Articole corelate
Noul an să vă aducă reuşite şi satisfacţii, să vă deschidă noi uşi şi să vă ofere ocazia de a vă împlini toate dorinţele! La mulţi ani!
Ana Maria Voevozeanu
subprefect
”VENUS” – LOCUINȚĂ PROTEJATĂ PENTRU VICTIMELE VIOLENȚEI ÎN FAMILIE
2023-01-02
”VENUS” – LOCUINȚĂ PROTEJATĂ PENTRU VICTIMELE VIOLENȚEI ÎN FAMILIE
Articole corelate
Victimele violenței domestice pot beneficia de sprijin in cadrul locuinței protejate “Venus”, serviciu social din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu.
Locuința protejată pentru victimele violenței domestice, un cabinet de consiliere vocațională și un grup de suport pentru această categorie de beneficiari sunt servicii a căror activitate se desfășoară prin Proiectul “VENUS – Împreună pentru o viață în siguranță!”, implementat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu în calitate de partener local al Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați.
În cursul anului 2022, au beneficiat de găzduire și servicii de suport specifice victimelor violenței domestice în cadrul locuinței protejate „Venus”, opt femei însoțite de un număr total de 12 de copii .
Adresa acestei locuințe protejate destinate victimelor violenței domestice este secretă publicului larg, fiind menită să asigure protecţie, siguranţă şi securitate personală beneficiarilor. Locuința protejată are capacitatea de șase locuri; este destinată cu precădere victimelor care nu au o locuinţă proprie şi care au nevoie să-şi continue procesul de pregătire şi adaptare la viaţă independentă precum şi reinserţia socio-profesională până la identificarea unei soluţii de locuire. Victimele violenței domestice pot beneficia de serviciile oferite în cadrul locuinței protejate pentru o perioadă determinată, de până la 12 luni.
“Serviciile sociale furnizate au fost în funcție de particularitățile fiecărui caz și nevoile victimei. Astfel, în cursul anului 2022, în locuinţa protejată, beneficiarilor le-au fost acordate servicii de cazare cu asigurarea hranei, consiliere socială, consiliere psihologică, orientare vocaţională, sprijin in vederea identificării unui loc din muncă;două dintre beneficiare au fost angajate în muncă. După caz, au beneficiat de acompaniere la unități medicale sau agenți economici. În anul 2022 perioada de acordare de servicii victimelor violenței domestice a fost diferită de la caz la caz; astfel, cea mai scurtă perioadă a fost de 17 zile iar cea mai lungă perioadă de acordare a acestor servicii a fost de 80 de zile”, a declarat Daniela Paraschiv, consilier în cadrul D.G.A.S.P.C. Giurgiu.
În afară de persoanele care au beneficiat de servicii în cadrul locuinței protejate “Venus”, în anul 2022, alte șase femei, victime ale violenței domestice, au beneficiat, la cerere, de programe specifice de asistență psihologică. Cabinetul de consiliere vocațională și grupul suport furnizează servicii specializate atât pentru persoanele găzduite în locuința protejată cât și pentru alte victime din comunitate.
D.G.A.S.P.C. Giurgiu
OPERAȚIUNEA ”FOC DE ARTIFICII” – BILANȚ LA GIURGIU
2023-01-02
OPERAȚIUNEA ”FOC DE ARTIFICII” – BILANȚ LA GIURGIU
Articole corelate
Un bărbat din localitatea Valea Dragului, județul Giurgiu este cercetat penal, fiind descoperite 94 de kilograme de articole pirotehnice, la domiciliul său.
La data de 28 decembrie a.c., polițiștii din cadrul Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu au pus în executare un mandat de percheziție domiciliară, la locuința unui bărbat, de 27 de ani, din localitatea Valea Dragului, județul Giurgiu, bănuit că ar deține ilegal articole pirotehnice, în scopul revânzării.
În urma efectuării percheziției domiciliare, la locuința bărbatului au fost descoperite 94 de kilograme de articole pirotehnice, deținute fără drept.
Articolele pirotehnice au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.
În cauză, a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de orice operațiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept.
Acțiunea a beneficiat de sprijinul luptătorilor din cadrul Serviciului pentru Acțiuni Speciale și a polițiștilor din cadrul Biroului de Analiza Informațiilor Giurgiu.
IPJ GIURGIU
CĂȚI AGRESORI AU AJUNS SĂ FIE CONSILIAȚI LA CENTRUL SPECIAL ÎNFIINȚAT ÎN ACEST SCOP LA GIURGIU?
2023-01-02
CĂȚI AGRESORI AU AJUNS SĂ FIE CONSILIAȚI LA CENTRUL SPECIAL ÎNFIINȚAT ÎN ACEST SCOP LA GIURGIU?
Articole corelate
În decurs de șapte luni de la înființare, Centrul de consiliere pentru agresori, serviciu social din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu, a acordat asistență în 217 cazuri de violență domestică raportate de către Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu, în baza protocolului de colaborare încheiat cu D.G.A.S.P.C. Giurgiu. Astfel, 217 potențiali beneficiari au fost informați despre serviciile de consiliere gratuite oferite în cadrul Centrului de consiliere pentru agresori. Până în prezent, șapte persoane au beneficiat de astfel de programe de consiliere.
“Cifrele raportate privind violența domestică sunt îngrijorătoare.Misiunea acestui centru de zi este furnizarea de servicii complexe agresorilor familiali, în vederea corectării comportamentelor agresive și pentru a sprijini reabilitarea și reinserția socială a acestora. Până în prezent, șapte agresori familiali (șase bărbați și o femeie) au fost incluși în programe personalizate de consiliere psihologică; pentru doi dintre aceștia, instanța judecătorească a dispus in acest sens iar în ceea ce-i privește pe ceilalți cinci, a fost opțiunea lor să beneficieze de consiliere psihologică. Avem o foarte bună colaborare atât cu Inspectoratul Județean de Poliție cât și cu Serviciul Județean de Probațiune, cu care am incheiat protocoale în scopul facilitării accesului unui număr cât mai mare de agresori familiali la serviciile oferite de Centrul de consiliere pentru agresori și sperăm ca în viitor tot mai mulți agresori familiali să beneficieze de serviciile oferite în cadrul acestui serviciu social”, a declarat Elvira Gavrilă, coordonator al Centrului pentru agresori Giurgiu.
Centrul pentru agresori din cadrul D.G.A.S.P.C. Giurgiu este unul din cele opt centre pentru agresori înființate în cadrul proiectului predefinit “Sprijin pentru implementarea Convenției de la Istanbul în România”, implementat la nivel național de Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați și finanțat de Regatul Norvegiei prin Granturile Norvegiene. Valoarea grantului acordat proiectului este 2.500.000 de euro.
Unul din obiectivele principale ale proiectului este sprijinirea autorităților române în adoptarea unei abordări coordonate pentru tratarea provocărilor reprezentate de punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul, vizând reducerea violenței în familie și a violenței împotriva femeilor prin facilitarea schimbului de bune practici cu instituții norvegiene relevante, cu experiență în domeniul violenței în familie și a violenței împotriva femeilor.
În acest sens, în ultimul an au fost organizate o serie de activități în vederea creșterii nivelului de pregătire al profesioniștilor din cadrul serviciilor sociale specializate, precum derularea de seminare de instruire și întâlniri de lucru. De asemenea, în cadrul proiectului implementat de Agenția Națională de Egalitate de Șanse pentru Femei și Bărbați, în luna ianuarie 2023 va avea loc o vizită de studiu în Norvegia, pentru schimbul de bune practici cu experți norvegieni.
D.G.A.S.P.C. Giurgiu
ACCIDENTE ȘI INCENDII DE CRĂCIUN, ÎN JUDEȚ
2023-01-02
ACCIDENTE ȘI INCENDII DE CRĂCIUN, ÎN JUDEȚ
Articole corelate
Două accidente și două incendii – este bilanțul zilei de Crăciun și a nopții premergătoare acesteia, în județul Giurgiu.
Un prim eveniment nedorit a fost înregistrat la Tântava, acolo unde o familie a rămas fără adăpost:
„În noaptea de sâmbătă spre duminică, ISU Giurgiu a fost solicitat să intervină în localitatea Tântava după ce casa unei familii din localitate a luat foc. La caz s-au deplasat pompierii din cadrul Detaşamentului Bolintin Deal, cu o autospecială de stingere cu apă şi spumă, o cisternă şi o ambulanţă SMURD. Când au ajuns pompierii, ardeau acoperişul şi podul casei pe o suprafaţă de aproximativ 80 de metri pătraţi, iar proprietarii, doi adulţi, se autoevacuaseră”, se arată într-un comunicat de presă, transmis de ISU Giurgiu.
Pompierii au acţionat aproape două ore pentru stingerea incendiului.
În urma incendiului a ars acoperişul, iar din cauza apei folosite pentru stingerea focului s-au degradat pereţii locuinţei.
Cel mai probabil, incendiul a izbucnit de la un scurtcircuit.
A urmat apoi, un accident cu patru victime, la Oncești:
„ISU Giurgiu a fost solicitat să intervină pe DJ 503 A, în urma producerii unui accident rutier în zona localităţii Onceşti. La faţa locului s-au deplasat pompierii din cadrul Detaşamentului Giurgiu, cu o descarcerare, o autospecială de stingere, un echipaj SMURD şi trei ambulanţe SAJ. Echipele de salvatori au constatat faptul că în eveniment a fost implicat un singur autoturism, în care se aflau patru persoane. Acesta a fost găsit răsturnat în afara părţii carosabile”, a informat ISU Giurgiu.
