By:
On:
In: ccr, decizii ccr, Exceptii, Legea 544/2004 contencios

Material preluat de pe juridice.ro 

„În 1 martie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial o nouă decizie pronunțată de Curtea Constituțională în materia contenciosului administrativ – Decizia nr. 664/2022.

Deși este o soluție de respingere și care nu se abate de la jurisprudența anterioară a Curții, Decizia nr. 664/2022 readuce sub lupă un subiect relevant și poate mai puțin cunoscut – acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Aspectele esențiale privind modul de funcționare al acestor acțiuni (1) precum și principalele considerente relevante din Decizia nr. 664/2022 (2) sunt prezentate pe scurt mai jos.


1. Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului – când și cum sunt utilizate?

Art. 9 din Legea contenciosului administrativ este dedicat în exclusivitate acestei categorii mai bizare de acțiuni, denumite în mod contraintuitiv „acțiuni împotriva ordonanțelor Guvernului”. În ciuda denumirii, ele nu au ca obiect ordonanțe ale Guvernului. Nu se poate solicita așadar în temeiul art. 9 chiar anularea sau suspendarea unei ordonanțe a Guvernului (simplă sau de urgență).

În realitate, art. 9 vizează situațiile în care drepturile sau interesele legitime ale unei persoane sunt vătămate ca urmare a unei dispoziții neconstituționale dintr-o ordonanță a Guvernului. Esențial așadar este să existe o ordonanță simplă sau de urgență care să cuprindă una sau mai multe dispoziții neconstituționale. Obiectul acțiunii în contencios nu poate fi însă constatarea neconstituționalității – acest tip de analiză poate fi făcut doar de Curtea Constituțională.

În schimb, obiectul acțiunii în contencios va putea fi: (i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile neconstituționale, (ii) anularea actelor administrative emise în baza dispozițiilor neconstituționale sau (iii) obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative. Specificul acțiunii formulate în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ este că cererea de chemare în judecată trebuie însoțită de o excepție de neconstituționalitate.

Soluționarea acțiunii urmează și ea o rută atipică. După verificarea condițiilor de admisibilitate a excepției, instanța de contencios va trimite excepția către Curtea Constituțională și va suspenda judecata cauzei (suspendare obligatorie). În cazul în care Curtea admite excepția, instanța de contencios va trece la soluționarea acțiunii pe fond. Dacă însă Curtea respinge excepția, acțiunea va fi în integralitate respinsă ca inadmisibilă – întrucât existența unei (sau mai multor) dispoziții neconstituționale este chiar premisa acestui tip de acțiune.

În fine, în cazul acțiunilor introduse în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ există și două beneficii importante: (i) acestea pot fi formulate oricând (nu există un termen de prescripție sau decădere aplicabil) și (ii) nu e necesară parcurgerea procedurii administrative prealabile.

În afară de situația descrisă mai sus – care reprezintă ipoteza clasică – art. 9 cuprinde în alineatul (4) și o ipoteză specială pentru persoanele vătămate care nu au introdus acțiune în contencios până la momentul publicării deciziei Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității. Acestea beneficiază în temeiul art. 9 alin. (4) de un termen de decădere de 1 an pentru a introduce la rândul lor acțiune în fața instanței pentru a repara vătămările cauzate de dispozițiile neconstituționale. Termenul curge de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale. Această ipoteză a făcut obiectul Deciziei nr. 664/2022.


2. Decizia nr. 664/2022 – considerentele relevante

Decizia nr. 664/2022 a fost pronunțată ca urmare a unei excepții de neconstituționalitate ridicate de către Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Ministerul Justiției a argumentat că prevederile art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ sunt neconstituționale – mai exact, contravin dispozițiilor art. 147 alin (4) din Constituția României care prevăd că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În linie cu jurisprudența anterioară (Decizia nr. 4/2017, Decizia nr. 95/2018, Decizia nr. 402/2021), Curtea a considerat că prevederile art. 9 alin. (4) sunt constituționale. Persoanele vătămate pot beneficia așadar în continuare de termenul de 1 an în care să formuleze acțiune în contencios administrativ.

