiară, subordonându-se sovieticilor. În 1958 trupele sovietice sunt retrase din țară după 14 ani, permițând României să se distanțeze de Moscova.                                                             

   După moartea lui Dej, în 1965, Nicolae Ceaușescu este cel care preia puterea în România. Ceaușescu continuă destalinizarea și desovietizarea României, după o perioadă în care independența și suveranitatea i-au fost grav încălcate.                                                   
    Deși a luat o poziție fermă în 1968 privind Primăvara de la Praga și Conferința de la Helsinki din 1975, regimul său ultranaționalist promova cultul dictatorului (cult promovat în urma tezelor din 1971), cenzura și propaganda erau impuse peste tot și poliția secretă a regimului, Securitatea, acuza oameni pe nedrept și deschidea dosare pentru a avea control asupra tuturor.

    Teroarea Securității a continuat în perioada lui Ceaușescu, existând securiști infiltrați aproape peste tot în instituții. Ei raportau cea mai mică abatere și aveau o putere semnificativă, putând folosi orice metode i se păreau convenabile securistului pentru a se ocupa de cei anchetați. Acest lucru a dus la o adevărată paranoie în jurul oamenilor care nu mai puteau avea încredere în nimeni, deoarece oricine putea fi colaborator al Securității. Această frică impusă era necesară pentru regimul lui Ceaușescu pentru a avea cât mai mult control asupra societății.             

   Regimul impunea cenzură, operele scriitorilor interbelici fiind interzise, ziarele și televiziunea erau controlate de stat având rolul de a lăuda Partidul și pe liderul suprem, Ceaușescu. Securitatea avea rolul de a citi corespondențele românilor și de a asculta telefoane, orice li se părea suspect securiștilor putea duce la o anchetă.                                   

   Ideologia comunistă a presupus rescrierea istoriei pentru a glorifica realizările socialismului, sistemul distrugând Academia Română și subordonând-o regimului comunist. Alt aspect al ideologiei sistemelor totalitare este controlul gândirii și educarea copiilor pentru a servi regimul.

    Cultul personalității dictatorului era omniprezent în școli și în licee pentru a-i îndoctrina pe copii. Cu istoria rescrisă și tânăra generație îndoctrinată și învățată să glorifice marxism-leninismul și realizările socialismului, Ceaușescu a impus un control total asupra fiecărui aspect din viața unui român, comparabil cu perioada stalinistă a Uniunii Sovietice.
     Anii 80’ au reprezentat perioada măsurilor de austeritate și izolarea României pe plan internațional. Aceste măsuri au afectat radical viața oamenilor obișnuiți care acum cumpărau aproape tot pe cartelă găsind foarte rar alimente în magazine. Nemulțumirea oamenilor a crescut, iar revolta din 1987 din Brașov a fost rapid suprimată și muncitorii au fost arestați. Revoluția din 1989 a pus capăt regimului comunist și a deschis calea occidentalizării și democratizării României.                                                                                                       

    Impactul comunismului asupra României postdecembriste este unul vizibil chiar și în prezent. Istoria comunismului în țara noastră a fost greu de înțeles – de la țara cu cei mai puțini membri de partid în 1944 la singura țara în care a existat o revoluție sângeroasă pentru a îndepărta regimul comunist.                                                                                             
    Regimul nu a dispărut în totalitate existând foarte mulți membri ai Parlamentului României care au fost membri ai fostului Partid Comunist în anii 90’. Până și președintele ales în mai 1990, Ion Iliescu era un fost membru de rang înalt al PCR. Impactul vechiului regim asupra mentalității colectivului românesc este vizibil în tranziția grea către democrație în anii 90’, în timp ce alte țări din fostul bloc comunist s-au adaptat mai rapid la valorile occidentale.

  România s-a adaptat greu la valorile democratice deoarece mulți foști membri ai PCR au rămas majoritatea pe funcții importante în stat după căderea regimului comunist pe care îl serviseră o viață întreagă. Alt aspect pentru care România a avut o întârziere în adaptarea la valorile democratice a fost lipsa disidenților din PCR.

