„Iadul câinilor în Giurgiu: patrupede bătute, lăsate să moară de foame și ucise cu brutalitate în adăpostul public”

Astfel, la întoarcerea din concediul de odihna nu mi-a fost permis accesul la locul de munca, prin diferite intimidari ( concedii fortate, demisii false,comisii disciplinare, plângeri, acuzatii nefondate), pana in momentul in care printr-o Hotarare AGA mi-a fost desfiintat postul. O hotare AGA care modifica cerințele postului Sef de adapost, de la calificarea de tehnician veterinar la medic veterinar cu cca 30 de zile înainte de declararea falimentului societății, o modificare care a fost utila doar pentru a ma exclude, daca nu au reușit prin alte mijloace.

M-as fi retras linistit de la conducerea Adapostului daca acolo lucrurile ar fi mers in direcția bună, insa toata aceasta perioada mi-a fost adus la cunostinta ca animalele din adapostul public sunt victime ale aceleiasi situatii, unii crezand ca apara adapostul, altii prefacandu-se ca o fac.

In perioada concediului meu am aflat ca o colega, fara nicio pregătire medicala a preluat toate atribuțiile postului meu, sef serviciu, culminând cu întocmirea si semnarea caietului de sarcini pentru achizitia de servicii medicale veterinare, inserand strategic o limita de 30 km pentru cabinetul medical, condiție care fusese pusa in discuție cu un an înainte, fiind scoasa atunci din caietul de sarcini fiind limitativa/ilegala.

Colega, transformata peste noapte in sefa, avand ca recomandare vocea si talentul, mai putin stiinta si cunostinte, dupa ce a lucrat in echipa mea cca 1 an, participand si ea personal, la toate activitatile din adapost, s-a autosesizat dupa 1 an si a depus din oficiu o plangere/reclamatie impotriva mea la angajator ( pentru fapte pe care Codul Muncii le prescrie oricum dupa 6 luni ) in urma careia s-a întocmit o comisie disciplinara, iar pentru a avea dovezi pentru minciunile debitate instruieste si invata angajatii adapostului sa minta asupra faptelor petrecute, angajati care ulterior nu au mai fost chemati la comisia disciplinara si dati afara pe motive fictive, colega care jigneste nefondat voluntarii adapostului in fata angajatilor, invata angajatii ce sa le faca voluntarilor sa ii sperie sa nu mai vina in adapost (sa deschida usile la tarcuri, sa ii bage la caini rai sa spuna ca nu musca, sa le vorbeasca urat, sa le faca avansuri ) si daca tot vin, sa ii minta ca citesc cipurile si nu pot intra in adapost, colega care s-a dat peste cap sa suspende orice contract de voluntariat si tine adapostul inchis cu lacatul, desi adapostul este domeniu public.

Legat de la caini, în toată aceasta perioada am avut acces la informații, am primit informatii că nu sunt îngrijiti corespunzător, sunt înfometați și bătuți.

Am realizat că munca mea de cca 2 ani a fost în zadar, fiind distrus in urma mea tot ce am construit, hrana suficienta ca animalele sa nu se bata intre ele de foame imblanzirea cainilor agresivi pentru a-i face adoptabili, campaniile de castrare gratuita. Am vazut cum s-a reinstalat din nou frica de foame, de durere, doar pentru ca nu am vrut sa devin o unealta.

Pot intelege pana intrr-un punct ce ati avut cu mine, dar nu am sa înțeleg ce aveți cu cainii, ce rau v-au facut ei!?

6, 8, 10 saci de mancare la cca 600 de caini, in conditiile stresului de adapost, este mai mult decât înfometare.