În cadrul Deciziei nr. 664/2022, Curtea a reținut următoarele aspecte relevante:

– Art. 9 din Legea contenciosului administrativ are caracterul unei norme speciale față de art. 8 din aceeași lege;

Pentru acțiunile formulate în temeiul art. 8 (adică acțiunile clasice în contencios administrativ), nu există o posibilitate echivalentă celei prevăzute în art. 9 alin. (4). În termeni simpli, pentru acțiunile clasice, o decizie de declarare a neconstituționalității poate avea impact numai în cauzele aflate pe rol la momentul publicării deciziei Curții Constituționale sau în cele soluționate definitiv, dar în care s-a invocat aceeași excepție în cauză (în temeiul revizuirii).

– În cadrul procedurii prevăzute de art. 9, decizia Curții Constituționale are efecte asupra admisibilității acțiunii în contencios – este, așadar, o condiție de admisibilitate;

– Reglementarea unei proceduri diferite pentru vătămările cauzate ca urmare a ordonanțelor Guvernului e determinată de adoptarea acestor acte de către Guvern pe calea delegării legislative;

– Contrar susținerilor autorului excepției, art. 9 alin. (4) nu constituie o repunere în termen a persoanei vătămate și nici nu conduce la o aplicare retroactivă a deciziei Curții Constituționale, ci este o limită temporală aplicată dreptului la acțiune.”


Irina Suătean, Senior Associate FILIP & COMPANY

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, decizii ccr, OUG nr. 114/2018

Incă o dată să menționam elementele de identificare ale dosarului pentru a aduce mulțumire  domnului pensionar al Casei de Pensii Sectoriale a MAI, domnul Sebănoiu V Bogdan, și avocatului său, pentru că, în premieră,  au formulat această excepție de neconstituționalitate motivată pe nerespectarea de către Guvern a procedurii de adoptare a unei ordonanțe de urgență, respectiv nesolicitarea avizului Consiliului Legistativ, înainte de a adopta OUG  nr. 59 din 04 08 2017. O armată de asociații ale rezerviștilor nu a fost capabilă să descopere acea lipsă de procedură, deși era vizibilă din documentele de la Fisa actului normativ de la Senat și Camera Deputaților – Pl x 310/2017. 

Lista dosarelor care se judecă pe data de 23 februarie 2023.

Nu-mi venea să cred că exista o asemenea dovadă de neconstituționalitate a acelei ordonanțe când, pe 01 12 2022, de Ziua Națională a României, autorul excepției a anunțat în premieră pe blog ca are pe rolul CCR  un dosar în care atacă extrinsec OUG 59/2017. Comentariul pe care-l prezint mai jos,  pentru a fi citit și recitit, l-am ținut cap de afiș, spre disperarea celor care  au impus eliminarea actualizării pensiilor militare, până când și câteva asociații asociative au ajuns să dea comunicate despre evenimentul de azi de la CCR. 

Poate că dacă alt user, @Camaradul, nu-mi semnala atunci excelentul material documentar al magistratului asistent al CCR, Benke Károly, și nu anunța că are pe rolul unei instanțe din București o excepție deja admisă pentru înaintare la CCR, excepție motivată în baza recomandărilor din acel material,  nici @Skoda nu se grăbea să facă publică isprava sa. Ii mulțumesc și sunt încrezător în reușita sa.


Skoda 4×4 noreply-comment@blogger.com
1 dec. 2022, 13:53
către eu
Skoda 4×4 a adăugat un comentariu nou la postarea dvs. „Americanii de la Deveselu vor defila la Monumentul eroilor romanațeni ”:

La multi ani ROMANIA , si tuturor militarilor indiferent de arma ,nu am vrut sa mai comentez dar ce spune,,Camaradul” ma face sa cred ca mai exista luptatori pentru drepturile privind pensiile militare : personal am dosar la CCR, trimis de Tribunal din luna mai 2021 privind neconstitutionalitatea OUG.59/2017-nu pe articole,capitole,etc. ci INTEGRAL. Daca macar unul dintre noi(am aflat ca mai sunt dosare la CCR ptr.oug.59/2017)va avea castig, am impresia ca va urma o mare,,nucleara” in domeniul pensiilor militare .Cu stima

Postare de Skoda 4×4 pe huhurez.com la 1 dec. 2022, 13:53


Singura sincopă care s-ar putea întâmpla astăzi la CCR nu ar fi respingerea excepției, respingere imposibilă… după jurisprudența CCR,  ci amânarea judecării dosarului din lipsă de timp, având  numărul de ordine  204 pe Lista dosarelor ședinței de astăzi. 
Ca un castel de nisip se va dărâma și iluzia că neconstituționala OUG 59/2017 se va perpetua prin. art. 84 din OUG 114/2018.
Responsabilii cu inițierea proiectelor de acte normative din sistemul de  apărare ar trebui să se grăbească să pună L 223/2015  în acord cu decizia CCR, cât timp este în dezbatere la Senat proiectul L4/2023.