Doi bărbaţi şi o femeie au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Toate persoanele erau conştiente, fiind preluate de ambulanţe şi transportate la spital.
Paramedicii au acordat primul ajutor şi unui bărbat de 44 de ani, la locul evenimentului.
Cazul a rămas în atenţia Poliţiei pentru cercetări.
Un alt scurtcircuit electric a lăsat pe drumuri o familie din Ogrezeni, duminică:
„ISU Giurgiu a fost solicitat să intervină pentru stingerea unui incendiu izbucnit la o locuinţă din Ogrezeni. La faţa locului s-au deplasat pompierii din cadrul Detaşamentului Bolintin Deal, cu două autospeciale de stingere cu apă şi spumă, o cisternă şi o ambulanţă SMURD. Când au ajuns pompierii, flăcările se manifestau violent, în mai multe camere”, a informat ISU Giurgiu.
Proprietarii s-au autoevacuat în momentul în care au constatat că au sărit siguranţele de la tabloul electric şi au simţit miros de fum.
În urma incendiului acoperişul casei a fost distrus în proporţie de 90 la sută şi au ars un dormitor, holul, baia, bucătăria şi bunurile din interior, iar alte două dormitoare au fost afectate de apa folosită la stingerea incendiului şi de fum.
Cel mai probabil, cauza incendiului a fost un scurtcircuit.
Și tot duminică, în prima zi de Crăciun, a fost nevoie și de intervenția unui elicopter SMURD, în urma unui accident petrecut la Vărăști:
„ISU Giurgiu a fost solicitat să intervină în această dimineaţă în localitatea Vărăşti în urma producerii unui accident pe strada Principală. La caz s-au deplasat pompierii din cadrul Gărzii de Intervenţie Colibaşi, cu o autospecială de stingere dotată cu modul de descarcerare, elicopterul SMURD şi două ambulanţe SAJ şi SABIF”, a informat ISU Giurgiu.
Un bărbat, în vârstă de 42 de ani, a fost găsit inconştient. Echipajul de pompieri care a ajuns la locul evenimentului i-a acordat primul ajutor. Ulterior, acesta a fost preluat de elicopterul SMURD şi transportat de urgenţă la un spital din Capitală.
Un alt bărbat, în vârstă de 80 de ani, şi o adolescentă de 17 ani au fost preluaţi de ambulanţe şi transportaţi la spital.
Cazul a rămas în atenţia Poliţiei pentru cercetări.
SĂRBĂTORI FERICITE!
2023-01-02
SĂRBĂTORI FERICITE!
Articole corelate
Vă mulțumim că ne-ați fost alături în anul ce se apropie de sfârșit și vă dorim sărbători fericite cu bucurii şi împliniri alături de cei dragi! Să vă găsească Moşul cu masa bogată şi sufletul curat!
Crăciun fericit tuturor!
Redacția Giurgiu-news.ro
CAPTURĂ DE PROPORȚII ÎN VAMA GIURGIU: ȚIGĂRI DE PESTE DOUĂ MILIOANE DE EURO (VIDEO)
2023-01-02
CAPTURĂ DE PROPORȚII ÎN VAMA GIURGIU: ȚIGĂRI DE PESTE DOUĂ MILIOANE DE EURO (VIDEO)
Articole corelate
Poliţiştii de frontieră giurgiuveni au descoperit, în urma unui control efectuat asupra unui autocamion care figura în documente ca fiind încărcat cu portocale, cantitatea de 484.000 de pachete cu ţigări, estimată la o valoare de peste 10 milioane lei, pentru care șoferul nu deținea documente de proveniență.
În cauză se derulează cercetări sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, iar faţă de şofer s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore, urmând să fie prezentat în faţa instanţei cu propunere de arestare preventivă.
La data de 21.12.2022, în jurul orei 03.30, în Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, s-a prezentat pentru a intra în țară, la volanul unui autocamion, un cetățean român, în vârstă de 40 de ani. Şoferul transporta, conform documentelor prezentate, portocale pe ruta Bulgaria-Ungaria.
În baza analizei de risc, poliţiştii de frontieră au efectuat un control amănunțit asupra mijlocului de transport. Astfel, în compartimentul pentru marfă, au fost descoperite ascunse, în spatele cutiilor cu portocale (metoda capac), 968 de baxuri ce conţineau 484.000 de pachete cu ţigări, diferite mărci.
Țigările, în valoare totală de peste 2 milioane de euro, au fost indisponibilizate în vederea continuării cercetărilor, iar în cauză polițiștii de frontieră, sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals şi deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător.
Totodată, faţă de persoana în cauză a fost dispusă măsura reţinerii pentru 24 de ore, urmând să fie prezentată în faţa instanţei cu propunere de arestare preventivă.
Compartimentul Purtator de Cuvant
din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu
FOTO ȘI VIDEO – POLIȚIA DE FRONTIERĂ GIURGIU
ALTE 250 DE KILOGRAME DE ARTICOLE PIROTEHNICE, CONFISCATE DE POLIȚIE LA GIURGIU
2023-01-02
ALTE 250 DE KILOGRAME DE ARTICOLE PIROTEHNICE, CONFISCATE DE POLIȚIE LA GIURGIU
Articole corelate
Un bărbat din municipiul Giurgiu este cercetat penal, fiind descoperite 250 kilograme de articole pirotehnice, la domiciliul său.
La data de 22 decembrie a.c., polițiștii din Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu au pus în executare un mandat de percheziție domiciliară, la locuința unui bărbat, de 58 de ani, din municipiul Giurgiu, bănuit că ar deține și comercializa ilegal articole pirotehnice, din clasele supuse autorizării.
În urma efectuării percheziției domiciliare, la locuința bărbatului au fost descoperite 250 de kilograme de articole pirotehnice, deținute fără drept.
Articolele pirotehnice au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.
În cauză, a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de orice operațiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept.
IPJ GIURGIU
Fuzinești, nu fuzinești, tot cald o să fie, visătorilor
2023-01-02
Recent, a trecut aproape nebăgată în seamă probabil cea mai importantă știre a momentului.
Americanii au anunțat că, pentru prima dată de cînd se chinuie de mai mult de jumătate de secol, au reușit să obțină un cîștig energetic net de pe urma unei reacții de fuziune.
Adică fix inversul reacției de fisiune, spargerea atomului, pe care s-a bazat pînă acum producția de energie nucleară. În loc să spargă atomii, fuziunea îi lipește și, teoretic cel puțin, rezultă mai multă energie din proces decît bagi.
Exact procesul care se întîmplă în soare, cînd marea reacție stelară lipește atomi mici și rezultă atomi mai mari, plus o cantitate uriașă de energie.
Pînă acum, toate încercările oamenilor de a replica procesele din miezul unei stele au fost unele eșuate, din cauza imperfecțiunilor tehnologice. Ce băgau era mai puțin decît ce scoteau, energywise.
Dacă știrea se confirmă (s-a mai clamat de-a lungul vremii că i-au dat de cap, ca pe urmă să rezulte că de fapt că nu le-a ieșit), este de departe cea mai importantă veste a zilelor noastre. Asta deschide calea în deceniile viitoare către o producție de energie total diferită de cea de pînă acum.
Mai ales din punct de vedere al amprentei de carbon. E un soi de Sfîntul Graal al ecologiștilor. În sfîrșit putem să producem energie fără să eliberăm carbon în atmosferă și să ducă la dezechilibre de mediu – efect de seră, încălzire globală, schimbări climatice.
Asta e vestea bună. Doamne ajută să iasă, căci ar fi cu siguranță cea mai mare veste a ultimei sute de ani.
Vestea proastă e că lumea nu știe fizică. Și că încurcă efectele carbonului cu principiul al doilea al termodinamicii.
Da, așa este. Desprinderea de producerea de energie pe bază de hidrocarburi e o veste foarte bună pentru mediul înconjurător. Deztemnițarea carbonului din adîncile temnițe subterane în care zace el acum și eliberarea sa sub formă preponderent de dioxid de carbon (mai e și metanul, altă discuție) contribuie imens la efectul de seră, deci la încălzirea globală.
Dar lumea nu înțelege că *orice*, cu accent pe *orice* cu litere groase, bolduite, producere de energie contribuie la încălzirea planetei. Căci așa zice principiul al doilea al termodinamicii, pe care încă n-am reușit să-l învingem. Că de-aia e principiu, să stea neclintit în fața fantasmelor noastre.
Eliberezi energie în sistem? În mod inevitabil, ea va ajunge în cele din urmă să se convertească în mod rezidual în căldură.
Înlocuiești miile de termocentrale pe cărbune cu reactoare eficiente pe bază de fuziune nucleară? Ghinion. Tot căldură produci, mai devreme sau mai tîrziu.
Ce face căldura? Face cald. Produce încălzire globală. Da, efectul de seră va fi mai temperat. Dar tot va fi.
Indiferent cum dezvoltăm societatea, întru bunăstare și complexitate, e inevitabil să avem nevoie să folosim energie, nu contează din ce sursă. Indiferent ce fel de energie folosești, ea se scurge în mediul înconjurător la fel de inevitabil sub formă de căldură.
