Rachetele Kalibr, cele mai rezultative în operațiunea militară specială (VIDEO)

Astfel de salve se efectuează în mod regulat, provocând inamicului daune considerabile, scrie în continuare sursa citată. Spre exemplu, la conferința de presă dim minister de luni, s-a declarat: ”Duminică, 10 aprilie, la periferia orașului Dnepropetrovsk au fost distruse cu rachete de mare precizie Kalibr cu lansare de pe mare, echipamentele diviziei de rachete antiaeriene S-300 ascunse într-un hangar și livrate regimului de la Kiev de una dintre țările europene. De asemenea, au fost distruse patru lansatoare S-300 și până la 25 de persoane din efectivul forțelor armate ucrainene”.

RG amintește că rachetele Kalibr au fost proiectate în Sverdlovsk (azi, Ecaterinburg), de biroul de proiectare ”Novator”. La începutul anilor ‘90, racheta de croazieră a fost gata să intre în producție de serie, dar a intervenit destrămarea URSS și a încetat, practic, finanțarea industriei de apărare.

Dar lucrările la Kalibr au continuat, astfel că, folosind tehnologii și materiale noi, contructorii biroului ”Novator” din Ecaterinburg, de această dată, au dezvoltat rachete superioare rachetelor Tomahawk, chiar și ultimelor variante ale acestora. Pentru că, explică RG, spre deosebire de Tomahawk, rachetele Kalibr pot zbura într-un larg diapazon de viteze, de la subsonică, la o viteză care o depășește de trei ori pe cea a sunetului. În plus, precizia de lovire este aceeași indiferent de distanța la care se află ținta, 300 de kilometri sau 2500 de kilometri. Experții afirmă că rachetele Kalibr sunt de câteva ori mai eficiente decât Tomahawk.

Rachetele Kalibr sunt capabile să străpungă orice apărare antiaeriană și antirachetă. Zborul se efectuează la altitudini cuprinse între 50 și 150 de metri, iar când se apropie de țină, proiectilul coboară la 20 de metri și aplică o lovitură imposibil de contracarat. Este prevăzută și executarea așa-numitei montagne russe. Înainte de țină, de regulă terestră, racheta țâșnește în sus, pentru ca apoi că cadă în picaj pe verticală asupra obiectiului, atingând, în momentul loviturii, viteză hipersonică. Racheta zboară pe o traiectorie complexă, cu schimbare de altitudine și direcție de deplasare. Acest lucru oferă rachetei Kalibr posibilitatea de a se apropia de țintă dintr-o direcție neașteptată de inamic.

În prezent, Kalibr distruge fără greș ținte punctuale, puternic fortificate și camuflate ale forțelor armate ale Ucrainei.

                                                                                                                                                                                                                                                                            În acțiunile de luptă cu Forțele Armate ale Rusiei, armata ucraineană aplică în mod activ tactica NATO. Explicația este simplă. Întreaga strategie a Forțelor Armate ale Ucrainei este planificată și realizată la sediul NATO din Bruxelles. Ofițerii ucraineni sunt doar executanți ai strategiei elaborate pentru ei de Blocul Nord-Atlantic. Planul strategic stabilit pentru armata Ucrainei înaintea operațiunii din Donbass a vizat aducerea trupelor rusești la epuizare prin acțiunile lor ofensive. Din punctul de vedere al strategilor NATO, armata rusă ar fi trebuit să rămână mult timp împotmolită în bătălii istovitoare de distrugere a pozițiilor defensive fortificate ale Forțelor armate ale Ucrainei din Donbass.

S-a presupus că trupele ruse vor ataca doar dinspre Donbass. Pe tot teritoriul unde urma să se desfășoare presupusa ofensivă rusă a fost creat un număr uriaș de depozite de arme, tehnică militară și carburant. Armata ucraineană s-ar fi retras pe poziții pregătite și imediat și-ar fi refăcut echipamentul. La rândul lor, trupele ruse s-ar fi confruntat cu o complicată logistică de transport a muniției, tehnicii militare și carburanților.

A doua tehnică tactică – crearea, pe măsura înaintării armatei ruse, a unor orașe-cetăți, unde civilii ar fi fost ”scuturi umane”. Această tactică se folosește la Mariupol și alte orașe, cunoscându-se principiul de bază al Ministerului Apărării al Rusiei, conform căruia armata rusă nu luptă cu populația civilă a Ucrainei.

La rândul ei, tactica rusă presupune câteva faze. Prima – crearea unui coridor terestru de la Donbass până în Crimeea. Acest lucru a avut drept scop asigurarea unei dislocări operative de trupe din peninsulă în LNR și DNR, precum și asigurarea transportului de mărfuri, atât umanitare, cât și cu caracter militar. În plus, printre misiunile primei faze s-a numărat deblocarea Canalului Crimeii de Nord, precum și luarea sub control a regiunii Herson, pentru a evita atacuri asupra Crimeii. De asemenea, prima fază a inclus strategia de scoatere a trupelor ruse pe un front cât mai larg posibil – de la Odessa până la Cernigov. Acest lucru a fost necesar pentru a bloca rezervele armatei ucrainene și pentru a nu permite redislocarea operativă a subunităților forțelor armate ale Ucrainei în LNR și DNR. Pe de o parte, această tactică a încurcat planurile NATO și ale conducerii ucrainene, care așteptau ca lovitura să vină dintr-o singură direcție. Grație acestei tactici, a fost dezvăluit întreg sistemul de depozite de arme și carburanți din Donbass.

Lipsită de posibilitatea de a aduce arme și tehnică de luptă în zona de operațiuni militare din alte regiuni, armata ucraineană a fost obligată să folosească ce a găsit la îndemână. Serviciul de informații rus urmărește totul, după care aplică lovituri cu arme de mare precizie, lăsând inamicul fără nimic. Confruntate cu lovituri masive din arme de mare precizie și de aviație, trupele ucrainene au trecut la tactica dispersării de trupe. Adică trupele nu mai sunt concentrate într-un singur loc, ci se formează grupuri tactice de batalioane, echipate cu toate tipurile de arme. Astfel de grupuri sunt mult mai mobile, se pot deplasa operativ în zonele indicate și, de asemenea, se pot împrăștia operativ în cazul unui atac previzibil. Multe elemente tactice au fost transferate în Ucraina din experiența acțiunilor militare din Siria. Acolo, după cum se știe, la comandă s-au aflat tot instructori americani, așa că nu este nimic surprinzător.

În special, armata ucraineană trece acum la tactica acțiunilor grupurilor de recunoaștere și sabotaj, care se deplasează cu vechicule de teren pe care sunt instalate mortiere sau mitraliere de calibru mare. Această tactică se bazează în primul rând pe date de la serviciile speciale. NATO furnizează acestor grupuri informații de la sateliții de recunoaștere. Grupul intră într-un anumit punct unde, conform datelor primite, se înregistrează o activitate scăzută. După care se retrage instantaneu într-un loc sigur. Această tactică se numește ”o mie de înțepături”. Este clar că pentru o grupare de trupe serioasă, mortierele ambulante nu reprezintă un pericol serios. Dar fiecare asemenea tir ține trupele într-o permanentă tensiune. Armata rusă a învățat să contracareze această tactică încă în Siria. Aici, pe primul loc ies acțiunle unităților ruse de recunoaștere. Ele trebuie să identifice locurile unde asemenea grupuri se retrag pentru a-și reface proviziile și pentru a alimenta mașinile cu carburant, după care ele corectează traiectoria de tragere asupra respectivelor puncte.