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, decizii ccr, Oug 59/2017, OUG nr. 114/2018
Topic dedicat domnului  sindicalist Emil Pascuț, contestatar al acestui blog.


Soluția este deja dată de Curtea Constituțională și a fost teoretizată chiar de un magistrat al Curții Constituționale.
Relevant pentru interacțiunea dintre OUG nr. 59/2017, care va fi declarată neconstituțională, și art. 84 punctul 2 din OUG nr. 114/2018 este punctul 6 din materialul documentar publicat de magistratul asistent al CCR, domnul Benke Károly, material intitulat „Limitele de care este ținut Guvernul în adoptarea ordonanțelor de urgență potrivit jurisprudenței Curții Constituționale”
Limita dezvoltată la punctul 6 al materialului documentar este rezumată astfel de autor:

– interdicţia confirmării/ reluării unor soluţii legislative

neconstituţionale intrinseci sau extrinseci prin acte de modificare sau completare, în caz contrar, neconstituţionalitatea lovind şi actul succesiv de confirmare.

 31 „În decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea acelor prevederi din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 care au reaşezat sistemul de calcul al salariului în domeniul învăţământului prin includerea unor sporuri în salariul de bază, deşi Guvernul nu avea o abilitare legală în acest sens. Modificările nesemnificative aduse prin ordonanţele de urgenţă succesive, care, practic, reluau textul neconstituţional, sunt şi ele lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate, întrucât, în acest caz, ordonanţele de urgenţă sunt acte de modificare, şi nu principale, astfel încât se aplică principiul de sorginte latină accesorium sequitur principale.” 
***************************************

Pentru studiul întregului material, cei care nu aveți încredere în soluțiile juridice găzduite de acest blog și nu numai ei   dați click AICI

Extras din considerentele CCR în Decizia nr. 983/2009:
„Curtea reţine că nici modificarea sau completarea dispoziţiei legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluţie se impune şi pentru că viciul de neconstituţionalitate stabilit de instanţa de contencios constituţional trebuie eliminat, şi nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare şi completare.„


Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, Exceptii, Oug 59/2017

Pe data de 23 02 2023 Curtea Constituțională judecă excepția extrinsecă de neconstituționalitate a OUG nr. 59/2017, ordonanță  prin care gestionarii bugetelor instituțiilor din sistemul de apărare și-au propus să facă economii din fondurile destinate pentru pensii, în detrimentul tuturor pensionarilor, prin eliminarea ACTUALIZĂRII pensiilor militare și prin limitarea noilor pensii militare la cuantumul net al soldelor din baza de calcul. 

Au trebuit să treacă mulți ani până când un brav pensionar al CPS din MAI din județul Dâmbovița, dar și alți colegi de-ai săi din întreaga țară, au observat că Guvernul Tudose nu a respectat procedura de adoptare a OUG nr. 59/04 08 2017, respectiv ca la data adoptării să fi sesizat deja Consiliul Legislativ pentru aviz. Doar Sindicatul polițiștilor „Diamantul” a mai fost interesat de identificarea și mediatizarea pe rețelele sociale a acestei acțiuni de verificare a constituționalității OUG 59/2017.

Jurisprudența CCR arată că o asemenea excepție a fost admisă când inițiatorii au motivat-o documentat, efectele ordonanței încetând să mai opereze de la data publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial. Ultimul exemplu este cel din data de 31 01 2023, când OUG nr. 50/2021  a fost declarată neconstituțională, în ansamblul său, pentru că la data adoptării nu s-a cerut avizul Consiliului Economic și Social.

  

CCR a identificat obiectul excepției din Dosarul 1801D/2021(litera D însemnând controlul după intrarea în vigoare a actului normativ) și a operat modificarea în lista generală a dosarelor înregistrate la organismul de control al constituționalității legilor și ordonanțelor.

