Vă scriu textul acesta din Venezuela. Sunt invitat la o conferință internațională împotriva fascismului și pentru libertatea presei. Două teme al căror susținător am fost și voi fi mereu, deși poate nu neaparat cu aceleași argumente ca cele expuse aici.
Cu prilejul acestei vizite am avut ocazia să descopăr noi realități, o nouă lume străină mie pân-acum dar și străină de propaganda occidentală pe care o consumăm în fiecare zi, propagandă care demonizează tot ce consideră a fi contrar „politicii corecte” pe care o promovează.
Pentru ca știu ca va plac postările scurte vă voi povesti poate altă în detaliu care e atmosfera aici, vă voi spune cum nu se trage cu arma pe străzi, cum nu te răpește nimeni dacă mergi prin centru dincolo de miezul nopții, cum e sărăcie, dar nu mizerie umană… vă voi putea spune multe.
Poate cea mai impresionantă poveste adevărată va fi despre biserica ortodoxă românească din estul Caracasului, biserică în care deși mai sunt doar 5 credincioși români, toți de peste 80 de ani, obștea de credincioși nu încetează să crească, în prezent numărând nu mai puțin de 135 de suflete… suflete venezuelene care vibrează ortodox și românește. Vă voi spune pe larg și despre asta într-una din zilele următoare.
Acum vreau să vă spun însă despre atmosfera și vibe-ul politic din Venezuela. Regimul politic Venezuelean se autodefinește ca fiind bolvarianist, o mișcare politică ce este potrivit wikipedia „un amestec de idealuri panhispanice, socialiste și național-patriotice, numite după Simón Bolívar, generalul venezuelean din secolul al XIX-lea și eliberator de monarhia spaniolă pe atunci în suspensie, care a condus lupta pentru independență în cea mai mare parte a Americii de Sud.”
Concret, socialismul venezuelean este o reinterpretare a marxismului, un mix de politici care ne par cunoscute și despre care ni se vorbește și nouă din ce în ce mai mult, cum ar fi nediscriminarea și încurajarea comunităților lgbtq+, feminism, ecologism, încurajarea proprietății partajate, comune și comunitare, promovarea unor politici covidiene stricte, dar ceva mai puțin aberante și mai eficiente (doar ca ei au avut doar aproximativ 4500 victime la o populație de 30 milioane, au instituut lockdownuri de 7 zile deschise cu 7 zile închise pentru a Me tine economia in funcțiune cât de cât și au pus pe Piata medicamente atât preventive cât și taratamente precum ivermectina, carvativir și azitrox), iar ura față de conservatorism, respectiv fata de emblematicii Trump și Le Pen, este o dogma de stat.
Greu sa rezonez cu un asemenea discurs, cu asemenea sloganuri repetate obsesiv.
Dar le respect venezuelenilor opiniile și opțiunea lor.
Cine sunt eu sa le spun ce și cum sa gândească?
Cu atât mai mult cu cât in Venezuela sunt multe lucruri pe care le apreciez. Cum este libertatea cultelor care este nu doar garantata ci și protejata și încurajată. De aceea noi romanii avem o biserica ortodoxa in Caracas. De aceea mai peste tot pe strada auzi vorbind lumea despre “Semana Santa” (Săptămâna Mare catolica), de aceea a fost construită de curând cea de a doua ce a mai mare moschee din America de Sud.
Invatamantul și sănătatea sunt complet gratuite… și, culmea, teatrele și sălile de concerte încă nu sunt cenzurate.
Mai mult, in Caracas exista un cartier cu 2 terenuri de golf, reprezentante Ferrari și Lamborghini și case care nu le poți cumpara sub un milion de dolari… așa cum noi nu vom avea niciodată.
Și toate astea in condițiile in care salariul mediu a trecut de la… 20$ la 40 $ abia acum 2 luni. Ceea ce nu e puțin… ca procent al majorării, deși ca cifra, ca valoare rămâne infima, in condițiile in care o bere de 0,25 costa 1 dolar!!!
Dar atât se poate intr-o țara care se îneacă efectiv in propriul petrol sub greutatea unor sancțiuni aberante suportate de cei aproximativ 30 milioane de venezueleni!
Dan MV Chitic – Telegram