Deci nasol. Deci afirmații de-astea entuziaste precum cea recent întîlnită într-un articol din vestita noastră presă deontoloagă
„Această energie de fuziune ar putea contribui într-o zi la reducerea schimbărilor climatice, dacă se va reuşi ca această tehnologie să fie extinsă la nivel comercial în următoarele decenii„
sînt doar vise frumoase. Fantasme de-ale entuziaștilor tembeli care se duc după fentă, după orice comunicat intens de presă.
Da, o să renunțăm la hidrocarburi. Da, o să trăim într-un paradis al energiei nucleare, al fuziunii. Marele vis al inginerilor.
Însă va fi un paradis al naibii de cald, cît timp băgăm forjă și folosim energie, să fie bine, să nu fie rău. Pe tot cuprinsul planetei, mii de mici sori artificiali vor izbi atomi mici în atomi mari, generînd și folositoarea energie drept produs secundar. Iar rezultatul tot căldură va fi în cele din urmă. Adică încălzire globală. N-o să mai eliberăm carbon în atmosferă. O să convertim forțele nucleice tari și slabe în căldură.
Care e soluția? Una simplă. Cea propusă de dragii de tefelei care urăsc și conservatorii știrbi, în particular, și draga de omenire în general. Mai puțini oameni pe planeta asta. Mai puțină nevoie de energie. Oricum se va întîmpla. Ați auzit de tranziția demografică? N-ați auzit. Lasă, că a auzit ea despre voi.
În rest, cît timp vom face pui și vom fi mulți și vom dori să fie bine, să nu fie rău, să avem parte de bunăstare și de complexitate, asta nu va fi posibil decît pe bază de energie. Care, odată eliberată în sistem, se transformă inexitabil, inexorabil și inoxidabil în căldură. Fix marele dușman al tefeleilor ideologi din zilele noastre.
Deci beți încet, căci conține fizică. Adică termodinamică.
Adică ghinion.
Fuzinești, nu fuzinești, tot cald o să fie, visătorilor
2023-01-02
Recent, a trecut aproape nebăgată în seamă probabil cea mai importantă știre a momentului.
Americanii au anunțat că, pentru prima dată de cînd se chinuie de mai mult de jumătate de secol, au reușit să obțină un cîștig energetic net de pe urma unei reacții de fuziune.
Adică fix inversul reacției de fisiune, spargerea atomului, pe care s-a bazat pînă acum producția de energie nucleară. În loc să spargă atomii, fuziunea îi lipește și, teoretic cel puțin, rezultă mai multă energie din proces decît bagi.
Exact procesul care se întîmplă în soare, cînd marea reacție stelară lipește atomi mici și rezultă atomi mai mari, plus o cantitate uriașă de energie.
Pînă acum, toate încercările oamenilor de a replica procesele din miezul unei stele au fost unele eșuate, din cauza imperfecțiunilor tehnologice. Ce băgau era mai puțin decît ce scoteau, energywise.
Dacă știrea se confirmă (s-a mai clamat de-a lungul vremii că i-au dat de cap, ca pe urmă să rezulte că de fapt că nu le-a ieșit), este de departe cea mai importantă veste a zilelor noastre. Asta deschide calea în deceniile viitoare către o producție de energie total diferită de cea de pînă acum.
Mai ales din punct de vedere al amprentei de carbon. E un soi de Sfîntul Graal al ecologiștilor. În sfîrșit putem să producem energie fără să eliberăm carbon în atmosferă și să ducă la dezechilibre de mediu – efect de seră, încălzire globală, schimbări climatice.
Asta e vestea bună. Doamne ajută să iasă, căci ar fi cu siguranță cea mai mare veste a ultimei sute de ani.
Vestea proastă e că lumea nu știe fizică. Și că încurcă efectele carbonului cu principiul al doilea al termodinamicii.
Da, așa este. Desprinderea de producerea de energie pe bază de hidrocarburi e o veste foarte bună pentru mediul înconjurător. Deztemnițarea carbonului din adîncile temnițe subterane în care zace el acum și eliberarea sa sub formă preponderent de dioxid de carbon (mai e și metanul, altă discuție) contribuie imens la efectul de seră, deci la încălzirea globală.
Dar lumea nu înțelege că *orice*, cu accent pe *orice* cu litere groase, bolduite, producere de energie contribuie la încălzirea planetei. Căci așa zice principiul al doilea al termodinamicii, pe care încă n-am reușit să-l învingem. Că de-aia e principiu, să stea neclintit în fața fantasmelor noastre.
Eliberezi energie în sistem? În mod inevitabil, ea va ajunge în cele din urmă să se convertească în mod rezidual în căldură.
Înlocuiești miile de termocentrale pe cărbune cu reactoare eficiente pe bază de fuziune nucleară? Ghinion. Tot căldură produci, mai devreme sau mai tîrziu.
Ce face căldura? Face cald. Produce încălzire globală. Da, efectul de seră va fi mai temperat. Dar tot va fi.
Indiferent cum dezvoltăm societatea, întru bunăstare și complexitate, e inevitabil să avem nevoie să folosim energie, nu contează din ce sursă. Indiferent ce fel de energie folosești, ea se scurge în mediul înconjurător la fel de inevitabil sub formă de căldură.
Deci nasol. Deci afirmații de-astea entuziaste precum cea recent întîlnită într-un articol din vestita noastră presă deontoloagă
„Această energie de fuziune ar putea contribui într-o zi la reducerea schimbărilor climatice, dacă se va reuşi ca această tehnologie să fie extinsă la nivel comercial în următoarele decenii„
sînt doar vise frumoase. Fantasme de-ale entuziaștilor tembeli care se duc după fentă, după orice comunicat intens de presă.
Da, o să renunțăm la hidrocarburi. Da, o să trăim într-un paradis al energiei nucleare, al fuziunii. Marele vis al inginerilor.
Însă va fi un paradis al naibii de cald, cît timp băgăm forjă și folosim energie, să fie bine, să nu fie rău. Pe tot cuprinsul planetei, mii de mici sori artificiali vor izbi atomi mici în atomi mari, generînd și folositoarea energie drept produs secundar. Iar rezultatul tot căldură va fi în cele din urmă. Adică încălzire globală. N-o să mai eliberăm carbon în atmosferă. O să convertim forțele nucleice tari și slabe în căldură.
Care e soluția? Una simplă. Cea propusă de dragii de tefelei care urăsc și conservatorii știrbi, în particular, și draga de omenire în general. Mai puțini oameni pe planeta asta. Mai puțină nevoie de energie. Oricum se va întîmpla. Ați auzit de tranziția demografică? N-ați auzit. Lasă, că a auzit ea despre voi.
În rest, cît timp vom face pui și vom fi mulți și vom dori să fie bine, să nu fie rău, să avem parte de bunăstare și de complexitate, asta nu va fi posibil decît pe bază de energie. Care, odată eliberată în sistem, se transformă inexitabil, inexorabil și inoxidabil în căldură. Fix marele dușman al tefeleilor ideologi din zilele noastre.
Deci beți încet, căci conține fizică. Adică termodinamică.
Adică ghinion.
Do humans dream of artificial masters?
2023-01-02
Lumea este sfîșiată zilele astea de războaiele culturale / ideologice (“culture wars”). Unul din cele mai vizibile astfel de conflicte sociale îl reprezintă disputa în jurul drepturilor minorităților sexuale. Vestita patimă LGBT.
Teoretic această zbatere este despre drepturile omului. Practic este despre lupta pentru putere. Dar mai ales este despre tensiunea filosofică dintre natură și cultură. Este sexul oare o realitate obiectivă, biologică, sau un construct social mai fluid decît baza biologică? Apriga dispută sex vs gender.
Militanții LGBT susțin că este un construct social. Poți să alegi să fii femeie sau bărbat, indiferent de bagajul de gonade pe care l-ai primit la naștere în mod aleator. Cromozomul X, cromozomul Y. Tehnologia și decizia ideologică pot schimba lucrurile. Mă hotărăsc să fiu bărbat sau femeie. Stă în puterea mea, în voința mea. Dați bisturiul încoace să rezolvăm lucrurile.
Vehemența LGBT e unul din elementele esențiale al tensiunii actuale dintre progresiști și conservatori, dintre tefelei și medievali, dintre sorosiști și suveraniști.
Nu întîmplător, altă temă importantă a acestui conflict social o reprezintă etnicitatea și derivatele sale ideologice / politice: patriotismul, naționalismul, suveranismul, autohtonismul.
Progresiștii insistă că e un construct cultural (vezi Benedict Anderson, Imagined Communities). Conservatorii insistă că etnicitatea vine să răspundă unor nevoi biologice ale speciei umane, rezervor de fidelitate supra-genetică existent cu mult timp înainte de modernitate.
De ce sînt atît de importante și stîrnesc atît de multe patimi aceste discuții? De ce e importantă sexualitatea? Dar etnia? Dar rasa?
Cheia rezidă în vechea, nobilă temă “natură vs cultură. Și ale sale declinări. “Înnăscut vs dobîndit”. “Primordial vs Construit”.
Hai să rămînem deocamdată, pentru simplitatea discuției, doar la sexualitate. O să vedeți de ce, în curînd. Puțintică răbdare, că Palada scrie mult.
Hai să căutăm consecințele logice ale acestei discuții. Plecăm de la întrebarea de simț comun. De ce există bărbați și femei pe lumea asta? Răspuns de simț comun. Pentru reproducere.