Autorul excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 59/2017 a urmat calea unei acțiuni de competența completelor pentru conflictele  de muncă și asigurări sociale din tribunale,  potrivit articolelor 100-105 din Legea 223/2015, nu calea contenciosului administrativ reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

In baza capului nr. 2 de cerere, în care reclamantul a cerut și motivat excepția de neconstituționalitate, capăt subsidiar cererii principale a litigiului, tribunalul a sesizat Curtea Constituțională prin Incheierea pe care am publicat-o AICI

Guvernul  a încălcat procedura de adoptare a Ordonanțelor  și în cazul OUG 57/2017, pentru modificarea L nr. 406/2001 privind indemnizația acordată șefului statului, ordonanță pentru care,  deși a fost adoptată  pe data  de 04 08 2017, avizul Consiliului Legislativ a fost solicitat prin aceeași adresă nr. 183/07 08 2017, ca și pentru OUG nr. 59/2017 Vezi  https://www.senat.ro/legis/PDF/2017/17L207LG.pdf

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, decizii ccr, Exceptii, Legea nr.223/2015-pensii militare, Oug 59/2017, OUG nr. 114/2018

 
S-au ivit multe descuții cu privire la efectele pe care le-ar produce constatarea neconstituționalității OUG 59/2017 asupra textelor din Legea nr. 223/2017 pe care le-a modificat sau completat. Trebuie să vedem dacă și în acest caz operează principiul din art. 64 din Legea nr. 24/2000 potrivit căruia un text de lege abrogat este definitiv abrogat.

Ar fi vorba de articolul 3 literele l) și m) privind definirea cuantumului brut și net al pensiei militare, de articolul 59 prin care gulerații au redenumit indexarea ca actualizare și au eliminat indexarea din anul deschiderii dreptului de pensie și de articolul 60 prin care au eliminat actualizarea pensiilor militare și au introdus un text care reglementează plafonarea cuantumului net al pensiei militare, calculat potrivit articolelor 28-30 și 108, la plafonul maxim dat de media soldelor nete din baza de calcul.

Răspunsul la această legitimă întrebare este dat chiar de Curtea Constituțională în Decizia nr. 206/2013 în ale cărei considerațiuni  se rețin următoarele:

” 3. Efectul specific al deciziilor Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea normelor abrogatoare

Dispoziţiile legale de abrogare nu sunt exceptate de la controlul de constituţionalitate. Instanţa de contencios constituţional poate decide în legătură cu constituţionalitatea unei norme de abrogare, în condiţiile în care, pe de o parte, prezumţia de constituţionalitate a legii este o prezumţie relativă, iar, pe de altă parte, prevederile art.64 alin.(3) teza a doua din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – potrivit cărora „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial” -, se adresează legiuitorului, vizând activitatea de legiferare. În acest sens, Curtea s-a pronunţat atât prin Decizia nr.62/2007, cât şi prin alte decizii [de exemplu, Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, Decizia nr.778 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.465 din 6 iulie 2009, Decizia nr.783 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.404 din 15 iunie 2009, Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010, Decizia nr.694 din 20 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.392 din 14 iunie 2010, şi Decizia nr.1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.61 din 29 ianuarie 2013].

Curtea a reţinut, de principiu, că „art.146 lit.d) din Constituţie nu exceptează de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale de abrogare şi că, în cazul constatării neconstituţionalităţii lor, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art.147 alin.(1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte”.

Efectele deciziilor Curţii Constituţionale sunt consacrate expres prin prevederile art.147 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora: „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

Efectul specific al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale de abrogare, precizat de Curtea Constituţională în considerentele deciziilor menţionate, dă expresie şi eficienţă – în situaţia particulară a constatării neconstituţionalităţii actului abrogator şi a lipsei intervenţiei Parlamentului sau Guvernului pentru punerea de acord a prevederilor neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei – normelor constituţionale cuprinse în art.142 alin.(1) care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi în art.147 alin.(4) care statuează că deciziile Curţii sunt general obligatorii.

