Adrian Anghelescu: „Obiectivul meu este Giurgiu!”. Şi dacă proiectul „este strâmb din proţap”, domnule primar?

Săptămâna trecută, în ultima sa conferinţă de presă (a doua, dacă mi-amintesc bine, de când este primar), Adian Anghelescu a vorbit despre refuzul său de-aşi pune semnătura pe ultimul act care ar duce automat la începerea finanţării prin PNRR şi realizări la Giurgiu a unui campus profesional dual.

Cu implicarea nemijlocită Universităţii Politehnice Bucureşti, proiectul a depăşit ca punctaj proiecte similare din Argeş, Ialomiţa sau Prahova. Aici ar urma să se pregătească elevi în meserii cu valoare adăugată ridicată.

Campusul politehnic regional pentru învăţământul dual în Giurgiu este unul dintre cele mai importante proiecte din judeţul nostru din ultimele trei decenii, o investiţie care va aduce oportunităţi la care mulţi dintre giurgiuveni nici nu mai visau. În primul rând, recunoaşterea potenţialului zonei noastre pentru investitori de top. În al doilea rând, stabilirea unor standarde ale învăţământului dual, care devine tot mai important într-o economie atât de dinamică”, după cum declara Elisabeta Mihalcea, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Giurgiu.

În nota sa obişnuită, primarul Anghelescu a invocat lipsa banilor pentru cofinanţarea campusului, deşi până la această dată Giurgiu încă nu a cheltuit niciun ban, toate cheltuielile fiind suportate de Consiliul Judeţean, care Consiliu s-a angajat prin vocea preşedintelui Dumitru Beianu că va suporta şi pe viitor cheltuielile pentru acest obiectiv.

Într-o fractură gravă de logică, primarul Anghelescu a spus că are alte priorităţi.

Spune domnia sa că dincolo de orice proiect politic, „Mai important pentru mine este proiectul Municipiul Giurgiu. Ce se va întâmpla în acest oraş peste doi, peste trei, peste cinci , peste 15 ani şi când nu vom mai fi noi.”

Noi spunem că această afirmaţie pleacă de la premize greşite. În primul rând, proiectele şi deciziile politice guvernează mersul oricărei societăţi civilizate. În al doilea rând, nimic nu poate fi mai important pentru o naţiune decât educaţia. O educaţie (calificare) de calitate superioară aduce după sine plus valoare. Nu te poţi plânge că Giurgiu este un oraş sărac, că nu ai bani, pentru că nu sunt în oraş investiţii de valoare. Pentru că investiţiile care pot aduce bani mulţi la bugetul local sunt strict legate de posibilitatea locului de a oferi forţă de muncă bine calificată.

Refuzând accesul la această şansă de calificare de bună calitate, refuzi în perspectivă bunăstarea materială a localităţii şi nu faci decât să o condamni la sărăcie perpetuă. Pentru că acest lucru se va întâmpla cu Giurgiu, ca să-l parafrazăm pe Anghelescu, în perspectva a 2,3,5,15 ani. Vom avea un oraş asfaltat, cu o presiune mai mică pe cererea de locuinţe şi, în acelaşi timp un oraş din ce în ce mai depopulat, cu oameni săraci, şomeri şi cu un procent mare de analfabeţi funcţionali.

Deşi spune că este mai presus de proiecte politice, primarul Anghelescu gândeşte politicianist. Vrea să finalizeze repede priectele legate de drumuri şi alte cele (proiecte care au primit girul politic pe vremea primarului Nicolae Barbu – pentru că votul consilierilor locali este un vot al unor oameni politici) şi eventual să mai construiască nişte locuinţe. De ce? Pentru că sunt lucruri palpabile, care se văd cu ochiul liber şi, ca atare, pot fi, pe termen scurt, generatoare de voturi. Investiţiile în educaţie produc efecte într-o perspectivă mai îndepărtată şi tocmai din acest motiv nu sunt de interes pentru politicienii contemporani.

(captură foto Primăria Giurgiu)

Ioan Mănăilă

Săptămâna trecută, în ultima sa conferinţă de presă (a doua, dacă mi-amintesc bine, de când este primar), Adian Anghelescu a vorbit despre refuzul său de-aşi pune semnătura pe ultimul act care ar duce automat la începerea finanţării prin PNRR şi realizări la Giurgiu a unui campus profesional dual. Cu implicarea nemijlocită Universităţii Politehnice Bucureşti, proiectul […]