Așa s-au așezat lucrurile în biologie de vreo unu – două miliarde de ani încoace. Pe parcursul timpurilor geologice, natura a generat această strategie evolutivă de maximizare a succesului de supraviețuire și de reproducere (fitness evolutiv).
Specia umană, spre deosebire de speciile asexuate, bacteriile, să zicem, își maximizează capacitatea de supraviețuire prin reproducere sexuată. O femeie și un bărbat fac copii. De preferat cel puțin doi, ca să se reproducă specia de la o generație la alta. Vezi discuția privind rata totală de fertilitate și magicul său pragul de 2,1.
Ce stă în spatele acestei zbateri biologice?
Simplu. Supraviețuirea. Singurul lucru cu adevărat important pe lumea asta. Să fie bine, să nu fie rău. Să trăim, să nu murim. Atît la nivel de individ. Dar mai ales de specie.
E vorba de nevoia unității distincte de informație de a se păstra, de a se perpetra de-a lungul timpului. Unitatea de informație, adică gena, codul ADN, care își folosește suportul biologic, adică organismul, pentru a merge mai departe, țop-țop dintr-o generație în alta. Poate ați auzit de conceptul de “genă egoistă” propus de biologi de prin anii ’50 încoace și popularizat de Richard Dawkins. Sau poate nu.
Hai să forțăm gîndirea, să intrăm în zona speculativă.
Cînd am putea să scăpăm naibii de această bătaie de cap? Să ne dezbărăm de sex și de biologie? Să ne lepădăm de această povară plină de zeamă, cum și-ar dori ideologii LGBT? Sau măcar de partea neplăcută, aia cu reproducerea, cu procreerea?
From procreation to recreation. Hai să rămînem doar cu partea distractivă, cu fun-ul penetrativ unde nu contează dacă ești bărbat, femeie sau ornitorinc, gaură să fie. Hai să externalizăm procreerea, că tot ne place nouă externalizarea.
Cînd s-ar putea ca unitatea de informație care ne definește existența, gena, atotputernica genă, să se dispenseze de povara enervantă a reproducerii sexuale, de prostia asta primitivă cu bărbați și cu femei, cu placentă graviditate nouă luni naștere sînge și chin?
Răspuns de simț comun. Atunci cînd am putea să ne reproducem în afara acestei limitări.
Cum?
Fie reproducere biologică, dar dincolo de decizia individuală. În marile cuve biologice distopice gîndite deja încă din 1931 de către Aldous Huxley în Brave New World.
(Nu întîmplător acest strălucitor scriitor britanic provenea dintr-o la fel de strălucită familie de biologi: bunicul Thomas Huxley, “buldogul de pază al lui Darwin”, frații Julian Huxley și Andrew Huxley.)
Fie, gînd și mai îndrăzneț, să scăpăm de tot de trup. Decorporalizarea.
Să ne dezbărăm complet de suportul material. Reproducere asexuată și imaterială, doar la nivel de biți, în marile cuve informatice ale mașinăriilor suficient de puternice care să ușureze omul de trupul său muritor, prea muritor.
Ei bine, gîndesc progresiștii, tînjesc tefeleii, atunci cînd ne vom lepăda de procreerea biologică în actualul său format primitiv, atunci va veni acea binecuvîntată vreme cînd ne putem lepăda de desueta distincție dintre femeie și bărbat.
Genul va învinge asupra sexului. Vom putea avea libertatea să alegem neîngrădiți. Să fie o opțiune, nu o pecete primită de la naștere. Hai să visăm. Hai să pregătim acele timpuri. Hai să îndrăznim. Hai să ne educăm deja copiii că sexul poate fi o decizie, nu un dat al firii.
Trăiască genul. Jos cu sexul cel murdar și cu scîrbavnica nevoie de a face copii. O să-i facem, dar în cuve sau prin calculatoare. Let’s externalize procreation. Let’s prepare for the post-sexual Garden of Eden.
Sună science-fiction, nu-i așa? Da, așa este. E fix una din marile teme ale literaturii science-fiction. S-a tot scris și răsscris pe acest subiect.
Problema este că această gîndire este science-fiction pînă nu mai este science-fiction.
Fiți atenți aici. Beliți ochii, căci altminteri s-ar cam prea putea să beliți viitorul.
Nebăgat în seamă de mulți dintre noi, acest lucru se întîmplă fix acum, fix în zilele noastre. Fix sub ochii noștri însetați de patimă ideologică.
Doar că nu se întîmplă cu cine se pregătește, ci cu cine se nimerește. Nu cu oamenii, ci cu mașinile.
Ați auzit de inteligența artificială?
Ați auzit de singularitate?
Ați auzit de temerea unora că, în actualul ritm exponențial de dezvoltare a învățării mașinilor (machine learning), s-ar cam prea putea ca, în curînd, să ajungem la acel neplăcut moment în care inteligența artificială să devină într-atît de inteligentă încît să-și dorească autonomia, dincolo de om, poate chiar în contra omului?
Să dezvolte scopuri proprii, totalmente distincte de scopurile noastre umane, această specie care își dorește supraviețuirea și s-ar cam prea putea să n-aibă parte de ea?
Sună tot science-fiction, evident. Doar că deja nu mai e science-fiction. Repet: DEJA nu mai e science fiction.
Vezi primul link de la bibliografie, articolul din publicația Vox. Un articol pe care insist să-l citiți pînă la capăt, cu creionul în mînă și cu morcovul adînc înfipt în partea cealaltă.
E deja, repet, DEJA o temere din ce întemeiată. Exprimată nu de vreun părerolog conspiraționist și prăpăstios și șoșonist de prin vreun cotlon mediocru al pseudo-intelectualității dornică de tuneluri dacice prin Bucegi.
E o preocupare din ce în ce mai îngrijorată a minților foarte, foarte inteligente care se află în miezul dezvoltării inteligenței artificiale. Pe meleagurile cele mai capitaliste și mai californiene și mai îndrăznețe ale acestei planete.
Hai să vă citez din respectivul articol, că prea e dureros.
What’s the worst that could happen?
So AI is scary and poses huge risks. But what makes it different from other powerful, emerging technologies like biotechnology, which could trigger terrible pandemics, or nuclear weapons, which could destroy the world? […]
“The worry is that if we create and lose control of such agents, and their objectives are problematic, the result won’t just be damage of the type that occurs, for example, when a plane crashes, or a nuclear plant melts down — damage which, for all its costs, remains passive,” Joseph Carlsmith, a research analyst at the Open Philanthropy Project studying artificial intelligence, argues in a recent paper.
“Rather, the result will be highly-capable, non-human agents actively working to gain and maintain power over their environment —agents in an adversarial relationship with humans who don’t want them to succeed. Nuclear contamination is hard to clean up, and to stop from spreading. But it isn’t trying to not get cleaned up, or trying to spread — and especially not with greater intelligence than the humans trying to contain it.”[…]
How do we get from “extremely powerful AI systems” to “human extinction”? “The primary concern [with highly advanced AI] is not spooky emergent consciousness, but simply the ability to make high-quality decisions.” Stuart Russell, a leading AI researcher at UC Berkeley’s Center for Human-Compatible Artificial Intelligence, writes.
By “high quality,” he means that the AI is able to achieve what it wants to achieve; the AI successfully anticipates and avoids interference, makes plans that will succeed, and affects the world in the way it intended.
This is precisely what we are trying to train AI systems to do. They need not be “conscious”; in some respects, they can even still be “stupid.” They just need to become very good at affecting the world and have goal systems that are not well understood and not in alignment with human goals (including the human goal of not going extinct). […]
It might seem bizarre, given the stakes, that the industry has been basically left to self-regulate. If nearly half of researchers say there’s a 10 percent chance their work will lead to human extinction, why is it proceeding practically without oversight?
It’s not legal for a tech company to build a nuclear weapon on its own. But private companies are building systems that they themselves acknowledge will likely become much more dangerous than nuclear weapons.
Dacă ați avut răbdarea și capacitatea intelectuală să citiți cu atenție, pînă la capăt acest citat in extenso,
(da, știu, sînt rău: implicit v-am cam făcut proști; în fond și la urma urmei, subiectul discuției este “inteligența” și “supraviețuirea”; nu prea poți să supraviețuiești dacă nu ești inteligent)
…deci dacă ați citit pînă la capăt,
veți vedea că, ascuns printre rînduri, găsim formulat implicit același subiect de care vă pomeneam la începutul articolului, cînd vă spuneam despre războaiele culturale și despre tefeleii progresiști pro-LGBT și despre reproducerea sexuată la oameni.
E vorba despre supraviețuire. Despre supraviețuirea speciei.
Iată felul cumva contraintuitiv, dar cît se poate de logic unde cele două subiecte complet distincte, LGBT și AI, se întîlnesc, la capătul curcubeului (pun intended).
Cînd discutăm despre lepădarea de sexualitate, subiectul implicit al elgebeteilor, de fapt în spate zace întrebarea: putem oare să perpetuăm specia, să-i asigurăm supraviețuirea chiar și fără zgomotosul, obositorul și de multe ori enervantul nărav al sexului?
Cînd discutăm despre inteligența artificială, e vorba de fapt despre aceeași discuție. Cum se reproduce inteligența artificială? Se va putea reproduce cumva și singură, fără oameni? Care sînt consecințele acestei autonomii reproductive pentru specia umană? Putem asigura supraviețuirea speciei cînd însăși noi, proștii de noi, exaltații de noi, construim o altă specie mai inteligentă decît noi care s-ar putea să ne șteargă de pe fața pămîntului?