Prin Decizia nr.62/2007, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, partea referitoare la abrogarea art.205, 206 şi 207 din Codul penal, sunt neconstituţionale, deoarece, în esenţă, „prin abrogarea dispoziţiilor legale menţionate s-a creat un inadmisibil vid de reglementare, contrar dispoziţiei constituţionale care garantează demnitatea omului ca valoare supremă. În absenţa ocrotirii juridice prevăzute de art.205, 206 şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi adecvată.” Or, a accepta că singurul efect al deciziei Curţii Constituţionale este acela al încetării efectelor juridice ale textului constatat ca fiind neconstituţional, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, înseamnă a accepta că decizia Curţii Constituţionale nu are, în realitate, niciun efect, deoarece situaţia care a determinat constatarea neconstituţionalităţii va continua să subziste, respectiv demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu vor beneficia, în continuare, de nicio formă de ocrotire juridică reală şi adecvată.

Curtea constată că în astfel de cazuri nu intervine o „abrogare a abrogării”, pentru a se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art.64 alin.(3) teza a doua din Legea nr.24/2000 potrivit cărora „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial” – dispoziţii opozabile legiuitorului în activitatea de legiferare -, ci este vorba de un efect specific al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii unei norme abrogatoare, efect întemeiat pe prevederile constituţionale ale art.142 alin.(1) care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi ale art.147 alin.(4), potrivit cărora deciziile Curţii sunt general obligatorii. De altfel, Curtea a evidenţiat în mod expres această distincţie în cuprinsul deciziilor nr.414/2010 şi nr.1.039/2012, reţinând că „acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale […], sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ”.

De asemenea, Curtea reţine că, în afară de Decizia nr.62/2007, toate celelalte decizii ale sale prin care au fost constatate ca fiind neconstituţionale norme abrogatoare au avut ca efect imediat repunerea în vigoare a normelor abrogate, consecinţă necontestată nici în jurisprudenţa instanţei supreme.”


NOTĂ

Prin eliminarea din Legea  nr. 223/2015 a textelor introduse  prin OUG nr. 59/2017 reintră în vigoare dispozițiile inițiale ale articolelor 59 și 60 iar modificările și completările aduse acelor articole prin art. 84 al OUG nr. 114/2018 rămân fără obiect. 

Pensiile stabilite după 15 09 2017 nu vor mai fi plafonate la media soldelor nete din baza de calcul. Dacă guvernanții vor să mențină acel plafon trebuie să se grăbească să-l reglementeze prin lege, nu prin ordonanțe.

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, Exceptii, Oug 59/2017

 Oricine poate să intre pe site-ul Consiliului Legislativ pentru a urmări cronologia corespondenței dintre Secretariatul General al Guvernului și Consiliul Legislativ, având ca obiect solicitarea  avizului obligatoriu înainte de adoptarea OUG nr. 59/2017, ordonanță care urmează să fie declarată neconstituțională  de CCR în ședința din 23 02 2023, Dosar nr. 1801D/2021.

Adoptarea ordonanței de urgență ar fi fost în regulă dacă adresa de solicitare a avizului pleca de la SGG cel mai târziu pe 04 08 2017, data adoptării ordonanței în ședința de Guvern. Or, după cum se vede din dosarul nr. 685/2017 al Consiliului Legislativ, adresa nr. 184 a fost înregistrată la SGG pe 07 08 2017, a intrat la Consiliul Legislativ tot pe 07 08 iar avizul nr. 644/2017 a fost dat în aceeași zi,  pe 07 08 2017. Publicarea ordonanței în MO a avut loc tot pe 07 08 2017.

Se mai îndoiește cineva de deznodământul din 23 februarie 2023?

Aceeași greșeală a făcut SGG și în cazul OUG 57/2017 adoptată în data de 04 08 2017.
Iată dovada!

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, Exceptii, Oug 59/2017

 De interes sunt recomandările de la punctul III din materialul de mai jos, respectiv cum trebuie să se acționeze înainte și după data de  23 februarie 2023.

Criticile privind discriminările introduse în lege prin OUG nr. 59/2017 au fost respinse în câteva decizii al CCR  și nu are rost să mai insistăm asupra lor.

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, raspundere patromoniala

 

In ziua de 7 februarie 2023, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 103 DECIZIA CCR nr. 649 din 15 decembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 14, 15, 16, 19, 20, 22, ale art. 23 alin. (3) şi ale art. 25, 27-43 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor (n.n.: aplicabilă și polițiștilor).

