Noul sport giurgiuvean: aruncatul cu pietre

E scandal mare la Giurgiu. Am ajuns şi în mass-media naţională că Giurgiu va fi declarat oraş în faliment. Asta după ce ANAF a cerut Primăriei să identifice active în valoare de 27 de milioane de lei pe care ar putea să le scoată la vânzare pentru a recupera creditul de 18 milioane de lei. Credit pe care Trezoreria l-a acordat municipalităţii pentru cofinanţarea unor proiecte care beneficiau de alocări de fonduri europene nerambursabile în valoare de zeci şi sute de milioane de euro. De ce vrea ANAF 27 de milioane în loc de 18 milioane de lei? Simplu. Dacă se ajunge să se vândă ceva la licitaţie, ANAF nu are garanţia că va putea să le vândă la preţul de 27 de milioane şi atunci va scădea preţul de pornirea al licitaţiilor în speranţa că va obţine totuşi 18 milioane de lei.

Opoziţia politică locală la adresa primarului Adrian Anghelescu a determinat câţiva opozanţi ai acestuia, în mod special lideri marcanţi ai PSD să-l acuze pe primar de incompetenţă.

Privită la rece situaţia stă puţin altfel. Proiectele pentru care s-a contactat creditul au demarat încă din 2016-2017, pe vremea primarului PSD, Nicolae Barbu. La vremea respectivă valoarea lucrărilor era estimată la o anumită sumă. Numai că imediat au apărut criza energetică generată de pandemia de la nivel internaţional, creşterea serioasă a dobânzilor bancare, în special a indicelui ROBOR şi de aici o creştere a tuturor preţurilor în cascadă, în mod special a materialeleor de construcţie care pe alocuri aproape şi-au dublat preţurile.

Cum tăvălugul fusese pornit era imposibil să spui stop. Ar fi trebuit să pierzi tot: banii din credit, să nu mai pui în operă nici un proiect, ba, chiar mai mult, să fii obligat să returnezi şi banii luaţi de la Uniunea Europeană sau după caz, să nu-ţi mai fie decontate de UE lucrările deja efectuate. Dacă s-ar fi procedat aşa, cele 27 de milioane de lei pretinse de ANAF ar fi fost o glumă faţă de valoarea totală a pierderilor. De aici decizia de a se merge mai departe „pentru dezvoltarea oraşului”, aşa cum afirmă primarul Anghelescu.

Nu cred că există în ţara asta vreun consiliu local sau judeţean care să nu fi adoptat în ultimii ani hotărâri prin care să se reactualizeze preţurile unor proiecte. Sunt convins că şi liderii politici locali ştiu adevărul, dar s-a ivit momentul tocamai bun de a da cu pietre.

Poţi să-l acuzi pe Anghelescu de multe, dar în nici un caz că ar fi rispit banii comunităţii. Nu cred că Giurgiu a avut după 1989 vreun primar „mai chitros”. De aceea a şi fost poreclit „primarul n-am bani!”.

Nu ştiu cum se va rezolva situaţia, dar este clar că este motiv de scandal politic, nu administrativ. Dovadă că la şedinţa CLM de ieri când a fost prezentat cum s-a ajuns în acest stadiu al datoriei, aprigii prăştiaşi de pe reţelele sociale au tăcut mâlc pentru a nu fi ridicoli.

Ioan Mănăilă

E scandal mare la Giurgiu. Am ajuns şi în mass-media naţională că Giurgiu va fi declarat oraş în faliment. Asta după ce ANAF a cerut Primăriei să identifice active în valoare de 27 de milioane de lei pe care ar putea să le scoată la vânzare pentru a recupera creditul de 18 milioane de lei. Credit pe care Trezoreria l-a acordat municipalităţii pentru cofinanţarea unor proiecte care beneficiau de alocări de fonduri europene nerambursabile în valoare de zeci şi sute de milioane de euro. De ce vrea ANAF 27 de milioane în loc de 18 milioane de lei? Simplu. Dacă se ajunge să se vândă ceva la licitaţie, ANAF nu are garanţia că va putea să le vândă la preţul de 27 de milioane şi atunci va scădea preţul de pornirea al licitaţiilor în speranţa că va obţine totuşi 18 milioane de lei. Opoziţia politică locală la adresa primarului Adrian Anghelescu a determinat câţiva opozanţi ai acestuia, în mod special lideri marcanţi ai PSD să-l acuze pe primar de incompetenţă. Privită la rece situaţia stă puţin altfel. Proiectele pentru care s-a contactat creditul au demarat încă din 2016-2017, pe vremea primarului PSD, Nicolae Barbu. La vremea respectivă valoarea lucrărilor era estimată la o anumită sumă. Numai că imediat au apărut criza energetică generată de pandemia de la nivel internaţional, creşterea serioasă a dobânzilor bancare, în special a indicelui ROBOR şi de aici o creştere a tuturor preţurilor în cascadă, în mod special a materialeleor de construcţie care pe alocuri aproape şi-au dublat preţurile. Cum tăvălugul fusese pornit era imposibil să spui stop. Ar fi trebuit să pierzi tot: banii din credit, să nu mai pui în operă nici un proiect, ba, chiar mai mult, să fii obligat să returnezi şi banii luaţi de la Uniunea Europeană sau după caz, să nu-ţi mai fie decontate de UE lucrările deja efectuate. Dacă s-ar fi procedat aşa, cele 27 de milioane de lei pretinse de ANAF ar fi fost o glumă faţă de valoarea totală a pierderilor. De aici decizia de a se merge mai departe „pentru dezvoltarea oraşului”, aşa cum afirmă primarul Anghelescu. Nu cred că există în ţara asta vreun consiliu local sau judeţean care să nu fi adoptat în ultimii ani hotărâri prin care să se reactualizeze preţurile unor proiecte. Sunt convins că şi liderii politici locali ştiu adevărul, dar s-a ivit momentul tocamai bun de a da cu pietre. Poţi să-l acuzi pe Anghelescu de multe, dar în nici un caz că ar fi rispit banii comunităţii. Nu cred că Giurgiu a avut după 1989 vreun primar „mai chitros”. De aceea a şi fost poreclit „primarul n-am bani!”. Nu ştiu cum se va rezolva situaţia, dar este clar că este motiv de scandal politic, nu administrativ. Dovadă că la şedinţa CLM de ieri când a fost prezentat cum s-a ajuns în acest stadiu al datoriei, aprigii prăştiaşi de pe reţelele sociale au tăcut mâlc pentru a nu fi ridicoli. Ioan Mănăilă