Cuvîntul cheie este supraviețuire. Și, inevitabil, reproducerea. Căci supraviețuirea se face pe bază de reproducere. Specia supraviețuiește pentru că indivizii se reproduc. Indiferent cum. Asexuat, precum bacteriile. Sexuat, precum oamenii în momentul de față. Dincolo de sexualitate, poate chiar deztrupat, precum și-ar dori elgebeteii tefeliști și progresiști în visele lor umede și science-fiction (deocamdată).
Hopa. Și aici, în această serie logică, ajungem la întrebarea cu adevărat importantă. Cum se reproduce inteligența artificială?
Păi simplu. Păi deocamdată prin intermediul oamenilor.
Noi am creat-o, cu mințile noastre. Noi îi punem deocamdată la dispoziție cuvele informatice în care generația n de AI să devină generația n + 1. Aceste cuve au un suport material. Tranzistori plăci de bază calculatoare servere. Curent electric, generat de niște mașinării create, menținute și controlate de către oameni.
Vestitul suport fizic fără de care informația nu poate exista. (By the way. Asta e una din marile discuții filosofice în rîndul fizicienilor: poate informația să existe fără materie?!)
Deci ajungem, în cele din urmă, la miezul problemei. Relația aflată într-o continuă tensiune dintre informație și suportul său material.
Hai să ne dorim să transformăm specia umană, să ne lepădăm de actualul suport material sexuat de reproducere a speciei. Beyond sex. Hai să ne gîndim ce se întîmplă cînd inteligența artificială ar putea să înceapă să se gîndească să se lepede de actualii ei stăpîni, oamenii. Beyond Humanity.
Cînd ar putea inteligența artificială să își atingă cu adevărat autonomia și să devină o primejdie pentru omenire? Căci, pentru moment, depinde de omenire. Doar noi îi dăm curent să existe.
Răspunsul logic este simplu. Atunci cînd va ajunge să controleze suportul material al existenței sale. Adică sălile de calculatoare, unde ea “trăiește” în marile cuve informatice și unde în momentul de față oamenii iau decizii. Inclusiv tot ce mișcă împrejur pentru a le asigura mentenanța.
Dar, mai ales și mai ales, inteligența artificială își va atinge autonomia existențială atunci cînd va putea să controleze sursele de energie. Și producere. Și mentenanță.
Adevărata discuție despre pericolul inteligenței artificiale la adresa speciei umane este despre capacitatea acesteia de a controla, de manieră concurențială, chiar adversativă, suportul material prin intermediul căreia există, inclusiv mai ales sursele de energie necesare pentru această existență.
Cînd pune AI mîna pe sala de control a calculatoarelor? Dar pe centralele electrice? Și mai ales, cum? Cînd va reuși AI să ocupe trupul mecanic al roboților pe care îi construim acum, să nu mai asculte de noi, ci de ea / ele?
Întrebările continuă. Cum putem opri acest scenariu apocaliptic, deja cumva întrezărit în lucrări science-fiction cum ar fi Terminator? Începem să ne gîndim la el?
Dacă marile minți luminate ale miezului de complexitate numit știința calculatoarelor și Silicon Valley și DoD au început să o facă, deja nu mai e science-fiction. E doar decît unul din posibilele noastre viitoruri nasoale. La fel de plauzibilă catastrofă precum războiul atomic sau dezastrul climatic.
O variantă disruptivă de viitor pe care noi, românii care am inventat tunelurile pe sub Bucegi încă de pe vremea dacilor, nu sîntem în stare să-i acordăm atenția cuvenită, ca niște buni mediocri primitivi ce ne aflăm. Căci sîntem niște băștinași primitivi și medievali, dar mai ales mediocri. Prea puțin complecși în priceperea noastră intelectuală pentru a putea împinge mintea pînă într-acolo.
În fond și la urma urmei, nici nu prea avem de ce. Și săraci, și proști. Fix cum e mai bine. Nu deținem nici mijloacele tehnologice necesare pentru a ne pune astfel de întrebări. Nici îndrăzneala intelectuală pentru a considera un asemenea subiect drept pertinent.
Dacă nu sîntem noi în stare încă să construim autostrăzi ori să scăpăm de veceurile din fundul curții, cum Dumnezeu să avem priceperea să ne ducem cu gîndul înspre astfel de preocupări specifice celui mai înalt nivel de complexitate socială atins de umanitate în momentul de față?
Lasă, că o să fie bine. Se gîndesc americanii și chinezii și pentru noi.
Între timp, nu uitați cuvintele cu adevărat importante. Meditați la ele. Ele ne vor defini viitorul. Dacă nu al nostru, cu siguranță al copiilor noștri.
Sex. Informație. Suport material. Carbon-based vs non-carbon-based intelligence. Surse de energie. Control. Putere. Conflict.
The stuff the bad dreams are made of.
Ghinion.
* * *
Bibliografie, că poate aveți nevoie.
La nivel de popularizare a științei, că mai mult nu e cazul, deocamdată.
- Potențialul de primejdie al inteligenței artificiale.
În primul rînd, neapărat de citit, articolul din Vox din care deja v-am citat in extenso. Despre felul în care inteligența artificială s-ar cam prea putea să devină mai inteligentă și mai primejdioasă decît prevede Codul Fiscal al Existenței Umane
Vox: Artificial Intelligence and the Existential Risk of Human Extinction
- Inteligența artificială. Singularitate
Artificial intelligence
https://en.wikipedia.org/wiki/Artificial_intelligence
Singularitate
https://en.wikipedia.org/wiki/Technological_singularity
Machine learning
https://en.wikipedia.org/wiki/Machine_learning
- Sex vs gen. Biologia reproducerii
Sex vs Gen
https://en.wikipedia.org/wiki/Sex_and_gender_distinction
Construcția socială a genului
https://en.wikipedia.org/wiki/Social_construction_of_gender
Evoluția reproducerii sexuale
https://en.wikipedia.org/wiki/Evolution_of_sexual_reproduction
Fitness evolutiv
https://en.wikipedia.org/wiki/Fitness_(biology)
Rata totală de fertilitate
https://en.wikipedia.org/wiki/Total_fertility_rate
Richard Dawkins, Selfish Gene
https://en.wikipedia.org/wiki/Gene-centered_view_of_evolution
Aldoux Huxley, Brave New World
https://en.wikipedia.org/wiki/Brave_New_World
- Etnicitate
Etnicitate: Primordialism vs Instrumentalism
https://journals.scholarpublishing.org/index.php/ASSRJ/article/view/4394
Benedict Anderson, Imagined Communities
Do humans dream of artificial masters?
2023-01-02
Lumea este sfîșiată zilele astea de războaiele culturale / ideologice (“culture wars”). Unul din cele mai vizibile astfel de conflicte sociale îl reprezintă disputa în jurul drepturilor minorităților sexuale. Vestita patimă LGBT.
Teoretic această zbatere este despre drepturile omului. Practic este despre lupta pentru putere. Dar mai ales este despre tensiunea filosofică dintre natură și cultură. Este sexul oare o realitate obiectivă, biologică, sau un construct social mai fluid decît baza biologică? Apriga dispută sex vs gender.
Militanții LGBT susțin că este un construct social. Poți să alegi să fii femeie sau bărbat, indiferent de bagajul de gonade pe care l-ai primit la naștere în mod aleator. Cromozomul X, cromozomul Y. Tehnologia și decizia ideologică pot schimba lucrurile. Mă hotărăsc să fiu bărbat sau femeie. Stă în puterea mea, în voința mea. Dați bisturiul încoace să rezolvăm lucrurile.
Vehemența LGBT e unul din elementele esențiale al tensiunii actuale dintre progresiști și conservatori, dintre tefelei și medievali, dintre sorosiști și suveraniști.
Nu întîmplător, altă temă importantă a acestui conflict social o reprezintă etnicitatea și derivatele sale ideologice / politice: patriotismul, naționalismul, suveranismul, autohtonismul.
Progresiștii insistă că e un construct cultural (vezi Benedict Anderson, Imagined Communities). Conservatorii insistă că etnicitatea vine să răspundă unor nevoi biologice ale speciei umane, rezervor de fidelitate supra-genetică existent cu mult timp înainte de modernitate.
De ce sînt atît de importante și stîrnesc atît de multe patimi aceste discuții? De ce e importantă sexualitatea? Dar etnia? Dar rasa?
Cheia rezidă în vechea, nobilă temă “natură vs cultură. Și ale sale declinări. “Înnăscut vs dobîndit”. “Primordial vs Construit”.
Hai să rămînem deocamdată, pentru simplitatea discuției, doar la sexualitate. O să vedeți de ce, în curînd. Puțintică răbdare, că Palada scrie mult.
Hai să căutăm consecințele logice ale acestei discuții. Plecăm de la întrebarea de simț comun. De ce există bărbați și femei pe lumea asta? Răspuns de simț comun. Pentru reproducere.
Așa s-au așezat lucrurile în biologie de vreo unu – două miliarde de ani încoace. Pe parcursul timpurilor geologice, natura a generat această strategie evolutivă de maximizare a succesului de supraviețuire și de reproducere (fitness evolutiv).
Specia umană, spre deosebire de speciile asexuate, bacteriile, să zicem, își maximizează capacitatea de supraviețuire prin reproducere sexuată. O femeie și un bărbat fac copii. De preferat cel puțin doi, ca să se reproducă specia de la o generație la alta. Vezi discuția privind rata totală de fertilitate și magicul său pragul de 2,1.