Toți cei care nu au împărtășit părerile lui Ceaușescu și linia impusă de Partid, au fost marginalizați și persecutați. În timp ce în celelalte țări din blocul comunist au existat frecvent lideri ale unor mișcări care doreau schimbarea și liberalizarea Partidului Comunist, în România acești lideri nu au existat. Teroarea impusă de sistem nu a lăsat loc de păreri și puncte de vedere diferite față cele ale liderului suprem.

   În timp ce după căderea regimurilor comuniste în 1989, la conducerea Cehoslovaciei a venit Václav Havel, liderul mișcării anticomuniste Carta 77, în Polonia Lech Wałęsa, liderul sindicatului Solidarność, este cel care va fi președintele Poloniei după 1989. Acești lideri s-au opus ferm comunismului, contribuind la o schimbare reală.

În România postdecembristă, foștii membrii PCR au rămas în funcții înalte în stat. Parlamentul României era acum compus din mai multe partide, dar în general alcătuite din foști comuniști. Neavând cunoaștere despre instituțiile democratice și valorile occidentale, liderii politici ai anilor 90’ au întârziat semnificativ schimbarea către o democrație funcțională.            

    După 1989, politicienii români au conștientizat necesitatea integrării în structurile euro-atlantice, ca reacție la izolarea și declinul economic din perioada comunistă, urmărind integrarea României pe parcursul euro-atlantic. În 2004 România devine membru NATO urmând ca în 2007 să devină membră a Uniunii Europene.     

    Lecția comunismului este esențială pentru a înțelege trecutul sumbru al țării noastre și a nu-l repeta, cea mai importantă lecție a istoriei. Raportul lui Vladimir Tismăneanu a clasat regimul comunist drept un regim ilegitim și criminal, termeni care au caracterizat perioada regimului comunist în România.                                                                                           
    Președintele Traian Băsescu a citit raportul în plenul Parlamentului la 18 decembrie 2006, raportul prezentând crimele și abuzurile regimului comunist în detaliu. În opinia mea, doar prin recunoașterea trecutului greșit poți avea un prezent mai bun. Deși comunismul a reprezentat o perioadă negativă a României secolului XX în ultimele decenii s-au făcut eforturi pentru a avea un stat de drept și de a democratiza România.                                                       

Constituția din 1991 revizuită în anul 2003 este o constituție democrată unde există separarea puterilor în stat și consolidează calea euro-atlantică a țării pentru a garanta României valorile europene și occidentale. Astăzi România este un stat european care se dezvoltă pe plan economic și are relații diplomatice cu majoritatea țărilor lumii. ”

 O superbă radiografie a unei epoci despre care cu siguranță se vor mai scrie multe cărți, prilejuind alte zeci de conferințe și dezbateri ca cea de miercuri 28 mai. Surprinzător este cât de bine sintetizează acest puști, ce nu a prins nicio clipă din acea perioadă, de tristă amintire pentru cei ce astăzi sunt la  vârsta a treia. Un tânăr  cu  care promitem că vom mai sta de vorbă, pentru că merită toată atenția noastră…

(Florian Tincu)     

Articolul INCREDIBIL! Ce a scris un elev de 18 ani din Giurgiu într-un eseu, despre „Ce a însemnat comunismul în România”… apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.

„Ce a însemnat comunismul? ” O temă generoasă, profundă și ofertantă ce a dat titlul conferinței găzduite de Centrul Cultural Local „Ion Vinea” și organizată de Primăria Giurgiu, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean, fiind moderată de prof. Mugur Burcescu. Dezbaterea a fost deschisă de inspectorul de specialitate, prof.Adrian Nichita, avându-l în prim-plan pe profesorul […]

Articolul INCREDIBIL! Ce a scris un elev de 18 ani din Giurgiu într-un eseu, despre „Ce a însemnat comunismul în România”… apare prima dată în Jurnal Giurgiuvean.