Când ţara te vrea prost

De peste trei decenii învăţământul românesc se degradează constant, dovadă stând evoluţia constant negativă relevată de Testele Pisa. Pentru că, de tot atât timp, pentru politicienii români educaţia a fost o prioritate doar la modul declarativ, dar niciodată finanţat corsepunzător. La început a fost un calcul rece al puterii dominată de PSD. Partidul de sorginte comunistă nu-şi dorea un electorat educat, baza lui electorală fiind (până la apariţia AUR, SOS, POT) preponderent din rândul populaţiei cu studii cel mult medii. Apoi a venit un proces accelerat de contraselecţie. De la un ciclu electoral la altul (uneori chir în interiorul unui ciclu electoral) miniştri care s-au succedat au fost din ce în ce mai slab pregătiţi, până în pragul analfabetismului funcţional (în sensul funcţiei ocupate), atins la nivel de exponent de Marcel Ciolacu.

În lipsa unor calităţi reale care să confere şi viziune, politicienii au început să guverneze prin şmecherii, prin golăneală, prin sforării de culise, după principiul merge şi aşa. Şi o perioada a mers. Mai împinsă, mai târâtă de apartenenţa la Uniunea Europeană şi finanţarea aferentă, ţara s-a dezvoltat făcând progrese imense. O arată statistica privin evoluţia PIB, a salariului mediu brut şi, implicit, a nivelului de trai. Este o realitate. În România nu s-a trăit niciodată atât de bine.

Paradoxul este că tocmai de la acest nivel de trai românii au devenit antisistem. Nu mai pot fi cumpăraţi cu o pungă de zahăr şi o sticlă de ulei, un leu în plus la salariu şi s-au săturat de şemecherii şi aroganţă, menite să-i aburească, doar pentru perpetuarea unor privilegii pentru cei aflaţi în sfera puterii.

Şi revenim iar la educaţie. Precaritatea acesteia nu permite electoratului să gândească dincolo de „jos sistemul” aşa că acesta a devenit victimă uşoară a manipulării de pe reţelele sociale în spatele căreia stau structuri statale ostile României, cu Rusia vârf de lance. Electoratul care l-a votat pe Georgescu şi acum pe Simion nu s-a gândit la consecinţele economice, sociale şi de securitate. Nici măcar nu realizează că votul de duminică este echivalentul lui „După noi, potopul! Şi că el va fi prima victimă, dacă nu se dezmeticeşte în ultimul ceas.

Ne place sau nu, ne aflăm în situaţia nebunului care şi-a dat foc la casă şi dansează fericit în curte!

Ioan Mănăilă

De peste trei decenii învăţământul românesc se degradează constant, dovadă stând evoluţia constant negativă relevată de Testele Pisa. Pentru că, de tot atât timp, pentru politicienii români educaţia a fost o prioritate doar la modul declarativ, dar niciodată finanţat corsepunzător. La început a fost un calcul rece al puterii dominată de PSD. Partidul de sorginte comunistă nu-şi dorea un electorat educat, baza lui electorală fiind (până la apariţia AUR, SOS, POT) preponderent din rândul populaţiei cu studii cel mult medii. Apoi a venit un proces accelerat de contraselecţie. De la un ciclu electoral la altul (uneori chir în interiorul unui ciclu electoral) miniştri care s-au succedat au fost din ce în ce mai slab pregătiţi, până în pragul analfabetismului funcţional (în sensul funcţiei ocupate), atins la nivel de exponent de Marcel Ciolacu. În lipsa unor calităţi reale care să confere şi viziune, politicienii au început să guverneze prin şmecherii, prin golăneală, prin sforării de culise, după principiul merge şi aşa. Şi o perioada a mers. Mai împinsă, mai târâtă de apartenenţa la Uniunea Europeană şi finanţarea aferentă, ţara s-a dezvoltat făcând progrese imense. O arată statistica privin evoluţia PIB, a salariului mediu brut şi, implicit, a nivelului de trai. Este o realitate. În România nu s-a trăit niciodată atât de bine. Paradoxul este că tocmai de la acest nivel de trai românii au devenit antisistem. Nu mai pot fi cumpăraţi cu o pungă de zahăr şi o sticlă de ulei, un leu în plus la salariu şi s-au săturat de şemecherii şi aroganţă, menite să-i aburească, doar pentru perpetuarea unor privilegii pentru cei aflaţi în sfera puterii. Şi revenim iar la educaţie. Precaritatea acesteia nu permite electoratului să gândească dincolo de „jos sistemul” aşa că acesta a devenit victimă uşoară a manipulării de pe reţelele sociale în spatele căreia stau structuri statale ostile României, cu Rusia vârf de lance. Electoratul care l-a votat pe Georgescu şi acum pe Simion nu s-a gândit la consecinţele economice, sociale şi de securitate. Nici măcar nu realizează că votul de duminică este echivalentul lui „După noi, potopul! Şi că el va fi prima victimă, dacă nu se dezmeticeşte în ultimul ceas. Ne place sau nu, ne aflăm în situaţia nebunului care şi-a dat foc la casă şi dansează fericit în curte! Ioan Mănăilă