Biblioteca Judeteana I.A. Bassarabescu
SCULPTORUL CARE A INTRAT ÎN LEGENDĂ PICTÂND TAVANUL UNEI CAPELE
– MICHELANGELO BUONARROTI –
(6 martie 1475, Caprese -18 februarie 1564, Roma)
De-a lungul îndelungatei sale existențe, Michelangelo Buonarroti s-a considerat în primul rând sculptor. Chiar dacă a fost un arhitect priceput, un pictor genial și un poet excelent, a crezut în mitul sculpturii: arta pe care o respecta și o considera superioară tuturor celorlalte. …
Ucenicia sa artistică s-a desăvârșit, de altfel, mai degrabă în grădina San Marco din Florența, decât în atelierul lui Domenico Ghirlandaio, unde a intrat ca ucenic în 1487; în grădina San Marco a avut posibilitatea să studieze și să reproducă statuile antice. În timp ce făcea primii pași în lumea artistică, s-a trezit implicat în evenimentele tragice care au tulburat Florența începând din 1492 (anul morții lui Lorenzo Magnificul). Michelangelo a fugit din oraș, în 1494, și s-a refugiat la Bologna, după care s-a întors în Toscana în anul următor, pentru o scurtă perioadă de timp. În 1496, s-a mutat în sfârșit la Roma unde a realizat prima sa mare capodoperă: PIETÀ VATICANA (1498). La începutul secolului XVI, a fost din nou nevoit să se împartă între Florența și Roma. Au fost anii în care a atins deplina maturitate artistică, creând două dintre cele mai cunoscute opere ale sale: statuia DAVID (1504, în cinstea guvernului republican al Florenței) – și frescele de pe tavanul Capelei Sixtine (1508-1512), la comanda papei Iuliu II.
După ce a finalizat acest vast ciclu pictural, Michelangelo a fost însărcinat de către papa Leon X să execute proiectul, dar și sculpturile pentru Noua Sacristie a bisericii San Lorenzo din Florența. Acum artistul a fost în măsură să se întoarcă la sculptură și, în același timp, să-și demonstreze talentul de arhitect. Cu ocazia asediului Florenței, în 1529, a dovedit, ca și Leonardo de Vinci, că era un strateg excelent, dând sfaturi utile în legătură cu modul de ameliorare a sistemului de apărare al orașului. Căderea Florenței, în 1530, a avut un impact profund și de durată asupra personalității chinuite de angoase a lui Michelangelo. În 1534, a luat hotărârea dureroasă de a părăsi pentru totdeauna orașul pe care-l iubea atât de mult și de a se muta definitiv la Roma, unde între 1536 și 1541 a creat fresca JUDECATA DE APOI din Capela Sixtină.
În ultimii ani, abandonând complet pictura și sculptura (cu excepția unor schițe de PIETÀ), artistului nu i-a mai rămas decât arhitectura, astfel încât a elaborat un proiect grandios pentru cupola bazilicii Sf. Petru.
SURSE:
– LE BOT, Marc. Michel-Ange. Paris: Flammarion, 1991. 96 p.
– MAREA CARTE DESPRE PERSONALITĂȚI. București: Litera Internațional, 2006. p. 168-169
– MICHELANGELO. Oradea: Editura Aquila ’93. 255 p.
– https://en.wikipedia.org/wiki/
FOTO:
– https://en.wikipedia.org/wiki/
Cristina Mirea, bibliotecar