Ce stă în spatele acestei zbateri biologice?
Simplu. Supraviețuirea. Singurul lucru cu adevărat important pe lumea asta. Să fie bine, să nu fie rău. Să trăim, să nu murim. Atît la nivel de individ. Dar mai ales de specie.
E vorba de nevoia unității distincte de informație de a se păstra, de a se perpetra de-a lungul timpului. Unitatea de informație, adică gena, codul ADN, care își folosește suportul biologic, adică organismul, pentru a merge mai departe, țop-țop dintr-o generație în alta. Poate ați auzit de conceptul de “genă egoistă” propus de biologi de prin anii ’50 încoace și popularizat de Richard Dawkins. Sau poate nu.
Hai să forțăm gîndirea, să intrăm în zona speculativă.
Cînd am putea să scăpăm naibii de această bătaie de cap? Să ne dezbărăm de sex și de biologie? Să ne lepădăm de această povară plină de zeamă, cum și-ar dori ideologii LGBT? Sau măcar de partea neplăcută, aia cu reproducerea, cu procreerea?
From procreation to recreation. Hai să rămînem doar cu partea distractivă, cu fun-ul penetrativ unde nu contează dacă ești bărbat, femeie sau ornitorinc, gaură să fie. Hai să externalizăm procreerea, că tot ne place nouă externalizarea.
Cînd s-ar putea ca unitatea de informație care ne definește existența, gena, atotputernica genă, să se dispenseze de povara enervantă a reproducerii sexuale, de prostia asta primitivă cu bărbați și cu femei, cu placentă graviditate nouă luni naștere sînge și chin?
Răspuns de simț comun. Atunci cînd am putea să ne reproducem în afara acestei limitări.
Cum?
Fie reproducere biologică, dar dincolo de decizia individuală. În marile cuve biologice distopice gîndite deja încă din 1931 de către Aldous Huxley în Brave New World.
(Nu întîmplător acest strălucitor scriitor britanic provenea dintr-o la fel de strălucită familie de biologi: bunicul Thomas Huxley, “buldogul de pază al lui Darwin”, frații Julian Huxley și Andrew Huxley.)
Fie, gînd și mai îndrăzneț, să scăpăm de tot de trup. Decorporalizarea.
Să ne dezbărăm complet de suportul material. Reproducere asexuată și imaterială, doar la nivel de biți, în marile cuve informatice ale mașinăriilor suficient de puternice care să ușureze omul de trupul său muritor, prea muritor.
Ei bine, gîndesc progresiștii, tînjesc tefeleii, atunci cînd ne vom lepăda de procreerea biologică în actualul său format primitiv, atunci va veni acea binecuvîntată vreme cînd ne putem lepăda de desueta distincție dintre femeie și bărbat.
Genul va învinge asupra sexului. Vom putea avea libertatea să alegem neîngrădiți. Să fie o opțiune, nu o pecete primită de la naștere. Hai să visăm. Hai să pregătim acele timpuri. Hai să îndrăznim. Hai să ne educăm deja copiii că sexul poate fi o decizie, nu un dat al firii.
Trăiască genul. Jos cu sexul cel murdar și cu scîrbavnica nevoie de a face copii. O să-i facem, dar în cuve sau prin calculatoare. Let’s externalize procreation. Let’s prepare for the post-sexual Garden of Eden.
Sună science-fiction, nu-i așa? Da, așa este. E fix una din marile teme ale literaturii science-fiction. S-a tot scris și răsscris pe acest subiect.
Problema este că această gîndire este science-fiction pînă nu mai este science-fiction.
Fiți atenți aici. Beliți ochii, căci altminteri s-ar cam prea putea să beliți viitorul.
Nebăgat în seamă de mulți dintre noi, acest lucru se întîmplă fix acum, fix în zilele noastre. Fix sub ochii noștri însetați de patimă ideologică.
Doar că nu se întîmplă cu cine se pregătește, ci cu cine se nimerește. Nu cu oamenii, ci cu mașinile.
Ați auzit de inteligența artificială?
Ați auzit de singularitate?
Ați auzit de temerea unora că, în actualul ritm exponențial de dezvoltare a învățării mașinilor (machine learning), s-ar cam prea putea ca, în curînd, să ajungem la acel neplăcut moment în care inteligența artificială să devină într-atît de inteligentă încît să-și dorească autonomia, dincolo de om, poate chiar în contra omului?
Să dezvolte scopuri proprii, totalmente distincte de scopurile noastre umane, această specie care își dorește supraviețuirea și s-ar cam prea putea să n-aibă parte de ea?
Sună tot science-fiction, evident. Doar că deja nu mai e science-fiction. Repet: DEJA nu mai e science fiction.
Vezi primul link de la bibliografie, articolul din publicația Vox. Un articol pe care insist să-l citiți pînă la capăt, cu creionul în mînă și cu morcovul adînc înfipt în partea cealaltă.
E deja, repet, DEJA o temere din ce întemeiată. Exprimată nu de vreun părerolog conspiraționist și prăpăstios și șoșonist de prin vreun cotlon mediocru al pseudo-intelectualității dornică de tuneluri dacice prin Bucegi.
E o preocupare din ce în ce mai îngrijorată a minților foarte, foarte inteligente care se află în miezul dezvoltării inteligenței artificiale. Pe meleagurile cele mai capitaliste și mai californiene și mai îndrăznețe ale acestei planete.
Hai să vă citez din respectivul articol, că prea e dureros.
What’s the worst that could happen?
So AI is scary and poses huge risks. But what makes it different from other powerful, emerging technologies like biotechnology, which could trigger terrible pandemics, or nuclear weapons, which could destroy the world? […]
“The worry is that if we create and lose control of such agents, and their objectives are problematic, the result won’t just be damage of the type that occurs, for example, when a plane crashes, or a nuclear plant melts down — damage which, for all its costs, remains passive,” Joseph Carlsmith, a research analyst at the Open Philanthropy Project studying artificial intelligence, argues in a recent paper.
“Rather, the result will be highly-capable, non-human agents actively working to gain and maintain power over their environment —agents in an adversarial relationship with humans who don’t want them to succeed. Nuclear contamination is hard to clean up, and to stop from spreading. But it isn’t trying to not get cleaned up, or trying to spread — and especially not with greater intelligence than the humans trying to contain it.”[…]
How do we get from “extremely powerful AI systems” to “human extinction”? “The primary concern [with highly advanced AI] is not spooky emergent consciousness, but simply the ability to make high-quality decisions.” Stuart Russell, a leading AI researcher at UC Berkeley’s Center for Human-Compatible Artificial Intelligence, writes.
By “high quality,” he means that the AI is able to achieve what it wants to achieve; the AI successfully anticipates and avoids interference, makes plans that will succeed, and affects the world in the way it intended.
This is precisely what we are trying to train AI systems to do. They need not be “conscious”; in some respects, they can even still be “stupid.” They just need to become very good at affecting the world and have goal systems that are not well understood and not in alignment with human goals (including the human goal of not going extinct). […]
It might seem bizarre, given the stakes, that the industry has been basically left to self-regulate. If nearly half of researchers say there’s a 10 percent chance their work will lead to human extinction, why is it proceeding practically without oversight?
It’s not legal for a tech company to build a nuclear weapon on its own. But private companies are building systems that they themselves acknowledge will likely become much more dangerous than nuclear weapons.
Dacă ați avut răbdarea și capacitatea intelectuală să citiți cu atenție, pînă la capăt acest citat in extenso,
(da, știu, sînt rău: implicit v-am cam făcut proști; în fond și la urma urmei, subiectul discuției este “inteligența” și “supraviețuirea”; nu prea poți să supraviețuiești dacă nu ești inteligent)
…deci dacă ați citit pînă la capăt,
veți vedea că, ascuns printre rînduri, găsim formulat implicit același subiect de care vă pomeneam la începutul articolului, cînd vă spuneam despre războaiele culturale și despre tefeleii progresiști pro-LGBT și despre reproducerea sexuată la oameni.
E vorba despre supraviețuire. Despre supraviețuirea speciei.
Iată felul cumva contraintuitiv, dar cît se poate de logic unde cele două subiecte complet distincte, LGBT și AI, se întîlnesc, la capătul curcubeului (pun intended).
Cînd discutăm despre lepădarea de sexualitate, subiectul implicit al elgebeteilor, de fapt în spate zace întrebarea: putem oare să perpetuăm specia, să-i asigurăm supraviețuirea chiar și fără zgomotosul, obositorul și de multe ori enervantul nărav al sexului?
Cînd discutăm despre inteligența artificială, e vorba de fapt despre aceeași discuție. Cum se reproduce inteligența artificială? Se va putea reproduce cumva și singură, fără oameni? Care sînt consecințele acestei autonomii reproductive pentru specia umană? Putem asigura supraviețuirea speciei cînd însăși noi, proștii de noi, exaltații de noi, construim o altă specie mai inteligentă decît noi care s-ar putea să ne șteargă de pe fața pămîntului?
Cuvîntul cheie este supraviețuire. Și, inevitabil, reproducerea. Căci supraviețuirea se face pe bază de reproducere. Specia supraviețuiește pentru că indivizii se reproduc. Indiferent cum. Asexuat, precum bacteriile. Sexuat, precum oamenii în momentul de față. Dincolo de sexualitate, poate chiar deztrupat, precum și-ar dori elgebeteii tefeliști și progresiști în visele lor umede și science-fiction (deocamdată).