            Pe scurt, la pct. 31 din Decizia CCR (vezi mai jos atașamentul pdf) se menționează: (…) Astfel, principalele modalităţi de stabilire şi recuperare a prejudiciului produs angajatorului – atât în cazul răspunderii patrimoniale, cât şi al obligaţiei de restituire – sunt învoiala părţilor şi acţiunea în justiţie. În situaţia în care părţile nu se înţeleg, respectiv când salariatul nu recunoaşte producerea pagubei ori nu este de acord cu valoarea acesteia, singura cale aflată la îndemâna angajatorului este aceea de a sesiza instanţa judecătorească în vederea obligării salariatului la repararea prejudiciului. Cu alte cuvinte, angajatorul nu poate obliga angajatul, prin propria sa decizie, să plătească despăgubirile pentru pagubele produse. În cazul în care nu există consens între aceştia cu privire la existenţa pagubei şi/sau asupra întinderii acesteia, angajatorul trebuie să apeleze la instanţa judecătorească. Numai în măsura în care se pronunţă o hotărâre judecătorească definitivă favorabilă angajatorului, iar creanţa nu este executată de bunăvoie, angajatorul poate apela la un executor judecătoresc pentru executarea silită a creanţei sale. Prin urmare, o procedură internă nu are aptitudinea de a stabili ea însăşi existenţa prejudiciului, a întinderii sale, a culpei angajatului, cu consecinţa emiterii unui act având caracter de titlu executoriu (…).

            Altfel spus, deciziile cu impact pecuniar ale comisiilor de cercetare administrativă din unități nu se vor putea impune polițiștilor/militarilor din oficiu, ci doar cu acordul acestora sau printr-o hotărâre a instanței de judecată competente.

 

BIROUL EXECUTIV – FSNPPC

Fisiere incarcate

Decizia-649-2022-m-of-103-din-07-feb-2023

Citeste pe larg

By:
On:
In: ccr, Exceptii, Oug 59/2017

 Pe data 23 02 2023 Curtea Constituțională judecă excepția extrinsecă de neconstituționalitate a OUG nr. 59/2017, ordonanță  prin care gestionarii bugetelor instituțiilor din sistemul de apărare și-au propus să facă economii din fondurile destinate pentru pensii, în detrimentul tuturor pensionarilor, prin eliminarea ACTUALIZĂRII pensiilor militare și prin limitarea noilor pensii militare la cuantumul net al soldelor din baza de calcul. 

Au trebuit să treacă mulți ani până când un brav pensionar al CPS din MAI din județul Dâmbovița, dar și alți colegi de-ai săi din întreaga țară, au observat că Guvernul Tudose nu a respectat procedura de adoptare a OUG nr. 59/04 08 2017, respectiv ca la data adoptării să fi sesizat deja Consiliul Legislativ pentru aviz. Doar Sindicatul polițiștilor „Diamantul” a mai fost interesat de identificarea și mediatizarea pe rețelele sociale a acestei acțiuni de verificare a constituționalității OUG 59/2017.

Jurisprudența CCR arată că o asemenea excepție a fost admisă când inițiatorii au motivat-o documentat, efectele ordonanței încetând să mai opereze de la data publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial. Ultimul exemplu este cel din data de 31 01 2023, când OUG nr. 50/2021  a fost declarată neconstituțională, în ansamblul său, pentru că la data adoptării nu s-a cerut avizul Consiliului Economic și Social.

  

CCR a identificat obiectul excepției din Dosarul 1801D/2021(litera D însemnând controlul după intrarea în vigoare a actului normativ) și a operat modificarea în lista generală a dosarelor înregistrate la organismul de control al constituționalității legilor și ordonanțelor.

Autorul excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 59/2017 a urmat calea unei acțiuni de competența completelor pentru conflictele  de muncă și asigurări sociale din tribunale,  potrivit articolelor 100-105 din Legea 223/2015, nu calea contenciosului administrativ reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

In baza capului nr. 2 de cerere, în care reclamantul a cerut și motivat excepția de neconstituționalitate, capăt subsidiar cererii principale a litigiului, tribunalul a sesizat Curtea Constituțională prin Incheierea pe care am publicat-o AICI

Citeste pe larg