O victorie la scor de maidan: Jurnaliști-Politicieni 34-1

De 3 mai, Ziua Mondială a Presei, platforma media a lui Adrian Sârbu (Mediafax, Aleph News, Ziarul Financiar) a propus un chestionar interesant. Și-a invitat publicul să se pronunțe asupra încrederii în diverse categorii sociale. În urma centralizării cifrelor, s-a ajuns la concluzia că 34 dintre respondenți au încredere în jurnaliști, care sunt depășiți în clasament doar de către antreprenori, cu 36 la sută. ONG-iștii au 16 procente, procurorii 11, iar politicienii au înșfăcat zdravăn lanterna roșie, cu un singur procent. Sigur că cifrele au doza lor de relativitate, e vorba doar de un chestionar online, nu de un sondaj de opinie, ale cărui rezultate sunt (sau măcar ar trebui să fie, am constatat asta de mai multe ori, la Alegeri) mult mai exacte.

Partea bună a cifrei din partida câștigată la scor de maidan de jurnaliști, în fața politicienilor

Presa e în câștig net de imagine față de acum câțiva ani. Oamenii au mult mai multă încredere acum față de trecut în ziare, site-uri, televiziuni, posturi de radio. Ca să fii preferat de mai mult de o treime dintre votanți, înseamnă să te fi înrădăcinat temeinic în mintea acestora. Probabil că la această cifră destul de bună a contribuit și competiția din Media, care a dus la creșterea clară a obiectiviății. E o meserie în care dacă ai de gând să fii partizan, poți să faci asta o zi, o săptămână, o lună sau cel mult un an.

Apoi te autoexcluzi. Publicul mileniului trei, care deschide telefonul inteligent să vadă scurt și concis ce mai e prin lume, care mai e rata de infectare, cum va fi vremea sau ce-a mai zis președintele Iohannis, nu mai are timp și chef de opinii partizane. Vrea informații precise, opinii corecte, nu mai digeră propagandismul Dacă jurnaliștii au ajuns la 34 la sută procent de încredere, înseamnă că în linii mari fac cam ceea ce trebuie să facă.

O victorie la scor de maidan Jurnalisti-Politicieni 34-1
O victorie la scor de maidan Jurnalisti-Politicieni 34-1

Și partea mai puțin bună

Lucrurile trebuie privite însă și altfel. Dacă 34 la sută dintre respondenți au încredere în presă, înseamnă totodată că restul de 66 la sută nu cred în ea. Că o consideră încă aservită diverselor interese, că o cataloghează drept instrument de propagandă sau de manipulare. Cutuma vine din anii în care ”ziarele minte”, ”ăla vorbește ca televizorul” sau ”niște scârța-scârtîa pe hărtie” erau expresii la ordinea zilei.

Deși am peste trei decenii de ziaristică în spate, încă sunt iritat atunci când ”publicul” mă întreabă când vom umbla fără mască, cine va câștiga campionatul de fotbal sau alegerile prezidențiale. Oamenii, sau măcar unii dintre ei, cred că tu, ca jurnalist, știi toate astea, pentru că sunt niște lucruri prestabilite, fixate la nivel înalt, dincolo de nivelul lor de percepție. Presa e pe un drum bun, însă victoria va fi și mai clară în momentul în care tot mai puțini oameni îți vor mai pune astfel de întrebări stupide, pe care ei însă le consideră profund întemeiate.

Dezastrul clasei politice

Dacă jurnaliștii sunt în stare să cadă pe gânduri și să considere cele 34 de procente de încredere insuficiente, pe politicieni nu par să-i deranjeze cele 99 de procente lipsă de la întregul capitalului de încredere. E un semn clar că, indiferent de culoare sau de orientare, clasa politică nu e câtuși de puțin interesată de felul în care e percepută de public. Asta înseamnă că în societatea noastră se minte și se greșește în mod constant, iar faptul că erorile politicienilor ajung la public se datorează și presei. Gafele unora sunt dezvăluite și amendate de ceilalți. De-aici și acest 34-1, scor de maidan, la care pe vremea copilăriei noastre, învinșilor li se luau tricourile.

Read More
Reflectorul de Sud

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.