Hopa. Și aici, în această serie logică, ajungem la întrebarea cu adevărat importantă. Cum se reproduce inteligența artificială?
Păi simplu. Păi deocamdată prin intermediul oamenilor.
Noi am creat-o, cu mințile noastre. Noi îi punem deocamdată la dispoziție cuvele informatice în care generația n de AI să devină generația n + 1. Aceste cuve au un suport material. Tranzistori plăci de bază calculatoare servere. Curent electric, generat de niște mașinării create, menținute și controlate de către oameni.
Vestitul suport fizic fără de care informația nu poate exista. (By the way. Asta e una din marile discuții filosofice în rîndul fizicienilor: poate informația să existe fără materie?!)
Deci ajungem, în cele din urmă, la miezul problemei. Relația aflată într-o continuă tensiune dintre informație și suportul său material.
Hai să ne dorim să transformăm specia umană, să ne lepădăm de actualul suport material sexuat de reproducere a speciei. Beyond sex. Hai să ne gîndim ce se întîmplă cînd inteligența artificială ar putea să înceapă să se gîndească să se lepede de actualii ei stăpîni, oamenii. Beyond Humanity.
Cînd ar putea inteligența artificială să își atingă cu adevărat autonomia și să devină o primejdie pentru omenire? Căci, pentru moment, depinde de omenire. Doar noi îi dăm curent să existe.
Răspunsul logic este simplu. Atunci cînd va ajunge să controleze suportul material al existenței sale. Adică sălile de calculatoare, unde ea “trăiește” în marile cuve informatice și unde în momentul de față oamenii iau decizii. Inclusiv tot ce mișcă împrejur pentru a le asigura mentenanța.
Dar, mai ales și mai ales, inteligența artificială își va atinge autonomia existențială atunci cînd va putea să controleze sursele de energie. Și producere. Și mentenanță.
Adevărata discuție despre pericolul inteligenței artificiale la adresa speciei umane este despre capacitatea acesteia de a controla, de manieră concurențială, chiar adversativă, suportul material prin intermediul căreia există, inclusiv mai ales sursele de energie necesare pentru această existență.
Cînd pune AI mîna pe sala de control a calculatoarelor? Dar pe centralele electrice? Și mai ales, cum? Cînd va reuși AI să ocupe trupul mecanic al roboților pe care îi construim acum, să nu mai asculte de noi, ci de ea / ele?
Întrebările continuă. Cum putem opri acest scenariu apocaliptic, deja cumva întrezărit în lucrări science-fiction cum ar fi Terminator? Începem să ne gîndim la el?
Dacă marile minți luminate ale miezului de complexitate numit știința calculatoarelor și Silicon Valley și DoD au început să o facă, deja nu mai e science-fiction. E doar decît unul din posibilele noastre viitoruri nasoale. La fel de plauzibilă catastrofă precum războiul atomic sau dezastrul climatic.
O variantă disruptivă de viitor pe care noi, românii care am inventat tunelurile pe sub Bucegi încă de pe vremea dacilor, nu sîntem în stare să-i acordăm atenția cuvenită, ca niște buni mediocri primitivi ce ne aflăm. Căci sîntem niște băștinași primitivi și medievali, dar mai ales mediocri. Prea puțin complecși în priceperea noastră intelectuală pentru a putea împinge mintea pînă într-acolo.
În fond și la urma urmei, nici nu prea avem de ce. Și săraci, și proști. Fix cum e mai bine. Nu deținem nici mijloacele tehnologice necesare pentru a ne pune astfel de întrebări. Nici îndrăzneala intelectuală pentru a considera un asemenea subiect drept pertinent.
Dacă nu sîntem noi în stare încă să construim autostrăzi ori să scăpăm de veceurile din fundul curții, cum Dumnezeu să avem priceperea să ne ducem cu gîndul înspre astfel de preocupări specifice celui mai înalt nivel de complexitate socială atins de umanitate în momentul de față?
Lasă, că o să fie bine. Se gîndesc americanii și chinezii și pentru noi.
Între timp, nu uitați cuvintele cu adevărat importante. Meditați la ele. Ele ne vor defini viitorul. Dacă nu al nostru, cu siguranță al copiilor noștri.
Sex. Informație. Suport material. Carbon-based vs non-carbon-based intelligence. Surse de energie. Control. Putere. Conflict.
The stuff the bad dreams are made of.
Ghinion.
* * *
Bibliografie, că poate aveți nevoie.
La nivel de popularizare a științei, că mai mult nu e cazul, deocamdată.
- Potențialul de primejdie al inteligenței artificiale.
În primul rînd, neapărat de citit, articolul din Vox din care deja v-am citat in extenso. Despre felul în care inteligența artificială s-ar cam prea putea să devină mai inteligentă și mai primejdioasă decît prevede Codul Fiscal al Existenței Umane
Vox: Artificial Intelligence and the Existential Risk of Human Extinction
- Inteligența artificială. Singularitate
Artificial intelligence
https://en.wikipedia.org/wiki/Artificial_intelligence
Singularitate
https://en.wikipedia.org/wiki/Technological_singularity
Machine learning
https://en.wikipedia.org/wiki/Machine_learning
- Sex vs gen. Biologia reproducerii
Sex vs Gen
https://en.wikipedia.org/wiki/Sex_and_gender_distinction
Construcția socială a genului
https://en.wikipedia.org/wiki/Social_construction_of_gender
Evoluția reproducerii sexuale
https://en.wikipedia.org/wiki/Evolution_of_sexual_reproduction
Fitness evolutiv
https://en.wikipedia.org/wiki/Fitness_(biology)
Rata totală de fertilitate
https://en.wikipedia.org/wiki/Total_fertility_rate
Richard Dawkins, Selfish Gene
https://en.wikipedia.org/wiki/Gene-centered_view_of_evolution
Aldoux Huxley, Brave New World
https://en.wikipedia.org/wiki/Brave_New_World
- Etnicitate
Etnicitate: Primordialism vs Instrumentalism
https://journals.scholarpublishing.org/index.php/ASSRJ/article/view/4394
Benedict Anderson, Imagined Communities
Și asta a fost tot
2023-01-02
Prima frunză se deschide sfîșietor de încet, și la fel de sfîșietor cade încet pe fundul vasului. Apa are temperatura potrivită. Aproape fiartă. Încă frige cînd apropii mîna de ea. Începe lentul, aproape insesizabilul proces de transformare.
Să privești frunzele de ceai cum își leapădă substanța în apa cea fierbinte este o experiență inițiatică.
În primul rînd, este lentă. Obositor de lentă. Enervant de lentă. Prea lentă pentru mințile noastre obișnuite cu freamătul vieții, cu montajul MTVist care ni s-a gravat în creier, în suflet. Îți vine să pui degetul pe butonul de fast forward și să îndemni așchiile vegetale, frunze răsucite în ace subțiri, să-și grăbească soarta. Haide, bre, mai mă ții mult aici?
E prima lecție. E prima strădanie întru disciplină. Lasă-ți mintea să se împace cu mersul firii. Lasă frunzele să se îmbibe și să hotărască ele cînd și cum se vor preda supuse gravitației și își vor începe elegantul zbor invers de sus în jos, de la suprafața apei la fundul crătiții prozaice în care te-ai hotărît azi, acum, să-ți pregătești ceaiul verde.
Bag nasul deasupra și trag aburii care încă se mai ridică din oală. Miros de iarbă, miros de fum. Miros de arcuș chimic de teină ce va cînta în curînd pe strunele nervilor mei dornici de dependență, de trezvie artificială. Trag, miros. Gîndesc. Nu ar fi mai simplu doar să tragi și să miroși, raționalule? Gîndesc.
Mă gîndesc cum ar fi să reușesc să nu mă mai gîndesc, măcar o frîntură de clipă. Să te gîndești că nu trebuie să gîndești e unul din cele mai dificile lucruri pe care le poți face cu creierul tău de post-animal, dedat despicării firului în patru, în necontenită vibrație de interpretare, de căutare de sens.
Muzica bîzîie în camera cealaltă. Am uitat-o pornită. Flux de informație care se suprapune peste fluxul de informație de aici, de acum, din fața oalei cu ceai în devenire. Altă strădanie. Altă disciplină. Alt efort și altă neputință. Să-ți separi trăirile, să dai la o parte neînsemnatul și să te concentrezi pe ce e cu adevărat important. Aici. Acum. Frunza de ceai care se desface încet, lepădîndu-și amara fiere vegetală în apa cu mici firișoare de fierbințeală. Culoarea care se schimbă lent din transparent în delicat, palid cafeniu verzuliu.
Uite încă una. Uite încă una. Una, două trei. Mai multe. Ritmul lent devine un pic mai puțin lent. Dansul își grăbește eleganța cu un semiton. Une valse à trois temps, qui s’offre encore le temps. Primul pas către une valse à mille temps. Cad frunzele de ceai pe fundul oalei cum cad frunzele din pom, pe fundul vieții.
Un dans încet, inevitabil. Derviș leneș care-și învîrte fusta vegetală într-o mișcare enervant de înceată, de inevitabilă. Precum viața care se transformă în moarte. Precum clipa care se transformă în trecut. Aici. Acum. Cel mai greu lucru pe lumea asta. Doar aici. Doar acum. Fără gînd. Fără viitor. Fără consecințe. Fără emoții și frici și dorinți. Aici. Acum.
Aici, acum, ochii mei își leapădă disciplina și n-au cum să nu observe distribuția bine-cunoscută a grămăjoarei de frunze pe care am lăsat-o să mi se scurgă încet din palmă pe fața apei fierbinți. Gauss, cum ești tu pînă și în ceaiul nostru cel de toate zilele. Inevitabilitatea matematicii în realitate. Creierul, însetat de cunoaștere, de observație, de găsire de sens și de patternuri.
O grămăjoară de frunze densă la mijloc, cu capete zdrențuite și subțiri spre marginea oalei. Frunzele de la margine, mai rare și mai puțin agățate unele într-altele, sînt primele care se desfac și își încep drumul spre fundul apei. La mijloc, întorlocarea multor multor frunze îmbinate unele în altele le ține captive, chiar dacă se îmbibă de apa cea fierbinte la fel ca acelea de pe margine.
În centru, în mijlocul stivei de țăndări de ceai, o frunză stingheră își strigă victoria deasupra, încă neatinsă de apă. Uscată excepție peste întinderea de umed. O, tu, victorie inutliă.
Aici. Acum. Gîndul își forțează samavolnicia carteziană. Bagă lingurița în mijloc, învîrte și hai să terminăm ceaiul ăsta mai repede. Fii eficient! Fii necruțător! Stoarce realitatea. Sparge densitatea. Generează acțiune. Frunzele se mișcă prea încet. Grăbește-le. Grăbește-te. Fii în pas cu moda, cu viața, cu timpul. Fii om de acțiune, lasă lălăiala! Hai să facem ceaiul ăsta. Prea multă poezie. Prea puțină plus-valoare.
Alerg și alung gîndul cel samavolnic. Îl înghesui în cotloanele nerostirii. Mă gîndesc să nu mă gîndesc la nimic. Uite încă o frunză. Ce frumos cade încet. Fraiere, deja ai gîndit alt gînd. Și simpla constatare că ești fraier că ai gîndit deja un alt gînd este încă un gînd. Încă o pierdere a limpezimii neforțate, fără de gînd. Să nu gîndești nimic, cel mai greu lucru pe lumea asta.
Frunza răsucită de o mînă străină, uscată, ușor afumată, pusă în pungă, transportată, vîndută, așezată în debara, așteptîndu-și apa cea fierbinte care s-o împlinească, s-o ușureze de larghețea periculoasă a potențialității, s-o strîmtoreze întru devenire.
Uite frunza cum s-a desfăcut, precum muribundul care-și relaxează ultimii mușchi, odată cu ultima suflare. Se predă inevitabilului. Se oferă gravitației precum se oferă femeia în ultimul spasm. Ah, ce spasm lent. Ah, ce imagine plină de dorință. Și cade. Și plutește. Și cade. Și ajunge pe fundul vasului. O ultimă așezare a petalei de frunză, aproape insesizabilă.
Și nu mai cade. Și nu mai mișcă.
Și a devenit.
Apa s-a colorat. Muzica s-a terminat. Gîndul s-a întinat. Ceaiul s-a înceiat.
Și asta a fost tot.
Și asta a fost tot
2023-01-02
Prima frunză se deschide sfîșietor de încet, și la fel de sfîșietor cade încet pe fundul vasului. Apa are temperatura potrivită. Aproape fiartă. Încă frige cînd apropii mîna de ea. Începe lentul, aproape insesizabilul proces de transformare.
Să privești frunzele de ceai cum își leapădă substanța în apa cea fierbinte este o experiență inițiatică.
În primul rînd, este lentă. Obositor de lentă. Enervant de lentă. Prea lentă pentru mințile noastre obișnuite cu freamătul vieții, cu montajul MTVist care ni s-a gravat în creier, în suflet. Îți vine să pui degetul pe butonul de fast forward și să îndemni așchiile vegetale, frunze răsucite în ace subțiri, să-și grăbească soarta. Haide, bre, mai mă ții mult aici?
E prima lecție. E prima strădanie întru disciplină. Lasă-ți mintea să se împace cu mersul firii. Lasă frunzele să se îmbibe și să hotărască ele cînd și cum se vor preda supuse gravitației și își vor începe elegantul zbor invers de sus în jos, de la suprafața apei la fundul crătiții prozaice în care te-ai hotărît azi, acum, să-ți pregătești ceaiul verde.
Bag nasul deasupra și trag aburii care încă se mai ridică din oală. Miros de iarbă, miros de fum. Miros de arcuș chimic de teină ce va cînta în curînd pe strunele nervilor mei dornici de dependență, de trezvie artificială. Trag, miros. Gîndesc. Nu ar fi mai simplu doar să tragi și să miroși, raționalule? Gîndesc.
Mă gîndesc cum ar fi să reușesc să nu mă mai gîndesc, măcar o frîntură de clipă. Să te gîndești că nu trebuie să gîndești e unul din cele mai dificile lucruri pe care le poți face cu creierul tău de post-animal, dedat despicării firului în patru, în necontenită vibrație de interpretare, de căutare de sens.
Muzica bîzîie în camera cealaltă. Am uitat-o pornită. Flux de informație care se suprapune peste fluxul de informație de aici, de acum, din fața oalei cu ceai în devenire. Altă strădanie. Altă disciplină. Alt efort și altă neputință. Să-ți separi trăirile, să dai la o parte neînsemnatul și să te concentrezi pe ce e cu adevărat important. Aici. Acum. Frunza de ceai care se desface încet, lepădîndu-și amara fiere vegetală în apa cu mici firișoare de fierbințeală. Culoarea care se schimbă lent din transparent în delicat, palid cafeniu verzuliu.
Uite încă una. Uite încă una. Una, două trei. Mai multe. Ritmul lent devine un pic mai puțin lent. Dansul își grăbește eleganța cu un semiton. Une valse à trois temps, qui s’offre encore le temps. Primul pas către une valse à mille temps. Cad frunzele de ceai pe fundul oalei cum cad frunzele din pom, pe fundul vieții.
Un dans încet, inevitabil. Derviș leneș care-și învîrte fusta vegetală într-o mișcare enervant de înceată, de inevitabilă. Precum viața care se transformă în moarte. Precum clipa care se transformă în trecut. Aici. Acum. Cel mai greu lucru pe lumea asta. Doar aici. Doar acum. Fără gînd. Fără viitor. Fără consecințe. Fără emoții și frici și dorinți. Aici. Acum.
Aici, acum, ochii mei își leapădă disciplina și n-au cum să nu observe distribuția bine-cunoscută a grămăjoarei de frunze pe care am lăsat-o să mi se scurgă încet din palmă pe fața apei fierbinți. Gauss, cum ești tu pînă și în ceaiul nostru cel de toate zilele. Inevitabilitatea matematicii în realitate. Creierul, însetat de cunoaștere, de observație, de găsire de sens și de patternuri.
O grămăjoară de frunze densă la mijloc, cu capete zdrențuite și subțiri spre marginea oalei. Frunzele de la margine, mai rare și mai puțin agățate unele într-altele, sînt primele care se desfac și își încep drumul spre fundul apei. La mijloc, întorlocarea multor multor frunze îmbinate unele în altele le ține captive, chiar dacă se îmbibă de apa cea fierbinte la fel ca acelea de pe margine.
În centru, în mijlocul stivei de țăndări de ceai, o frunză stingheră își strigă victoria deasupra, încă neatinsă de apă. Uscată excepție peste întinderea de umed. O, tu, victorie inutliă.
Aici. Acum. Gîndul își forțează samavolnicia carteziană. Bagă lingurița în mijloc, învîrte și hai să terminăm ceaiul ăsta mai repede. Fii eficient! Fii necruțător! Stoarce realitatea. Sparge densitatea. Generează acțiune. Frunzele se mișcă prea încet. Grăbește-le. Grăbește-te. Fii în pas cu moda, cu viața, cu timpul. Fii om de acțiune, lasă lălăiala! Hai să facem ceaiul ăsta. Prea multă poezie. Prea puțină plus-valoare.
Alerg și alung gîndul cel samavolnic. Îl înghesui în cotloanele nerostirii. Mă gîndesc să nu mă gîndesc la nimic. Uite încă o frunză. Ce frumos cade încet. Fraiere, deja ai gîndit alt gînd. Și simpla constatare că ești fraier că ai gîndit deja un alt gînd este încă un gînd. Încă o pierdere a limpezimii neforțate, fără de gînd. Să nu gîndești nimic, cel mai greu lucru pe lumea asta.
Frunza răsucită de o mînă străină, uscată, ușor afumată, pusă în pungă, transportată, vîndută, așezată în debara, așteptîndu-și apa cea fierbinte care s-o împlinească, s-o ușureze de larghețea periculoasă a potențialității, s-o strîmtoreze întru devenire.
Uite frunza cum s-a desfăcut, precum muribundul care-și relaxează ultimii mușchi, odată cu ultima suflare. Se predă inevitabilului. Se oferă gravitației precum se oferă femeia în ultimul spasm. Ah, ce spasm lent. Ah, ce imagine plină de dorință. Și cade. Și plutește. Și cade. Și ajunge pe fundul vasului. O ultimă așezare a petalei de frunză, aproape insesizabilă.
Și nu mai cade. Și nu mai mișcă.
Și a devenit.
Apa s-a colorat. Muzica s-a terminat. Gîndul s-a întinat. Ceaiul s-a înceiat.
Și asta a fost tot.